Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 377/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 377/2008 -
Ședința publică din 11 martie 2008
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel
- R - - JUDECĂTOR 3: Roman Florica
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN S M cu sediul în S M, 25 Octombrie, nr. 1 în contradictoriu cu intimatul reclamant SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR S M cu sediul în S M,- și cu intimații pârâți INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN S M cu sediul în S M,-, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI O, județul S M, PRIMARUL COMUNEI O, județul S M și ȘCOALA DE ARTE ȘI MESERII O cu sediul în O,-, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 1198 din 12 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, intimatul pârât Inspectoratul Școlar Județean SMa depus la dosar întâmpinare, în cauză s-a solicitat judecarea și în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL,
Constată că, prin sentința civilă nr. 1198 din 12 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Inspectoratul Școlar S M, Consiliul Județean S M; s-a dmis acțiunea reclamanților, OG, reprezentați prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar S M, formulată împotriva pârâților Inspectoratul Școlar S M, Consiliul Județean S M, Consiliul Local O, Primarul Comunei O, Școala de Arte și Meserii O și în consecință au fost obligați pârâții să plătească reclamanților, începând cu data de 1.01.2007 și până la data pronunțării prezentei sentințe, drepturile salariale neachitate, reprezentate de diferența dintre salariul de bază minim brut garantat prin contractul colectiv de muncă unic la nivel național și salariul plătit, actualizate la momentul plății cu indicele de inflație.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a reținut următoarele:
Tribunalul constată că este competent să soluționeze conflictul de drepturi de față atât ratione materiae, conform art. 2 lit. c Cod procedură civilă, cât și din punct de vedere teritorial, potrivit art. 284 Codul muncii.
În conformitate cu dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă, instanța s-a preocupat cu prioritate de rezolvarea excepțiilor ridicate în cauză de către părțile pârâte.
Examinând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Județean S M și Inspectoratul Școlar Județean S M, tribunalul observă că, în această materie, Curtea de APEL ORADEAa dezvoltat o jurisprudență bogată și constantă. În mod invariabil, atunci când a fost chemată să se pronunțe asupra unor chestiuni formale similare, instanța de recurs a decis că, chiar dacă "raporturile juridice de muncă ființează între fiecare cadru didactic și unitatea școlară în care își desfășoară activitatea, acest lucru nu constituie un motiv în considerarea căruia pârâții, cărora legiuitorul le conferă rolul de a asigura administrarea și finanțarea procesului de învățământ, să fie socotiți a nu avea calitate de subiect pasiv în raportul obligațional al cărui titular de drepturi este reclamanta din cauză". În plus, aceiași instanță de recurs (prin decizia civilă nr. 414/2007) a considerat ca fiind elocvente dispozițiile art. 167 din Legea nr. 84/1995, art. I și II din Legea nr. 349/2004 prin care au fost aduse modificări Legii nr. 128/1997, texte prin care au fost consacrate principiile noului sistem de administrare și finanțare a unităților de învățământ.
Pe temeiul acestei constatări și, deopotrivă, în considerarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 și 2 și art. 124 alin. 2 din Constituția României, precum și art. 7 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, tribunalul s-a aliniat jurisprudenței curții de apel și a respins apărările pârâților structurate pe excepția lipsei calității procesuale pasive.
Înainte de examinarea pretenției concrete formulată de către părțile reclamante, instanța s-a considerat obligată să ofere un răspuns la chestiunea ridicată în fața sa, prin chiar acțiunea cu care a fost sesizată, referitoare la aplicabilitatea directă a contractului colectiv de muncă încheiat la nivel național.
Răspunsul la această problemă este afirmativ, iar obținerea sa este facilă, decurgând pe de o parte, din numărul M al textelor de lege care impun o atare concluzie și, pe de altă parte, din modul clar de redactare al normelor. Astfel, art. 11 și 30 din Legea nr. 130/1996, republicată, privind contractul colectiv de muncă, art. 236 alin. 4, art. 238 alin. 2, art. 239, art. 241 alin. 1 lit. d și art. 243 din Codul muncii, dispun că, în această materie, contractul colectiv de muncă unic la nivel național constituie legea părților, că executarea contractului este obligatorie pentru părți, că neîndeplinirea obligațiilor asumate atrage răspunderea părților vinovate, că prevederile acestora se aplică pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din țară, iar contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă.
În mod evident, în circumstanțele legale descrise, tribunalul conchide că, în această materie contractul colectiv de muncă unic la nivel național reprezintă un izvor de drept și dispozițiile sale produc efecte directe în planul drepturilor și obligațiilor părților contractului individual de muncă, chiar dacă prevederile respective nu au fost cuprinse în corpul contractului individual de muncă.
Analizând pretențiile salariale reclamate, tribunalul conchide că acestea sunt întemeiate.
Potrivit art. 40 alin. 1 lit. d din Contractul colectiv de muncă unic nr. 2895/29.12.2006 la nivel național pe anii 2007-2010, publicat în Monitorul Oficial, partea V nr. 5/29.01.2007 (), coeficientul minim de ierarhizare pentru personalul încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare, este egal cu 2.
Conform art. 40 alin. 2 din, coeficientul de salarizare de la alin. 1 se aplică la salariul minim negociat pe unitate.
În concordanță cu art. 40 alin. 4 din, salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore, în medie, este de 440 lei, adică 2,59 lei/oră, începând cu 1 ianuarie 2007.
Cum părțile aflate în litigiu nu au negociat salariul minim pe unitate la care să se aplice coeficientul de ierarhizare prevăzut la alin. 1, dar cum în conformitate cu dispozițiile art. 238 alin. 2 din Codul muncii contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă, coeficientul de ierarhizare se va aplica la salariul de bază minim brut stabilit prin.
În consecință, remunerația părților reclamante are drept componentă primară salariul de bază minim brut de 880 lei/lună.
În ceea ce privește cererea reclamanților de actualizare a drepturilor salariale cu indicele de inflație, tribunalul o găsește, de asemenea, ca fiind întemeiată, cu argumentarea că între momentul scadenței obligației de acordare a dreptului și momentul plății efective a avut loc un proces notoriu de erodare a valorii leului, iar ideea de echitate și de executare cu bună credință a obligațiilor justifică reevaluarea creanței. În plus, instanța are în vedere și împrejurarea că principiul nominalismului monetar a fost abandonat chiar de către legiuitor (a se vedea spre exemplu dispozițiile art. 371 ind. 2 alin. 3 Cod procedură civilă).
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs intimatul Consiliul Județean S M, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul respingerii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a invocat lipsa calității procesuale pasive a recurentului în prezenta cauză, susținându-se că aprecierea făcută de instanța de fond în sensul că, în calitate de ordonator principal de credite, este direct implicat în finanțarea instituțiilor de învățământ și că pentru acordarea cheltuielilor de personal are cuprinse în buget salariile personalului didactic, este falsă, fiind consecința interpretării greșite a textelor de lege incidente.
Recurentul a mai arătat că, potrivit nr.OUG 32/2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază se desfășoară activitatea, urmând a avea loc după 1 ianuarie 2001 o regularizare cu bugetele locale a finanțării, după aprobarea legii bugetului pe anul 2001. Conform nr.HG 538/2001, prin hotărâre cu asistența și a Inspectoratului Școlar, Consiliul Județean va repartiza sumele defalcate, cu respectarea destinațiilor aprobate prin legea bugetului.
Finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar se asigură din bugetele locale, din sumele repartizate de consiliul județean din cele constituite de la bugetul de stat deci, nu poate face această repartizare decât în cuantumul și cu respectarea destinațiilor aprobate prin legea bugetului de stat. Ca atare, nu poate fi obligat retroactiv la calculul și plata drepturilor salariale, întrucât nu are disponibilitatea de a repartiza la bugetul unităților administrative alte sume și în alt cuantum decât cele ce au fost aprobate prin legea bugetului de stat, deci, nu din bugetul propriu, altfel ar încălca legea iar sumele i s-ar imputa.
Art. 11 din Legea nr. 130/1996 este de natură a clarifica efectele, întinderea efectelor contractelor colective de muncă, fără a înlătura interpretarea, aplicarea normei speciale cu privire la faptul că, în scopul salarizării, acordării celorlalte drepturi, sindicatele vor purta negocieri cu guvernul pentru stabilirea fondurilor aferente, ori, investirea instanței cu o astfel de cerere, generează imixtiune.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 299 și următoarele, art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Inspectoratul Școlar Județean SMa fost de acord cu admiterea recursului, iar ceilalți intimați nu și-au exprimat poziția în cauză și nici nu s-au prezentat în fața instanței.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 13 din nr.OUG 32/2001 finanțarea unităților de învățământ preuniversitar se asigură într-adevăr din bugetele locale ale unităților teritoriale pe a căror rază teritorială își desfășoară activitatea, bugete ce însă se alimentează conform art. 17 din nr.HG 538/2001 după aprobarea legii bugetului de stat, prin adoptarea de către consiliile județene a unor hotărâri de repartizare a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat.
Consiliile județene repartizează fondurile necesare finanțării unităților din învățământul preuniversitar de stat, în limita destinațiilor aprobate prin legea bugetului de stat, deci, conform Legii nr. 128/1997, Legii nr. 84/1995, are implicit obligația ca pentru a asigura finanțarea, să verifice respectarea legalității privind câtimea necesară și a face propuneri în acest sens, obligație ce nu poate fi exclusă pentru situația în speță și nici pentru trecut; criticile aduse în ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive fiind neavenită, raportat la aceste considerente.
Referitor la fondul cauzei, potrivit art. 40 alin. 4 din contractul colectiv de muncă, unic la nivel național pentru perioada 2007-2010, începând cu 1 ianuarie 2007, salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru, s-a fixat la 440 lei, iar pentru cei cu funcții de conducere, studii superioare, coeficientul minim de ierarhizare este egal cu 2, - art. 40 alin. 1 lit. "d", deci 440 x 2 = 880 RON. Așadar, acest coeficient minim de ierarhizare se aplică la salariul minim negociat pe unități, neputând fi mai mic decât cel minim brut pe țară.
Potrivit art. 38 alin. 5 din Constituția României, caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate, iar conform art. 969 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, ori, contractul colectiv de muncă încheiat la nivel național pentru anii 2007-2010 constituie legea părților, clauzele acestuia producând astfel efecte potrivit art. 3 tuturor salariaților încadrați în unitățile din țară.
Din analiza art. 40 alin. 4 din acest contract colectiv de muncă, se reține faptul că, salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de 170 ore în medie, este de 440 lei, adică 2,59 lei/oră, începând cu 1 ianuarie 2007, iar conform alin. 1 lit. "d", la personalul încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare, coeficientul minim de salarizare este 2, deci 440 x 2 = 880 lei, salariu minim de bază brut.
Sigur că, în speță părțile în litigiu și nici reprezentanții lor nu au purtat negocieri referitor la salariul minim pe unitate, la care se aplica coeficientul susmenționat, dar acest aspect nu înlătură dispozițiile art. 238 alin. 2 Codul muncii, conform căruia contractele individuale de muncă nu pot conține clauze ce să stabilească drepturi inferioare celor stabilite prin contractul colectiv de muncă la nivel național, dar lipsa acestor negocieri nu înlătură dreptul la un proces echitabil, de acces al reclamanților la o instanță, în sensul art. 6 al, pentru a-și solicita și obține drepturile, soluția adoptată nereprezentând o imixtiune a instanței în astfel de probleme ci dimpotrivă, criticile fiind nefondate.
Ceea ce însă a greșit instanța de fond a fost faptul că a dispus achitarea drepturilor salariale neachitate, reprezentând diferența dintre salariul de bază minim garantat prin contractul susmenționat și salariul plătit, deci net, în loc de salariul de bază brut de încadrare al fiecărui reclamant, cum se impunea. La salariul de bază brut se aplică sporuri, indexări, etc. apoi se fac reținerile necesare, impozite, taxe, contribuții, ori, stabilirea plății diferenței dintre salariul brut și salariul net apare ca fiind nelegală.
Temeiul legal al obligării pârâților la plata sumelor susmenționate, actualizate conform indicilor de inflație este cel prevăzut de art. 1082-1084 Cod civil, ca urmare a faptului că, este notorie devalorizarea continuă a monedei naționale, ori reclamanții au dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit prin neaplicarea dispozițiilor cuprinse în contractul colectiv de muncă - la nivel național, aspect corect reținut de instanța de fond, criticile fiind neavenite.
Ca urmare a considerentelor expuse, fiind aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, instanța de recurs, în baza art. 312 alin. 1, 3 Cod procedură civilă, va admite ca fondat recursul, va modifica în parte sentința recurată, în sensul că: drepturile salariale neachitate la care au fost obligați pârâții, reprezintă diferența între salariul de bază minim brut garantat prin contractul colectiv de muncă unic la nivel național și salariul de bază brut de încadrare al fiecărui reclamant, sumele astfel rezultate vor fi actualizate la momentul plății cu indicele de inflație, urmând a fi păstrate restul dispozițiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 312 alin. 1, combinat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă.
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN SMî mpotriva sentinței civile nr. 1198 din 12 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o modifică în parte în sensul că:
Drepturile salariale neachitate la care au fost obligați pârâții, reprezintă diferența între salariul de bază minim brut garantat prin contractul colectiv de muncă unic la nivelul național și salariul de bază brut de încadrare al fiecărui reclamant; sumele astfel rezultate vor fi actualizate la momentul plății cu indicele de inflație.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 11 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - R - - -
red.
în concept la 21.03.2008.
jud.fond. -
dact.
2 ex./26.03.2008.
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
