Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 4053/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA a II A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4053
Ședința publică din data de 18 Iunie 2009
Completul compus din:
Președinte: JUDECĂTOR 1: Ligia Epure
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Mariana Pascu
Grefier - -
*******
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 03.06.2009, privind recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Direcția Generală a Finanțelor G pentru Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr.1109/29.01.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți G, -, -, G, G, G, și intimații pârâți Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul Gorj.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 03.06.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, în conformitate cu prevederile art.260 pr.civ. a amânat inițial pronunțarea cauzei la data de 09.06.2009 și ulterior la datele de 16.06.2009 și 18.06.2009.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr.1109/29.01.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- a fost admisă in parte acțiunea formulată de petenții G, -, -, G, G, u, G, cu domiciliul procesual ales la Tribunalul Gorj, str. -, nr. 34, judetul G, in contradictoriu cu intimații Statul R reprezentat de Ministerul Finantelor Publice cu sediul in B, Ministerul Justitiei, Curtea de APEL CRAIOVA si Tribunalul Gorj.
Au fost obligați intimații, in solidar, la plata către petiționari a drepturilor salariale reprezentând cresteri salariale prevăzute de OG nr. 10/2007, respectiv 5% incepand cu 01.01.2007 in raport cu salariul din luna decembrie 2006, de 2% incepand cu 01.04.2007 in raport de salariul din luna martie 2007 si de 11% incepand cu 01.10.2007 in raport cu luna septembrie 2007, indexate in raport de indicele de inflatie la data platii efective.
Au fost obligați intimatii sa efectueze mentiunile corespunzatoare majorarilor salariale in carnetele de munca ale petentilor.
A fost respins capatul de cerere privind obligarea intimatilor la plata dobanzilor legale pentru sumele datorate.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Petenții îndeplinesc funcția de judecători și asistenți judiciari în cadrul Tribunalului Gorj și au solicitat acordarea de drepturi bănești privitor la care instanta retine si constata urmatoarele:
Potrivit art.1 din nr.OG 10/2007 "În anul 2007, salariile de baza ale personalului contractual din sectorul bugetar avute la data de 31 decembrie 2006, se majorează în 3 etape, astfel:
a) cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, fata de nivelul din luna decembrie 2006;
b) cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, fata de nivelul din luna martie 2007;
c) cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, fata de nivelul din luna septembrie 2007.
Petentilor nu le-au fost acordate aceste majorari salariale, mai mult decat atat, categoria magistratilor a fost exceptata de fiecare data, producandu-se astfel o discriminare vădită față de celelalte categorii de personal, avand in vedere ca prin acelasi act normative (art.1-4) judecatorii Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Curtii Constitutionale, Procurorul General al Parchetului de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie si adjunctii au beneficiat de aceste majorari salariale succesive.
Conform art.1 din nr.OG137/2000 privind sanctionarea tuturor formelor de discriminare "Principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminarii sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi: drepturile economice, sociale și culturale, în special dreptul la munca, la libera alegere a ocupației, la condiții de munca echitabile și satisfăcătoare, la protecția impotriva somajului, la un salariu egal pentru munca egala, la o remunerație echitabila și satisfăcătoare".
De altfel si Protocolul nr. 2 la Conventia europeana a Drepturilor omului, dar si prevederile Constitutiei Romaniei reglementeaza egalitatea in drepturi, egalitatea de tratament si nediscriminarea.
Potrivit art. 20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
In ceea ce priveste capatul de cerere privind plata de catre intimati a dobanzilor legale pentru sumele datorate, instanta l-a respins intrucat potrivit art.1 si 2 din nr.OG 9/2000 "Părțile sunt libere sa stabilească, în convenții, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești. În cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără sa se arate rata dobânzii, se va plati dobanda legală".
Or, intre parti nu exista o conventie cu privirea la acordarea acestor obligatii, astfel ca actul normattiv invocat nu isi gasesete aplicabilitatea in speta.
De altfel, petentii au solicitat si actualizarea sumelor prin aplicarea indicelui de inflatie pentru acoperirea integrala a prejudiciului suferit ca urmare a neachitarii drepturilor banesti la scadenta, corespunzător art. 161 din Codul muncii, respectiv prejudiciul efectiv si beneficiul nerealizat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Justiției și Statul Român- Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP
Ministerul Justiției critică sentința în sensul că, instanța de fond acordând reclamanților drepturi inexistente, neprevăzute de lege și-a arogat atribuții de legiferare specifice altor puteri ale Statului.
Instanța a depășit limitele puterii judecătorești, ceea ce atrage incidența motivului de casare prev. de art.304 pct.4 pr.civilă.
Nici Curtea Constituțională nu are competența de a se pronunța asupra lipsei unei reglementări stabilind constant în jurisprudența sa că nu pot modifica sau completa prevederile legale supuse controlului de constituționalitate.
De altfel, atunci când legiuitorul a dorit ca magistrații să beneficieze și de alte drepturi decât cele prevăzute în actele normative de salarizare a reglementat această situație, ca pe una cu caracter excepțional.
Soluția primei instanțe este nelegală și prin prisma motivului de modificare reglementat de art.304 pct.9 pr.civilă, întrucât instituirea acestor drepturi în beneficiul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat și neprevederea ori prevederea în alt cuantum, în beneficiul altei categorii profesionale, reprezintă o problemă de legiferare.
În cazul de față nu se poate vorbi despre existența unei situații comparabile sau a unei analogii între situația magistraților și asistenților judiciari și situația celor care ocupă funcții de demnitate publică, ori a altor categorii de personal din sectorul bugetar, care în temeiul unor acte normative au beneficiat de majorări salariale.
Instanța de fond și-a argumentat soluția și pe considerentul, că situația discriminatorie se datorează faptului că judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiți și adjuncții acestuia au beneficiat de creșterile prev. de OG 10/2007.
În mod greșit a reținut prima instanță această împrejurare, deoarece aceste categorii de funcții nu se mai regăsesc în anexa II la Legea 154/1998, iar dispozițiile din lege referitoare la situația judecătorilor de la instanța supremă, au fost abrogate prin OUG 27/2006.
Recurentul Statul Român- critică sentința, în sensul că rolul lui este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și nu trebuie confundat cu Statul sau bugetul de stat.
Ministrul Economiei și Finanțelor este ordonator principal de credite pentru instituțiile din subordine, așa cum este Ministrul Justiției pentru salariații din subordine, astfel că acesta nu ar putea fi obligat la plată pentru salariații altor instituții, atribuții în angajarea și salarizarea reclamanților având doar
nu poate să aloce și să vireze în mod aleatoriu fondul pentru plata sumelor solicitate, acestea putând fi solicitate de ordonatorii principali de credite prin inițierea unei proceduri de rectificare bugetară.
Învederează astfel, că toate aceste argumente conduc la lipsa calității sale procesuale pasive.
Curtea constată a fi fondat recursul declarat de Statul Român - și nefondat recursul declarat de Ministerul Justiției pentru următoarele considerente:
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de este fondată întrucât acest pârât are doar atribuții în a coordona acțiunile care sunt responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar,și între el și reclamanți nu există raporturi de muncă care să dea naștere unor obligații în legătură cu salarizarea acestora și nu are nici calitatea de ordonator de credite.
În ceea ce privește recursul declarat de Ministerul Justiției se au în vedere următoarele precizări:
Instanța de fond nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, ci a constatat existența unei discriminări în conformitate cu dispoz. OG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare,întrucât disp.art.27 din acest act normativ conferă competența instanței de a acorda despăgubiri și a restabili situația anterioară discriminării.
Prin OUG 27/2006, art. 41 lit. c, au fost abrogate dispozițiile privind salarizarea președintelui, vicepreședintelui, președinților de secții și judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, cuprinse în Lg. nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază din sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, astfel că majorările salariale prevăzute de OG 10/2007 nu îi mai vizau pe aceștia iar salarizarea acestora urma să se facă în conformitate cu OUG 27/2006, aprobată prin Legea nr. 45/2007.
Curtea constată însă că există discriminare în raport cu celelalte categorii profesionale din sectorul bugetar.
Astfel, prin Ordonanțele Guvernului nr. 6/2007,8/2007, 10/2007 și 11/2007 s-au prevăzut creșteri salariale ale funcționarilor publici, ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și ale parchetelor de pe lângă acestea, personalului salarizat potrivit OUG 24/2000, privind sistemul de stabilire a salariului de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor II și III la Legea 154/1998 privind sistemul de stabilirea salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și pentru personalul didactic din învățământul salarizat potrivit Legii nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.
Prin aceste acte normative s-au prevăzut creșteri salariale pentru personalul din sectorul bugetar, iar excluderea reclamanților de la acordarea acestor majorări salariale, constituie discriminare în sensul art. 2 din OG 137/2000.
Curtea reține că art. 35 din OUG 27/2006,înainte de a fi abrogat prin nr.45/2007,prevedea actualizarea drepturilor salariale ale reclamanților prin aplicarea indexărilor acordate în conformitate cu prevederile legale.
Prin art. 39 din OUG 27/2006, așa cum a fost modificat prin Lg. 45/2007 se arată că valoarea de referință sectorială prevăzută în anexele nr. 2,4 și 5 la Lg. nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată cu modificările și completările ulterioare, cu majorările și indexările ulterioare, se majorează cu 4% începând cu data de 01 aprilie 2006, față de nivelul din luna martie 2006, și cu 5% începând cu data de 01.09.2006, față de nivelul din luna aug. 2006.
Prin 45/2007 care a intrat în vigoare în martie 2007,a fost abrogat art. 35 din OUG 27/2006,rezultând deci că până la acest moment exista temei legal pentru acordarea indexării indemnizațiilor reclamanților.
Prin excluderea ulterioară a intimaților-reclamanți de la acordarea majorărilor salariale mai sus-arătate s-a produs o discriminare în sensul art. 2 din OG 137/2000, aceste ordonanțe de guvern având drept finalitate majorarea - indexarea - salariilor corespunzător inflației existente, inflație ce afectează toate categoriile de salariați, fără deosebire.
Salariul real constă în cantitatea de bunuri și servicii pe care le pot obține reclamanții cu salariul nominal.
Raportul dintre salariul nominal și salariul real trebuie să fie același, adică în perioade diferite, cu aceeași sumă de bani primită, să se poată cumpăra aceeași cantitate de bunuri și servicii.
Tocmai în acest sens, intervine statul anual și indexează salariile pentru salariații bugetari pentru a acoperi nivelul prognozat al creșterii prețurilor de consum.
Art.2 alin.3 din OG137/2000 menționează că "sunt discriminatorii prevederile, criteriile, sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute de alin.1 față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare."
Se poate observa că sunt caracterizate ca discriminatorii între altele prevederile care dezavantajează anumite persoane,față de alte persoane,fără a se face distincție cu privire la natura juridică a acestor prevederi,ceea ce poate fi înțeles că se referă și la acte normative cu putere de lege,cum sunt cele adoptate de Parlament și ordonnțele Guvernului.
Această discriminare rezultă și din dispoz. art. 1 din Protocolul 12 la CEDO, potrivit căruia dreptul de a te bucura de oricare din drepturile prevăzute de lege trebuie asigurat fără nici o discriminare bazată pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avuție, naștere sau orice alte situații. Nimeni nu poate face obiectul unei discriminări bazate pe oricare din motivele menționate mai sus din partea nici unei autorități publice.
Aplicarea, interpretarea și respectarea normelor legale interne, trebuie făcute în condițiile armonizării cu normele comunitare incidente, aceasta implicând o salarizare justă, corectă, legală și echitabilă a reclamanților.
Față de considerentele, Curtea în baza art. 312 Cod pr.civilă, va respinge recursul declarat de Ministerul Justiției și va admite recursul declarat de Statul Român reprezentat prin Ministerului Economiei și Finanțelor.
Se va modifica sentința în parte în sensul că, se va respinge acțiunea față de Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat pârâtul Ministerul Justiției, împotriva sentinței civile nr.1109/29.01.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți G, -, -, G, G, G, și intimații pârâți Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul Gorj.
Admite recursul declarat de Statul Român reprezentat prin Ministerului Economiei și Finanțelor, împotriva aceleiași sentințe.
Modifică sentința în parte în sensul că, respinge acțiunea față de Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18.06.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud.
Tehn./Ex.3/20.07.2009
/St. și
Președinte:Ligia EpureJudecători:Ligia Epure, Corneliu Maria, Mariana Pascu
