Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 3802/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3802
Ședința publică din data de 10 Iunie 2009
Completul compus din:
Președinte: JUDECĂTOR 1: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 2: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de pârâta SC SA și reclamanții N, C, P, P, N -, I, N, N, C, V G, împotriva sentinței civile nr. 6769/24.11.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru recurenta pârâtă, avocat, lipsind recurenții reclamanți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursurile sunt declarate și motivate în termenul legal, că prin serviciul registratură recurenta pârâtă a depus un set de înscrisuri, iar recurenții reclamanți, întâmpinare, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul părții prezente.
Avocat pentru recurenta pârâtă, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii.
Referitor la recursul reclamanților, solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 6769/24.11.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-a respins excepția nulității clauzei, prevăzută de art. 176 din la nivel de unitate pe anii 2005, 2006 și 2007, invocată de petenți.
S-a admis în parte acțiunea în pretenții, cu precizarea ulterioară, formulată de petenții, -, G împotriva intimatei
S-a dispus obligarea intimatei la plata către petenți a ajutorului material reprezentând contravaloarea cotei de 4.000. gaze naturale/anual, precum și drepturile salariale reprezentând contravaloarea aprovizionării toamnă-iarnă, în cuantum de un salariu minim pe ramură, conform art. 176 alin.1 și 2 din la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze, pentru anii 2005, 2006 și 2007, începând cu 01.07.2005, până la data încetării contractului individual de muncă al fiecărui petent, sume ce vor fi actualizate la data plății.
S-a respins capătul de cerere privind plata diferențelor salariale conform art. 128 și 129 din la nivel de unitate pe anii 2005-2007 și s-a luat act de renunțare la capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Analizând excepția nulității clauzei prevăzută de art. 176 din la nivel de unitate, pentru anii 2005, 2006 și 2007, care prevede compensarea ajutorului material, reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze-naturale, instanța de fond a considerat că este nefondată și a respins-o din următoarele considerente:
Această clauză nu încalcă prevederile art.8 și 24 din Legea nr.130/1996 și nici prevederile art. 238 și 239 Codul Muncii în sensul că nu prevede drepturi la un nivel inferior față de CCM la nivel de ramură.
Astfel, dispozițiile art.187 alin.1 din CCM la nivel de ramură prevăd acordarea ajutorului material, egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale între 2500-4000 mc/anual iar la alin. 3 se prevede că prin contractele colective de muncă la nivele inferioare vor fi stabilite cuantumul și condițiile de acordare.
Analizând pe fond acțiunea, în raport de susținerile părților, actele depuse și dispozițiile legale în vigoare, instanța a constat următoarele:
Susținerea intimatei, în sensul că drepturile solicitate ar fi fost introduse în salariul de bază nu a fost dovedită și nu poate fi reținută din următoarele considerente:
O astfel de includere este contrară legii și ar determina un mod arbitrar din partea patronatului de a stabili un salariu de bază, în care sunt incluse toate drepturile bănești ce li se cuvin salariaților, fără ca acesta să poată fi controlat în primul rând de salariat, precum și de celelalte autorități, care au în competență acest aspect.
În al doilea rând, s-ar încălca clauzele negociate prin contractele colective de muncă pe ramură, cât și la nivel de unitate, care reprezintă legea părților prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, conform dispozițiilor art. 236 Codul Muncii.
În al treilea rând, s-ar încălca dispozițiile art. 154 Codul Muncii care arată că salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat, în baza contractului individual de muncă, iardispozițiile art.155 menționează că salariul cuprindesalariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precumși alte adaosuri;astfel că pârâta face confuzie între noțiunea de salariu în care se cuprind toate drepturile ce se acordă unui salariat în echivalent bănesc cu salariul de bază, care reprezintă salariul de încadrare al fiecărui salariat în parte, în raport de munca prestată, calificarea acestuia, funcția ocupată.
În art. 159 din Codul Muncii se reglementează salariul de bază minim brut pe țară și care reprezintă punctul de plecare pentru fiecare angajator în parte la stabilirea salariului de bază prin contractul individual de muncă.
În altă ordine de idei, dacă din salariul de bază s-ar deduce contravaloarea adaosurilor prevăzute la art. 176 din la nivel de ramură, respectiv Paști, C, aprovizionare toamnă-iarnă și contravaloarea ajutorului material reprezentând cota de gaze naturale de 4.000 mc./anual, despre care intimata susține că au fost introduse în salariul de bază din anul 1997, ar rezulta un salariu de bază egal sau mai mic decât salariul minim pe economie.
În această situație petenții nu au un salariu care să corespundă muncii prestate, pregătirii profesionale și nu au beneficiat de indexările și majorările acordate prin hotărâri de guvern sau la nivel de societate cu ocazia negocierilor.
Cu privire la plata diferențelor de drepturi salariale, conform dispozițiilor art.129 alin. 5 și art.129 alin.1, 2 și 3 din la nivel de unitate pe anii 2005, 2006 și 2007, instanța a considerat cererea nefondată și a respins-
Astfel, drepturile salariale ale petenților au fost stabilite cu ocazia negocierilor și menționate în contractele individuale de muncă sau actele adiționale la acestea pe care petenții le-au semnat fiind de acord cu cuantumul acestora.
Totodată, petenții nu au solicitat anularea contractelor individuale de muncă cu privire la salariul de bază stabilit și nici nu mai pot solicita acest lucru conform dispozițiilor art.283 lit. d Codul Muncii întrucât nu mai sunt salariații intimatei.
În consecință, instanța de fond a considerat că intimata nu a făcut dovada respectării clauzelor din la nivel de unitate și nici a celor din la nivel de ramură privind acordarea drepturilor solicitate, respectiv a suplimentărilor salariale reprezentând aprovizionarea toamnă-iarnă și a ajutorului material reprezentând contravaloarea unei cote de gaze naturale de 4.000./an, urmând să admită în parte acțiunea, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâta SC SA. și reclamanții, criticând-o criticând-o pentru neteminicie și nelgalitate:
1. În motivarea primului recurs, formulat de SC SA, s-au arătat următoarele:
Primul motiv de recurs vizează natura juridică a veniturilor solicitate de reclamanți.
Se arată că veniturile la care se referă art. 176 și art. 187 din CCM la nivel de ramură nu poate fi considerat drept salariu, ci alt venit reglementat de măsură de protecție socială, avându-se în vedere nevoia specială în care se găsește persoana cărei i se acordă.
Al doilea motiv de recurs pune în discuție regimul prescripției extinctive aplicabil, recurenta susținând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 283 lit.e Codul Muncii, fiind astfel aplicabil termenul de prescripție de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, ca urmare a faptului că cererea reclamantului nu reprezintă o acțiune pentru plata unor drepturi salariale izvorâte din contractul individual de muncă, ci reprezintă o acțiune pentru plata altor venituri decât drepturile salariale, alte venituri ce au ca temei contractul colectiv de muncă.
Ultimul motiv de recurs grupează mai multe critici ce vizează fondul cauzei.
-Referitor la ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale,se susține, în esență, că acesta a fost inclus în salariul de bază, începând cu anul 1997, acest ajutor nemaiacordându-se separat salariaților, sindicatul nu a mai intrat în negocieri cu patronatul pe tema acordării distincte a acestui ajutor, ca urmare a introducerii acestuia în salariul de bază al fiecărui salariat SA, cu respectarea art. 187 CCM.
Se mai arată că prin art. 176 din CCM la nivel de unitate se prevede că la nivelul ajutorul social constând în plata contravalorii cotei de gaze naturale a fost compensat prin CCM pe anul 1997.
Astfel, începând cu data de 1 iulie 1997, recurenta susține că salariile de bază individuale au fost renegociate sau reașezate, după caz, în limita fondului disponibil incluzând contravaloarea ajutorului reprezentând cota de gaze, iar de atunci și până în prezent acest ajutor a fost plătit lună de lună ca parte integrantă din salariu.
- Referitor la drepturile bănești reprezentând aprovizionarea toamnă-iarnă, recurenta precizează că acestea au fost introduse în salariile de bază al fiecărui salariat în anul 1998.
Astfel, prin CCM la nivel de unitate/1997, la art.168 s-a prevăzut că începând cu 01 iunie 1997 această suplimentare salarială va fi introdusă în salariul deb ază, iar în perioada 1998-2001s-a precizat că suplimentările de la alin.1 al art.167 se acordă în condițiile în care prin act adițional încheiat nu s-a convenit introducerea lor în salariul de bază.
Această suplimentare pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază conform adresei 2412/1998 și a fost menținută cu titlu permanent.
În final, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea cererilor petenților.
2. În motivarea recursului formulat de reclamanți s-a arătat că, în mod greșit, prima instanță a respins cererea privind acordarea drepturilor salariale întemeiate pe dispozițiile art. 128 și 129 din CM la nivel de unitate pe anii 2005- 2007, reținând că semnarea contractelor individuale de muncă echivalează cu acceptarea salariului stabilit prin negociere și nu s-a solicitat, în termenul prev. de art. 283 lit. d Codul Muncii anularea acestor contracte, anulare pe care nu o mai pot solicita în prezent, nemaifiind în termen deoarece nu mai sunt salariații SC SA.
La dosar s-au depus: delegație avocațială, copie adresa nr. 830/2008 referitoare la salariul de bază mediu pe SC, întâmpinări formulate de părți, un raport de expertiză contabilă - probă extrajudiciară.
Verificând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată următoarele:
cererea de chemare în judecată, recurenții au solicitat, ca și capăt de cerere distinct de celelalte, obligarea angajatorului pârât la plata diferenețelor de salariu rezultate prin neaplicarea corectă a art. 128 alin. 5, alin. 129 alin. 1, 2 și 3, respectiv, Anexa nr. 3 bis.
S-a susținut că salariul primit de reclamanți a fost mai mic decît cel cuvenit, conform art. 128 alin. 5 și art. 129 din CCM al SC SA.
Fără a face verificări referitoare la cele susținute de reclamanți, prima instanță a respins cererea, apreciind că, prin semnarea contractelor individuale de muncă, salariații au fost de acord cu nivelul salariului stabilit prin negocieri.
Motivând astfel respingerea cererii, rezultă, în mod evident, că prima instanță a fost în eroare, făcând vorbire despre acceptareasalariului negociatconform criteriilor prev. de art. 128 și 129 CCM deși cererea dedusă judecății priveștediferența dintre salariul negociat și cel efectiv primit.
O astfel de soluționare a cauzei echivalează cu o necercetare a fondului, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1, 3 și 5 cod. pr. civ. se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea efectuării de verificări, eventual o expertiză tehnică de specialitate care să stabilească, pentru fiecare dintre reclamanți, care este cuantumul salariului cuvenit în temeiul dispozițiilor amintite anterior și dacă există diferențe între acesta și cel efectiv primit în perioada anilor 2005-2007.
Ca urmare, va fi admis și recursul pârâtei, urmând ca, în rejudecare, prima instanță să țină seama și de toate motivele invocate de aceasta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâta SC SA și reclamanții N, C, P, P, N -, I, N, N, C, V G, împotriva sentinței civile nr. 6769/24.11.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, având ca obiect, drepturi bănești.
Casează sentința cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 10.06.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud./2 ex./13 iulie 2009
Tehn./Ex.2
/ și
Președinte:Corneliu MariaJudecători:Corneliu Maria, Mariana Pascu, Ligia Epure
