Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 399/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 399/CM
Ședința publică de la 24 iunie 2009
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 3: Mihaela Ganea
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursurilor civile formulate de:
1. recurenții reclamanții, G, G, -, A,., G, HG, G -, G, și - toți cu domiciliul
procesual ales la cabinet avocat din C,-, -,.1; și,
2. recurenta pârâtă SC SA, cu sediul în Port, 34, județul C, împotriva sentinței civile nr.1176/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect drepturi bănești (diferențe salariale din neaplicarea indicelui 1,98, suplimentări salariale Paști și C, actualizate în raport de rata inflației și cu dobânda legală).
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 16.06.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18.06.2009, 22.06.2009 și la data de 24.06.2009, când a dat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
Prin cererea adresată Tribunalului Constanța și înregistrată sub nr-, reclamanții, G, G, -, A,., G, HG, G -, G, și în contradictoriu cu pârâta, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata către fiecare reclamant, pentru perioada 2 iunie 2005 până la încetarea raporturilor de muncă dar nu mai mult de 2 iunie 2008, indexat cu indicele de inflație la data plății efective a: diferențelor de drepturi salariale rezultate din aplicarea indicelui de salarizare 1,98 din salariul minim pe economie; sumele cuvenite cu titlu de
suplimentari de Paști si C, calculate la nivelul salariului mediu la nivel.
În motivarea acțiunii lor, reclamanții au arătat că, în contractul colectiv de muncă la nivel se prevede un salariu de bază minim de 1,98 ori mai mare decât salariul minim pe economie indexat. Acest contract colectiv de muncă nu a fost modificat prin acte adiționale anuale legal înregistrate.
Același contract prevede suplimentari salariale pentru sărbătorile de Paști si C în cuantum de un salariul mediu de baza, care nu s-a acordat.
Prin întâmpinare, SC SA a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, susținând că începând cu data de 10 februarie 2006 contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și-a încetat efectele prin acordul părților.
De asemenea, suplimentările de Paști si C au fost incluse în salariul de bază în perioada 2003-2008, în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă la nivel.
Față de lipsa mandatului de reprezentare pârâta a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a avocatului.
De asemenea, s-a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a pentru reclamanții și, cu motivarea că aceste persoane nu au fost angajații societății pârâte.
Prin sentința civilă nr. 1176 din 28 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a luat act de renunțarea la drept în ceea ce îi privește pe reclamanții,.
A fost respinsă acțiunea formulată de acești reclamanți ca nefondată.
A fost admisă excepția lipsei calității de reprezentant a avocatului în ceea ce îi privește pe reclamanții c, și.
A fost anulată cererea formulată în numele acestor reclamanți.
A fost admisă excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei față de cererea formulată de reclamanții și.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții și, ca fiind introdusă față de o persoană fără calitate procesuală pasivă.
A fost admisă în parte acțiunea.
A fost obligată pârâta către restul reclamanților la plata diferențelor de drepturi bănești rezultate din neacordarea indicelui de salarizare 1,98 la salariul minim pe economie indexat, actualizate în raport de rata inflației și cu dobânda legală datorată la data efectivă a plății, calculate începând cu 2 iunie 2005 până la încetarea raporturilor de muncă ale fiecărui salariat, dar nu mai mult de data de 10 februarie 2006.
Au fost respinse pretențiile de aceeași natură, solicitate pe perioada 11 februarie 2006 - 2 iunie 2008.
A fost obligată pârâta să plătească acelorași reclamanți drepturile corespunzătoare suplimentărilor salariale de Paști și C, la nivelul unui salariu de bază mediu brut pe SNP SA pe perioada 2 iunie 2005 - 10 februarie 2006 și respectiv, la nivelul unui salariu minim pe ramură, pentru perioada 11 februarie 2006 - 31 decembrie 2007, actualizate în raport de rata inflației și cu dobânda legală datorată la data efectivă a plății.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Față de excepția lipsei calității de reprezentant a domnului avocat, instanța a reținut că reclamanții c, și nu se regăsesc în tabelul anexă la împuternicirea avocațială în care semnăturile reclamanților au fost atestate de domnul avocat și, prin urmare, față de aceștia excepția a fost admisă și anulată cererea formulată în numele acestor reclamanți.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a pentru reclamanții și, s-au reținut următoarele:
Calitatea procesual pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.
În cauză, între reclamanții și și societatea pârâtă nu au existat raporturi juridice de muncă, împrejurare față de care excepția lipsei calității procesual pasive aaf ost admisă, cu consecința respingerii acțiunii formulată de acești reclamanți, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții sunt sau au fost salariați ai SC SA în perioada 2005-2008.
colective desfășurate în cadrul SC SA, ca urmare a încheierii contractului de prestări servicii nr. 1 din 14 decembrie 2001, s-au finalizat prin încheierea unui contract colectiv de muncă la nivel de unitate înregistrat, potrivit susținerilor părților, sub nr. 2 din 14 februarie 2002 la. C cu respectarea clauzelor sociale di contractul de prestări servicii.
Conform acestui act (art. 124 și art. 125), pentru munca prestată, fiecare salariat are dreptul la un salariu convenit la încheierea contractului individual.
individuale rezultate din negocierea contractului individual de muncă în baza contractelor colective reprezintă contravaloarea muncii salariaților, care este principala resursă a SC SA în condițiile respectării prezentului contract.
În cadrul SC SA, salariul de bază minim va fi de 1,98 ori mai mare decât salariul minim pe economie indexat.
de bază minime pe nivel și funcții sunt cele rezultate din aplicarea la salariul de bază minim indexat pe SC SA - conform art. 124(4) - a coeficienților din anexa nr. 4.
prevăzuți în anexa nr. 4 vor fi respectați pe tot parcursul derulării prezentului contract colectiv de muncă, dacă prin act adițional nu se convine altfel.
De asemenea, potrivit art. 163, cu ocazia unor evenimente anuale: Paști, Ziua, C, salariații SC SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale.
Fiecare din suplimentările de mai sus va avea un cuantum minim în valoare de un salariu de bază mediu brut pe SA, stabilit conform prezentului contract.
Fiecare dintre suplimentările de la alineatul (1) se acordă în condițiile în care, prin act adițional încheiat conform Legii nr. 130/1996, nu s-a convenit introducerea ei în salariul de bază.
Ulterior, efectele acestui contract au fost prelungite în timp de-a lungul anilor, ultima oară printr-un act adițional în care părțile au convenit să respecte actul pentru încă un an începând cu 10 februarie 2005 (actul fiind înregistrat la. C sub nr. 2 din 9 februarie 2005).
Prin Protocolul nr. 888 din 20 ianuarie 2006 părțile, respectiv angajatorul și sindicatul, au stabilit de comun acord că începând cu data de 10 februarie 2006 nu se mai prelungește valabilitatea contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate și înregistrat sub nr. 2 din 14 ianuarie 2002 la.
Începând cu aceeași data urmează a se aplica la nivel de societate contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din industria petrolieră înregistrat la. sub nr. 53396/10 din 4 mai 2000.
Conform art. 236 Codul muncii, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată în formă scrisă între angajator sau organizația patronală, de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, iar contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă.
Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la angajatorii care fac parte din grupul de angajatori pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel, respectiv pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
Contractul colectiv de muncă se încheie pe o perioadă determinată, care nu poate fi mai mică de 12 luni, sau pe durata unei lucrări determinate, xecutarea sa fiind obligatorie pentru părți.
Cu referire la modalitățile de încetare a contractul colectiv de muncă, Codul muncii prevede că acesta nu mai produce efecte fie la împlinirea termenului sau la terminarea lucrării pentru care a fost încheiat, dacă părțile nu convin prelungirea aplicării acestuia, fie la data dizolvării sau lichidării judiciare a angajatorului, fie prin acordul părților.
La nivel de grup de unități din industria petrolieră este încheiat, încă din anul 2000, un contract colectiv de muncă înregistrat sub nr. 53396/10 din 4 mai 2000 la. În anexa nr.1, printre agenții economici cărora contractul li se aplică, este enumerată și pârâta SC SA.
Prin acte adiționale succesive, contractul a fost prelungit cu diferite modificări.
Astfel, conform acestui act - în redactarea inițială - cu ocazia unor evenimente anuale: Paști, Ziua, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale.
Fiecare din suplimentările de mai sus va avea un cuantum minim în valoare de un salariu minim pe agent economic, calculat la data evenimentului, conform contractului colectiv de muncă.
Fiecare din suplimentările de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea ei în salariul de bază.
Această prevedere, în ciuda modificărilor ulterioare, nu a suferit vreo schimbare.
La art. 128 se prevede că, pentru munca prestată fiecare salariat are dreptul la un salariu convenit prin contractul individual de muncă.
La agenții economici nominalizați la Anexa nr. 1, prin contractul colectiv de muncă încheiat la acest nivel, sau anexă la acesta, se stabilește valoarea minimă a salariului la nivel de grup de unități, conform prezentului contract. Până la următoarea negociere, valoarea minimă a salariului de bază brut, pentru un program complet de lucru de 170 de ore, este de 620 RON, adică 3,6470 RON/oră.
Prin actul adițional nr. 7/2006, înregistrat sub nr. 499 din 6 martie 2006 la.F, valoarea prevăzută la alin. 4. s-a stabilit la 480 lei pentru ca pentru anul 2007 să se ridice la 680 lei.
Pentru aceste motive, având în vedere că efectele contractului colectiv de muncă la nivel de unitate care prevedea calcularea salariului minim prin raportare la indicele de 1,98 aplicat la salariul minim pe economie s-au produs până la 10 februarie 2006, după această dată producându-și efectele contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități care nu mai conținea o astfel de dispoziție, a fost admisă în parte acțiunea.
Având în vedere prevederile art. 163 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate 2005-2006, dar și prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități pentru anii 2006-2007 prin care se acordă salariaților
suplimentări de Paști și C și cum pârâta nu a făcut dovada existenței unor acte adiționale (condiție cerută de contractul la nivel de unitate - pentru perioada 2005-2006) respectiv unor contracte la nivel de unitate (condiție cerută de actul la nivel de grup de unități - pentru perioada 2006-2007) prin care să se includă aceste drepturi în salariul de bază, așa cum rezultă din voința expresă a părților materializată în contractul colectiv de muncă încheiat pentru anul 2008 art. 168, obligat societatea pârâtă la plata, către aceeași reclamanți, a drepturilor reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști, precum și celor de C pentru perioada de timp 2 iunie 2005 - 10 februarie 2006, calculate la nivelul salariului de bază mediu brut la nivelul și indexate în raport de indicele de inflație și cu dobânda legală calculată la data plății efective, respectiv 11 februarie 2006 - 31 decembrie 2007 calculate la nivelul unui salariu minim pe ramură, raportat la data încetării raporturilor de muncă ale fiecărui reclamant.
Având în vedere dispozițiile art. 247 Cod procedură civilă. potrivit cărora reclamantul poate să renunțe oricând la drept, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă și cum reclamanții, și au solicitat scris (prin acte autentificate), instanța a luat act de actul de dispoziție al acestora.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs reclamanții și pârâta SC SA
Prin recursul declarat, reclamanții au solicitat modificarea parțială a hotărârii în sensul obligării pârâtei la plata actualizată în raport de rata inflației și cu dobânda legală, nu numai de la 2 iunie 2005 până la 10 februarie 2006, ci de la 2 iunie 2005 până la data încetării raporturilor de muncă, dar nu mai târziu de 2 iunie 2008, a:
- diferențelor de drepturi salariale rezultate din neaplicarea indicelui de salarizare de 1,98 din salariul minim pe economie indexat;
- suplimentărilor salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști și C, la nivelul a câte unui salariul de bază mediu pe.
Totodată, au solicitat respingerea excepției lipsei calității de reprezentant avocat pentru, și.
În motivarea recursului au formulat, în esență, următoarele critici:
Protocolul nr. 888 din 20 ianuarie 2006 nu poate fi considerat o cauză de reducere a drepturilor salariale anterior avute de recurenții reclamanți. Dacă s-ar putea reține că acest protocol este valabil, atunci efectele sale s-ar produce numai de la data de 8 mai 2008, când a fost înregistrat la. C sub nr. 16170.
Articolul 7 alin. 2 din contractul colectiv de muncă SA prevede: "Dacă pe cale legală sau convențională anterior încheierii acestui contract au fost prevăzute drepturi mai mari pentru salariați, se vor aplica acestea".
Articolul 226 alin. 1 din contractul colectiv de muncă SA dispune: "Drepturile salariaților nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate împotriva oricăror încălcări, abuzuri sau arbitrarii".
Decizia de neprelungire a contractului colectiv de muncă unitate și de trecere la contractul colectiv de muncă ramură este nulă și lipsită de efecte.
Conform art. 33 alin. 4 din Legea nr. 130/1996, încetarea contractului colectiv de muncă trebuie să fie notificată în termen de 5 zile la Direcția de muncă. Nu a fost notificată, decât prin adresa înregistrată la. C sub nr. 16170 din 8 mai 2008, așa cum rezultă adresa acestei instituții nr. 16843 din 12 mai 2008. prima instanță consideră neîntemeiat că, nefiind o modificare, acordul de încetare a contractului colectiv de muncă nu trebuie înregistrat la. într-o astfel de concepție n-ar exista nicio garanție cu privire la data certă a acordului respectiv și s-ar eluda verificarea organului de stat abilitat.
Prin așa-zisul Protocol nr. 888 din 20 ianuarie 2006 încheiat în detrimentul vădit al salariaților s-a convenita ca, contractul colectiv de muncă SA să înceteze la termen, respectiv la 10 februarie 2006 și să intervină aplicarea contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități ale cărui prevederi sunt minimale și inferioare în ce privește salarizarea.
Prin prisma art. 38 Codul muncii, această convenție de încetare a contractului colectiv de muncă este nulă. Articolul 38 Codul muncii prevede că orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
Decizia de neprelungire a contractului colectiv de muncă pe unitate și de trecere la contractul colectiv de muncă la nivel de grup unități - nr. 888 din 20 ianuarie 2006 - nu a fost luată de părțile competente să încheie contractul colectiv de muncă pe unitate.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 130/1996, patronatul este reprezentat prin organul de conducere, iar salariații prin organizația sindicală reprezentativă.
Articolul 41 alin. 1 Codul muncii prevede: "Contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților". Prin protocolul nr. 888/2006 recurenților reclamanți li s-a redus unilateral și implicit salarizarea convenită prin contractele individuale de muncă. Reducerea rezultă din tabelele comparative depuse de unitate.
Prin hotărârea nr. 10 din 26 octombrie 2001 Consiliului de administrație al SNP SA s-a aprobat "încredințarea" activității mecano-energetice a Sucursalei ar C, societății SA, care deținea doar actele constitutive, împreună cu câteva nave.
Salariații au primit înștiințări prin care au fost asigurați de menținerea acelorași drepturi salariale prevăzute în contractul colectiv de muncă, cu mențiunea că dacă nu sunt de acord cu transferul în interesul serviciului și se vor desface contractele de muncă potrivit art. 130 lit. a Codul muncii. În prealabil, s-au schimbat note de transfer în interesul serviciului începând cu 1 ianuarie 2002.
S-a încheiat contractul de prestări servicii nr. 1 din 14 decembrie 2001, prelungi în prezent, între Sucursala ar C și înființata
, cu girul Federației Sindicale, prevăzându-se la capitolul clauze sociale menținerea drepturilor salariale avute la cedentul ar.
Contractul de prestări servicii semnat de sindicatele reprezentative în numele recurenților reclamanți, făcându-i parte contractată, prevede expert că SA se obligă să preia de la cedent salariații cu menținerea tuturor drepturilor și obligațiilor ce derivă din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul SNP SA - Sucursala ar C și legislația în vigoare.
Articolul 234 din contractul colectiv de muncă - ar prevede că salariații beneficiază de protecția drepturilor lor în cazul în care se produce un transfer al întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acesteia către un alt angajator, potrivit legii. Drepturile și obligațiile cedentului care decurg dintr-un contract sau raport de muncă existent la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului. și cesionarul au obligația de a informa și de a consulta anterior transferului sindicatul cu privire la implicațiile juridice, economice și sociale asupra salariaților, decurgând din transferul dreptului de proprietate.
Recurenții reclamanți invocă o speță similară: cauza Herjescu contra, soluționată prin sentința civilă nr. 43 din 23 ianuarie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Constanța, irevocabilă prin decizia civilă nr. 852 din 4 decembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Curții de Apel Constanța.
Prima instanță motivează astfel: problema de drept supusă dezbaterii în prezenta cauză a fost aceea dacă după încetarea efectelor contractului colectiv de muncă pe unitate - februarie 2006, au intervenit clauzele contractului colectiv de muncă pe ramură. Susținerile societății pârâte în acest sens nu pot fi reținute. Contractul colectiv de muncă pe ramură nu poate constitui în contextul Legii nr. 130/1996 și art. 238 alin. 3 Codul muncii, temeiul reducerii drepturilor salariale avute de salariați în baza contractului colectiv de muncă pe unitate, nici chiar după încetarea efectelor juridice ale acestuia. Faptul că la nivelul acestei societăți nu s-a mai negociat și încheiat un contract colectiv de muncă nu presupune diminuarea salariilor tuturor salariaților prin reașezarea grilei de salarizare pe baza clauzelor contractului colectiv de muncă superior, ci menținerea acelorași drepturi salariale obținute anterior, calculate conform vechii grile de salarizare.
Practica judiciară a dezvoltat teoria drepturilor câștigate în materia raporturilor de muncă, aplicabilă în situațiile în care nu a intervenit o schimbare a condițiilor de muncă. Era necesară pentru a evita abuzul patronal.
Prin recursul declarat, pârâta SC SA a solicitat:
- în principal, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente, pentru a se administra proba cu expertiza contabilă, probă ce a fost respinsă de instanța de fond cu încălcarea dreptului la apărare;
- în subsidiar, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii și pentru perioada 2 iunie 2005 - 10 februarie 2006, precum și respingerea capătului de cerere privind suplimentările salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști și C, cu menținerea celorlalte dispoziții ale instanței
referitoare la respingerea acțiunii pentru plata drepturilor salariale pentru perioada ulterioară date de 10 februarie 2006.
În motivarea recursului a formulat, în esență, următoarele critici:
Cu referire la expertiza contabilăinstanța urmează a constata că această probă era necesară și utilă soluționării cauzei, atâta vreme cât reclamanții intimați nu au precizat cuantumul drepturilor salariale solicitate iar societatea pârâtă a susținut că acestea au fost acordate în cuantumul legal, având în vedere susținerile formulate în apărare referitoare la actul juridic aplicabil.
De asemenea, era necesară și utilă soluționării cauzei și în ceea ce privește suplimentele salariale de Paști și C, în condițiile în care societatea pârâtă a susținut - conform actelor - că acestea au fost incluse în salarii.
Cu referire la capătul de cerere privind drepturile salarialese arată că instanța de fond a reținut următoarele:
- până la data de 10 februarie 2006, în cadrul SC SA au operat clauzele contractului colectiv de muncă la nivel de societate, contract care prevedea în art. 124 alin. 4 că salariul de bază minim va fi de 1,98 ori mai mare decât salariul minim pe economie iar convenția încheiată între SC SA și SA nu poate înlătura aplicabilitatea clauzelor contractului colectiv de muncă;
- Protocolul nr. 888 din 20 ianuarie 2006 prin care s-a hotărât ca acest contract colectiv de muncă să nu se mai prelungească și pentru anul 2006 reprezintă voința părților semnatare cu privire la încetarea aplicabilității contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
Prin Protocolul înregistrat sub nr. 888 din 20 ianuarie 2006 părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate au stabilit, ținând cont de faptul că anexa 1 contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din industria petrolieră și înregistrat la. sub nr. 53396/10 din 4 mai 2000 nominalizează SC SA ca agent economic căruia îi este aplicabil acest contract, patronatul și sindicatul reprezentativ au stabilit să înceteze cu 10 februarie 2006 aplicabilitatea contractului colectiv de muncă înregistrat la. C sub nr. 2 din 12 ianuarie 2002. începând cu aceeași dată se vor aplica salariaților societății dispozițiile contractului colectiv de muncă de la grup de unități.
În ceea ce privește actul juridic aplicabil referitor la capătul de cerere privind acordarea unor venituri suplimentare cu ocazia și a Cului, recurenta a susținut că potrivit actului adițional la contractul colectiv de muncă la nivelul SA pentru anul 2003 - 2004, înregistrat la. sub nr. 9214 din 11 noiembrie 2003, art. 46 precizează că se reformulează alin. 2 al art. 168 cu următoarea formulare: "Începând cu anul 2003, suplimentările de la alin. (1) s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat,
conform modalității și în condițiile negociate cu și SA", comunicat către societatea recurentă prin grija, cu adresa nr. 102 din 13 noiembrie 2003.
La nivelul SC SA suplimentările salariale acordate cu ocazia și a Cului au fost introduse în salariul de bază, ala cum a fost
stipulat în Protocolul nr. 6562 din 21 martie 2003 și în decizia nr. 30 din 1 februarie 2003, începând cu anul 2003.
Salariații SC SA au beneficiat, în cursul anilor 2003 - 2006 de aceleași drepturi salariale de care s-au bucurat salariații SA, iar suplimentările salariale acordate de Paști și C au fost introduse în salariul de bază începând cu anul 2003 iar fiecare indexare anuală a fost adăugată peste salariile deja majorate în 2003 cu suma de 625.000 lei, ce reprezenta media lunară a celor două suplimentări extraordinare.
Societatea recurentă a încheiat cu SA - Sucursala ar C un contract de prestări servicii, înregistrat sub nr. 26296 din 14 decembrie 2001, pentru o perioadă de 5 ani.
Prin acest contract, în conformitate cu dispozițiile art. 7.3. "Pe toată durata contractului, (SC SA) se obligă să respecte în totalitate prevederile încheiat între și SA, semnând în acest sens un astfel de contract cu ar".
În fiecare an, raportându-ne la dispozițiile contractului de prestări servicii nr. 26296 din 14 decembrie 2001, la nivelul societății recurente au devenit aplicabile toate modificările aduse contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul SA.
Federația Sindicală ar, în calitatea sa de garant moral al respectării drepturilor salariale, nu a emis nicio adresă prin care să solicite societății recurente ca salariul minim pe societate să fie de 1,98 ori salariul minim pe economie, tocmai pentru că se știa foarte bine că la data transferului salariații ce s-au transferat în cadrul SC SA aveau salariul de încadrare sub cel prevăzut de către contractul colectiv de muncă înregistrat la. sub nr. 12412 din 2 iulie 2002, iar în cadrul SC SA nu se puteau acorda drepturile salariale prevăzute la art. 128 datorită legislației speciale aplicabile -ului, prin care nu se puteau acorda drepturile salariale decât într-o anumită limită, aceea a încadrării în bugetul aprobat (HG nr. 886 din 30 august 2001, nr.OUG 79/2001 și nr.HG 1552 din 18 decembrie 2002), aspect evidențiat clar de faptul că salariații au fost preluați cu un salariu minim sub cel prevăzut prin contractul colectiv de muncă aplicabil la acel moment.
Indiferent de dispozițiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul SC SA, atâta timp cât au fost acordate toate majorările salariale de care au beneficiat salariații din cadrul Sucursalei ar C, recurenta apreciază că au fost respectate integral dispozițiile contractului de prestări servicii nr. 26296 din 14 decembrie 2001 sub aspectul clauzelor sociale inserate la capitolul 7.
Dispoziția imperativă a art. 7.3. din contractul de prestări servicii nr. 26296 din 14 decembrie 2001 "Pe toată durata contractului, se obligă să respecte în totalitate prevederile contractului colectiv de muncă încheiat între și SA, semnând în acest sens un astfel de contract cu ar" ne arată că dispoziția din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății recurente, conform căreia salariul minim va fi de 1,98 ori mai mare decât salariul minim pe economie indexat nu poate produce efecte, textul
neavând caracter imperativ, aspect ce reiese indubitabil din formularea sa (fiind formulat exact ca în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul în anul 2001, când oricum nu se acorda acest salariu minim dată fiind legislația financiară aplicabilă și pentru respectarea art. 7.3. din contractul de prestări servicii nr. 26296 din 14 decembrie 2001).
Prin Protocolul înregistrat sub nr. 888 din 20 ianuarie 2006 părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate au stabilit, ținând cont de faptul că anexa 1 contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din industria petrolieră și înregistrat la. sub nr. 53396/10 din 4 mai 2000 nominalizează SC SA ca agent economic căruia îi este aplicabil acest contract, să înceteze, cu 10 februarie 2006, aplicabilitatea contractului colectiv de muncă înregistrat la. C sub nr. 2 din 14 ianuarie 2002.
În conformitate cu dispozițiile art. 969 cod civil coroborate cu dispozițiile art. 7 (2) din legea nr. 130/1996, părțile semnatare au stabilit, de comun acord, încetarea contractului colectiv de muncă înregistrat la. C sub nr. 2 din 14 ianuarie 2002 și aplicarea la nivelul SC SA a contractului colectiv de muncă înregistrat la nivel de grup de unități din industria petrolieră, care era oricum aplicabil la nivelul SC SA ținând cont de prevederile art. 11 lit. b și 13 alin. 1 din Legea nr. 130/1996.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate de reclamanți, Curtea a apreciat că acestea sunt fondate în parte.
Astfel, prin sentința recurată s-a admis excepția lipsei calității de reprezentant a d-lui avocat în ceea ce îi privește pe reclamanții, și.
În motivare, prima instanță a reținut că acești reclamanți nu se regăsesc în tabelul anexă la împuternicirea avocațială în care semnăturile reclamanților au fost atestate de domnul avocat.
Potrivit art. 68 alin. 1 Cod procedură civilă, pentru exercițiul dreptului la judecată sau de reprezentare în judecată în cazul în care procura este dată unui avocat, semnătura va fi certificată potrivit legii avocaților.
La fila 9 în dosarul de fond nr-, volumul I, se află împuternicirea avocațială nr. 131 din 1 iunie 2008 în baza căreia apărătorul poate să îi reprezinte pe reclamanți în fața Tribunalului Constanța.
În tabelul anexă la contractul de asistență juridică se regăsesc și reclamanții pentru care s-a dispus anularea cererii de chemare în judecată, însă, din eroare acest lucru nu s-a observat de către instanța de fond.
Având în vedere faptul că în mod greșit s-a anulat cererea de chemare în judecată pentru acești reclamanți, Curtea, potrivit art. 312 alin. 3 coroborat cu art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă a casat în parte sentința recurată cu privire la
acești reclamanți și a trimis cauza spre rejudecare cu privire la aceștia, menținând celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
În ceea ce privește celelalte critici aduse de reclamanți și pârâtă, Curtea a apreciat că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente comune:
Cu privire la excepția necompetenței teritoriale invocatăde pârâtă pentru o parte din reclamanți;
Competența teritorială este stabilită prin art. 284 alin. 2 din Codul muncii, potrivit căruia cererile referitoare la soluționarea conflictelor de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori după caz, sediul.
În cauză, o parte dintre reclamanții pentru care s-a invocat excepția necompetenței teritoriale au domiciliul în raza Tribunalului constanța, prin urmare, în mod corect s-au adresat acestei instanțe, iar o parte dintre reclamanți și-au ales domiciliul procesual la cabinetul avocațial din C,-, -.. 1.
În plus, ne aflăm în situația unei coparticipări procesuale active, mai multe persoane formulând o singură cerere în justiție pentru a pretinde aceleași drepturi salariale, astfel că devin aplicabile prevederile art. 12 Cod procedură civilă, reclamantul având posibilitatea de a alege între mai multe instanțe deopotrivă competente după criteriul domiciliului fiecărui reclamant care figurează în acțiune.
Cu privire la expertiza contabilăîn mod corect prima instanță a respins această probă ca fiind nepertinentă.
Având în vedere susținerile pârâtei că aceste suplimente de Paști și C au fost incluse în salariul de bază, era de atributul instanței să verifice în funcție de convenția părților dacă aceste drepturi au fost sau nu introduse în salariul de bază și nu era de competența expertului să facă o interpretare a clauzelor contractului colectiv de muncă.
Cu privire la indicele de 1,98 din salariul minim pe economie indexat;
În speță, personalul a fost transferat în interesul serviciului în baza acordului dintre - Sucursala ar, materializat prin contractul de prestări servicii înregistrat sub nr. 26296 din 14 decembrie 2001, cu termen de valabilitate cinci ani, contract prin care prestatorul (societatea pârâtă) se obliga să respecte integral prevederile contractului colectiv de muncă, inclusiv sub aspectul salarizării.
Legea cadru internă, care reglementează chestiunea protecției drepturilor salariaților în cadrul transferului întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acestora este Legea nr. 67 din 22 martie 2006.
La art. 9 alin. 1 din acest act normativ se prevede, în mod explicit, termenul de care se bucură de protecție salariații în cazul transferului de întreprindere, al unității sau al unor părți ale acestora, stipulându-se următoarele: "cesionarul are obligația respectării prevederilor contractului colectiv de muncă aplicabil la data transferului, până la data rezilierii sau expirării acestuia".
După ce s-a realizat transferul de întreprindere la nivelul SC SA s-a încheiat contractul colectiv de muncă înregistrat la. C sub nr. 2 din 14 ianuarie 2002 care, la art. 124 alin. 4 prevedea că în cadrul SC Sa salariul de bază minim va fi de 1,98 ori mai mare decât salariul minim pe economie indexat.
Acest contract colectiv de muncă la nivel de unitate a încetat să-și producă efectele la data de 10 februarie 2006.
Prin Protocolul nr. 888 din 20 ianuarie 2006 părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate au stabilit că începând cu data de 10 februarie 2006 încetează aplicabilitatea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate înregistrat la. C sub nr. 2 din 14 ianuarie 2002.
Potrivit art. 247 din Codul muncii, în cazul în care la nivel de angajator nu există contract colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă la nivel superior.
În speță, în lipsa contractului colectiv de muncă la nivel de unitate a devenit aplicabil contractul colectiv la nivel de grup de unități din industria petrolieră înregistrat sub nr. 53396/10 din 4 mai 2000, având în vedere faptul că în anexa 1 la acest contract este nominalizată pârâta SC SA ca agent economic căruia îi este aplicabil acest contract.
În conformitate cu prevederile art. 245 contractul colectiv de muncă încetează: a) la împlinirea termenului sau a lucrării pentru care a fost încheiat, dacă părțile nu convin prelungirea aplicării acestuia; b) la data dizolvării sau lichidării judiciare a angajatorului; c) prin acordul părților.
Protocolul nr. 888 din 20 ianuarie 2006 exprimă clar voința părților cu privire la încetarea aplicabilității contractului colectiv de muncă la nivel de societate începând cu 10 februarie 2006.
Prin urmare, indicele de 1,98 din salariul minim pe economie indexat trebuia aplicat de pârâtă până la data de 10 februarie 2006.
După expirarea termenului de valabilitate a unui contract colectiv de muncă nu există nicio prevedere legală care să impună și păstrarea nivelului drepturilor salariale. Contractele colective de muncă au o durată limitată de aplicabilitate, ceea ce în mod implicit înseamnă și faptul că drepturile garantate de acestea sunt protejate pe perioada de valabilitate a contractelor.
Dispozițiile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 impun numai ca niciun contract colectiv de muncă să nu conțină clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
În lipsa unui acord de prelungire a efectelor contractului colectiv de muncă, drepturile garantate de acesta nu pot subzista, fiind garantate drepturile salariaților în limitele minime prevăzute de contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
are obligația garantării condițiilor de muncă convenite cu cedentul până la data expirării contractului colectiv de muncă.
Faptul că ulterior, la nivelul societății cedente se stabilește prelungirea aplicabilității contractului colectiv de muncă, aceasta nu poate avea niciun fel de
efecte asupra personalului transferat întrucât acesta, nemaifiind angajat al societății cedente, nu participă prin reprezentanți la negocierea colectivă privind prelungirea aplicării contractului colectiv de muncă.
Dispozițiile cuprinse în art. 25 din Legea nr. 130/1996, republicată nu sunt aplicabile tuturor convențiilor încheiate între partenerii sociale, textul fiind astfel limitativ și de strictă interpretare, stabilind obligația de înregistrare pentru a produce efecte doar pentru contractul colectiv și, implicit, ca parte a acestuia, pentru actele adiționale.
De asemenea, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 38 din Codul muncii care vizează interdicția de renunțare sau de tranzacționare cu privire la drepturile recunoscute de lege salariaților întrucât Protocolul nr. 888 din 20 ianuarie 2006 nu a avut un asemenea obiect.
Prin acest Protocol părțile au stabilit de comun acord încetarea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate și aplicarea contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități din industria petrolieră, în deplină concordanță cu prevederile art. 247 din Codul muncii.
Toate celelalte motive de nulitate ale Protocolului nr. 888/2006 invocate de către recurenții reclamanți nu vor constitui obiect de analiză pentru instanța de recurs întrucât nu au fost invocate în fața tribunalului și, drept urmare, nu pot fi invocate pentru prima oară în recurs, orice altă conduită procesuală încălcând iremediabil dreptul la apărare și accesul la un proces echitabil, unanim garantat pentru părțile din proces.
Nu are relevanță juridică adresa C nr. 27473 din 13 noiembrie 2007 comunicată Federației Sindicale ar.
Lipsa notificării prevăzute de art. 33 alin. 4 din Legea nr. 136/1996 nu are drept efect repunerea în vigoare a contractului colectiv de muncă al cărui termen s-a împlinit întrucât prelungirea unui contract colectiv de muncă nu se poate face decât prin manifestarea de voință comună și neechivocă a părților.
În lipsa unui contract colectiv de muncă la nivel de unitate a devenit aplicabil contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din industria petrolieră.
În practică și în doctrină s-a dezvoltat teoria drepturilor câștigate în materia raporturilor de muncă, însă, această teorie nu se impune implacabil în toate cazurile.
În situația în care rezultatele economico-financiare scad, diminuându-se corespunzător beneficiile, drepturile salariale nu mai pot crește, uneori nici măcar menținute față de contractul colectiv de muncă anterior.
În consecință, este posibilă și o diminuare a salariului în contextul evoluției economice a angajatorului, însă, această diminuare nu poate avea loc automat, ci numai în baza unei negocieri între părți.
În cauză, însă, părțile de comun acord au hotărât încetarea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate și aplicarea contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități din industria petrolieră.
În ceea ce privește practica judiciarăinvocată de recurenții reclamanți într-o cauză similară, aceasta nu are relevanță întrucât în sistemul
român de drept practica judiciară nu constituie izvor de drept, cu excepția deciziilor pronunțate în recursul în interesul legii.
Cu privire la primele de Paști și C;
Potrivit art. 163 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, valabil până la data de 10 februarie 2006: "cu ocazia unor evenimente anuale: Paști, Ziua, C, salariații SC SA vor beneficia de câte o suplimentare s drepturilor salariale.
(2) fiecare dintre suplimentările salariale de mai sus va avea un cuantum minim în valoare de un salariul de bază mediu brut pe SA stabilit conform prezentului contract.
Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările la care se face referire la alineatul precedent, vor începe negocierile cu, în vederea stabilirii valorii concrete a modalității de acordare, precum și a condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
(3) Fiecare dintre suplimentările de la alin. 1 se acordă în condițiile în care, prin act adițional încheiat conform Legii nr. 130/1996 nu s-a convenit introducerea ei în salariul de bază".
După data de 10 februarie 2006 s-a aplicat contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, care la art. 170 alin. 1 prevedea: "cu ocazia unor evenimente anuale: Paști, Ziua, C precum și în luna octombrie (pentru aprovizionare toamnă-iarnă) salariații vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale.
Fiecare din suplimentările de mai sus vor avea un cuantum minim de un salariul minim pe agent economic, calculat la data evenimentului conform contractului colectiv de muncă.
(4) Fiecare din suplimentările de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colectiv de muncă încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea ei în salariul de bază".
Susținerile recurentei pârâte referitoare la introducerea acestor suplimentări în salariul de bază nu pot fi reținute întrucât aceasta nu a făcut dovezi în acest sens.
Aceasta nu a administrat probe din care să rezulte că în fiecare an s-au întâlnit Patronatul și sindicatele și au stabilit introducerea acestor prime în salariul de bază.
În mod nejustificat prin criticile formulate recurenta pârâtă se raportează pentru anii 2003 - 2006 la contractele colective de muncă încheiate la nivel de SC SA, deși a susținut că din 2002 - 10 februarie 2006 avut propriul contract colectiv de muncă la nivel de unitate, încheiat în considerarea art. 73 din contractul de prestări servicii înregistrat sub nr. 26296 din 14 decembrie 2001.
Pentru perioada 2007 - 2008, deși recurenta pârâtă face trimitere la contractul colectiv de muncă la nivel de unitate din industria petrolieră, aceasta nu face dovada existenței unor acte adiționale prin care să se fi hotărât includerea acestor drepturi în salariul de bază.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul reclamanților, G, G, -, A,., G, HG, G -, G, și- toți cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat din C,-, -,. 1, împotriva sentinței civile nr. 1176/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Casează în parte sentința civilă nr. 1176/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța cu privire la reclamanții, și și trimite cauza spre rejudecare cu privire la acești reclamanți.
Menține restul dispozițiilor.
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de pârâtaSC SA, cu sediul în Port, 34, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1176/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 iunie 2009.
Președinte, Pt. Judecători,
- - - -
- -
aflate în concediu legal de odihnă
potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 2
Cod procedură civilă, semnează
Președintele instanței,
Pt. Grefier,
- -
aflată în concediu legal de odihnă
potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 2
Cod procedură civilă, semnează
Grefier șef secție,
Jud. fond -,
Red. dec. rec. jud. -/14.07.2009
gref.
4 ex./17.07.2009
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Vanghelița Tase, Mihaela Ganea
