Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 4093/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4093
Ședința publică de la 19 Iunie 2009
Complet constituit din:
PREȘEDINTE: Sorina Petria Mitran
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
JUDECĂTOR 3: Mihaela că
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență C împotriva sentinței civile nr. 209/22.01.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, precum și cu chematul în garanție Ministerul Sănătății Publice, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurentul-pârât consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este declarat și motivat în termen legal.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.
Consilier juridic pentru recurentul-pârât solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii pentru motivele arătate în scris.
După încheierea dezbaterilor, înainte de ridicarea ședinței de judecată se prezintă în instanță în reprezentarea intimaților-reclamanți avocat care depune la dosar împuternicire și pune concluzii de respingere a recursului și menținere a sentinței atacate drept temeinică și legală.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Tribunalul Dolj prin sentința nr. 209 de la 22 ianuarie 2009 admis acțiunea formulată de reclamantele, și, în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență nr. 1
A obligat pârâtul să achite reclamantelor diferența dintre drepturile salariale cuvenite potrivit salarizării în unitățile sanitare clinice pentru perioada 01.06.2006-31.03.2008 cu indexările și majorările survenite și salariile efectiv plătite în această perioadă, sume ce vor fi a reactualizate de la data fiecărei scadențe și până la data plății efective.
A fost obligată pârâta să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantelor.
A obligat pârâtul la despăgubire egală cu valoarea tichetelor de masă de care ar fi trebuit să beneficieze reclamantele, potrivit numărului de zile lucrate lunar, pentru perioada 01.06.2006 - 22.01.2009, dar nu mai mult de 20 de tichete lunar, sume ce vor fi reactualizate de la data fiecărei scadențe și până la data plății efective.
A respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Sănătății, formulată de pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Asupra excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de chematul în garanție Ministerul Sănătății, instanța a constatat că dat fiind inexistența raporturilor juridice de muncă între reclamanți și Ministerul Sănătății, chematul în garanție Ministerul Sănătății nu are calitate procesuală pasivă, situația în care fost admisă excepția și s-a respins cererea de chemare în garanție, formulată de pârâtul Spitalul Clinic de Urgență nr. 1 C împotriva chematului în garanție Ministerul Sănătății.
Pe fondul cauzei s- reținut că reclamantele sunt angajate a pârâtului Spitalul Clinic Județean de Urgență C în funcția de asistent medical, având încheiat contract individual de muncă.
Cererea reclamantelor privind plata drepturilor bănești calculate potrivit grilelor de salarizare din unitățile clinice vizează perioada 01.06.2006 - 31.03.2008.
În acest interval, salarizarea în sectorul sanitar era reglementată prin OUG nr. 123/2003, care stabilește în cuprinsul art. 2 (1) că salariile de bază prevăzute în anexele la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Legea nr. 383/2001, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost majorate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 191/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 220/2003, la limita minimă și la limita maximă, se majorează cu 6% față de nivelul din 31 decembrie 2003, începând cu data de 1 ianuarie 2004, și cu 6% începând cu data de 1 octombrie 2004, față de nivelul din 30 septembrie 2004.
Potrivit anexei IV/I din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2000 salarizarea în unitățile sanitare a fost stabilită diferențiat pentru nități sanitare și de asistență socială, altele decât cele clinice (pct. I) și nități clinice, institute și centre medicale (pct. II).
Începând cu data de 01.01.2005 a intrat în vigoare OUG nr. 115/2004 care stabilește în dispozițiile art. 4 că sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile și alte drepturi, iar conform rt. 5 alariile de bază pentru personalul de execuție sunt diferențiate pe funcții, grade și trepte profesionale și sunt prevăzute în anexele nr. I-IV.
În cuprinsul anexei I sunt prevăzute grilele de salarizare în mod diferențiat pentru unitățile clinice și alte unități decât cele clinice.
Art.8 lit. h din Legea nr.270/2003 modificată prin nr.OG 40/2004 definește spitalul clinic ca fiind spitalul care are în componență cel puțin două clinici universitare care asigură asistență medicală, desfășoară activitate de învățământ, cercetare științifică medicală și de educație continuă, definiție preluată și de dispozițiile Legii nr. 95/2006.
Textele menționate vizează încadrarea unității sanitare în categoria spitalelor clinice, ca urmare ipoteza textelor nu se referă la salarizare. Astfel, condiția desfășurării activităților de învățământ, cercetare științifică medicală și de educație continuă nu privește activitatea concretă desfășurată de toate cadrele medicale angajate la spitalul clinic, astfel că nu poate fi reținută apărarea pârâtului în sensul că reclamanta nu desfășoară acest tip de activități.
Legea stabilește o singură grilă de salarizare pentru personalul angajat în unitățile clinice, neexistând o prevedere specială de salarizare a personalului medical din cadrul cabinetelor medicale din unitățile școlare.
Părți ale contractului individual de muncă sunt reclamanta și spitalul clinic pârât și, prin urmare, în intervalul litigios, salariul reclamantei trebuia calculat conform grilei de salarizare în varianta pentru unitățile clinice.
Pentru aceste considerente instanța a constatat întemeiat acest capăt de cerere.
În ceea ce privește cererea reclamantei privind obligarea unității pârâte de a efectua înscrierile corecte în carnetul de muncă a modificărilor de salariu, instanța a considerat că aceasta este întemeiată, această obligație fiind o consecință directă a admiterii capătului de cerere privind drepturile bănești și rezultând din prevederile art. 7 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976.
Cu privire la capătul de cerere referitor la acordarea de despăgubiri constând în contravaloarea tichetelor de masă, instanța a reținut următoarele:
Tichetele de masă reprezintă o alocație individuală de hrană acordată titularilor unui contract individual de muncă, suportată integral de persoană fizică, ori persoana juridică, care are calitatea de angajator, așa cum stabilește art. 1 alin 1 din Legea nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masă.
In cazul in care la nivel de ramură de unitate a fost negociat un contract colectiv de muncă, modalitatea și condițiile de acordare a tichetelor de masă sunt stabilite prin intermediul acestui contract.
Deși intimatul în calitatea sa de angajator a acordat tichete de masă salariaților cu locul de muncă în secțiile cu paturi, in laboratoare, servicii și compartimente funcționale din cadrul spitalului, în mod nejustificat nu a acordat acest drept si celorlalte categorii de salariați.
Această diferențiere în acordarea tichetelor de masă nu rezultă din nici un act normativ, singura condiție pentru a beneficia de tichete de masă fiind aceea a încadrării într-o unitate publică finanțată din venituri proprii.
Astfel, s-a constatat că reclamanta are contract individual de muncă încheiat cu spitalul, deci raportul juridic este încheiat cu acest angajator, criteriul locului efectiv de desfășurare a activității neputând avea prioritate, întrucât acesta ar fi un criteriu discriminatoriu care ar încălca grav dispoz. art. 5 alin. 1 și art. 39 alin. 1 lit. d din Codul Muncii.
Din punct de vedere constituțional, o hotărâre de guvern nu poate adăuga si nici modifica o lege, iar actele normative în materie sunt unitare in reglementările privitoare la acordarea tichetelor de masa in domeniul sanitar.
Astfel, Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă reprezintă dreptul comun in materie, cadrul general pentru toate activitățile din toate ramurile de servicii la nivel național.
In domeniul sanitar, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 270/2003, care in articolul 35 alin. 1 definește ˝spitalele publice˝ definiție din care rezultă sursa de finanțare și modul de funcționare, respectiv faptul că sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii, ce funcționează pe principiul autonomiei financiare și de asemenea, sunt aplicabile disp. OUG nr. 115/2004 potrivit cu care conf. art. 23, personalul încadrat în unitățile sanitare publice finanțate integral din venituri proprii, realizate prin sistemul asigurărilor sociale de sănătate beneficiază lunar de 20 de tichete de masă.
Nici Legea bugetului de stat nu contravine acestor reglementari aplicabile in domeniul sanitar, deoarece în art. 24 din Legea nr. 379/2005, de exemplu, instituțiile finanțate integral din venituri proprii -cum este situația spitalelor - sunt excluse din categoria instituțiilor publice in bugetele cărora nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masa.
De asemenea, contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii sanitare pe perioada 2005-2007, în articolul 139, prevede că angajatorul este obligat să acorde tichetele de masă potrivit Legii nr. 142/1998 și in conformitate cu dispozițiile legale prevăzute pentru unitățile finanțate de la bugetul de stat și de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență C criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat, referitor la achitarea diferențelor dintre drepturile salariale potrivit salarizarea în unitățile sanitare clinice și salariile efectiv plătite ca unități sanitare, altele decât cele clinice în perioada octombrie 2004 - mai 2006, MS, și MF, că prin adresa nr. 6154 din 18.08.1993 a avizat ca făcând parte din categoria unităților clinice sanitare sau de asistență socială, acele secții,laboratoare sau compartimente în care se desfășoară în mod permanent pe lângă asistența medicală de specialitate și activitate de învățământ superior medical sau farmaceutic, precum și de cercetare medicală sau farmaceutică.
Că, medicii și personalul medico-sanitar încadrat la cabinetele școlare sunt angajați cu normă de bază la Spitalul Clinic Județean de Urgențe C, nu au relație contractuală cu Universitatea de Medicină și farmacie din C, nu desfășoară activitate de învățământ sau cercetare, ci doar acordă asistență medicală de specialitate în cadrul cabinetului medical din incinta școlii.
Arată că adresa MS nr. 9864 din 01.09.2004 precizează că pentru ambulatoriul de specialitate al spitalului beneficiază de salarizarea prevăzută de legislația în vigoare pentru unități clinice, institute și centre medicale, numai personalul de specialitate medico-sanitar care își desfășoară activitatea în cabinetele de specialitate în care sunt integrate clinic cadre didactice.
Precizează că în rețeaua de medicină școlară, în cadrul cabinetelor de specialitate nu-și desfășoară activitatea medici care să aibă norma de bază la Universitatea de Medicină și Farmacie C, iar cu spitalul să aibă contract de muncă cu timp parțial prin cumul de funcții, ci doar medici cu funcții de bază la spital cu normă întreagă, care în cadrul cabinetului școlar nu desfășoară în mod permanent pe lângă activitatea medicală și activitate de învățământ superior medical.
În ceea ce privește tichetele de masă, arată că potrivit Legii nr.142/1998 (art.1,alin.1și 2), precum și HG nr. 5/1999 privind Normele de aplicare a Legii nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă (art. 2, alin.a) tichetele de masă se acordă în limita bugetelor de venituri și cheltuieli și ținându-se seamă de posibilitățile financiar proprii ale angajatorilor.
Prin Ordinul nr.1288/14.10.2004 s-a precizat că începând cu luna octombrie 2004, instituțiile publice,în limita veniturilor proprii, pot să-și prevadă în bugetul de venituri și cheltuieli sume pentru acordare tichetelor de masă în limita sumelor aprobate cu această destinație și cu respectarea prevederilor legale.
Tot în același ordin s-a precizat că începând cu jumătatea lunii octombrie 2004 instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii pot acorda tichete de masă.
Pentru personalul din cadrul cabinetelor medicale din școli și grădinițe, pentru perioada octombrie-decembrie 2004 nu a existat bază legală și nu au fost alocate sume în buget cu această destinație.
S-au făcut demersuri la CAS D care, prin adresa nr. 27869 din 05 oct. 2004 precizat că suma prevăzută pentru acordarea tichetelor de masă se referă numai la unitățile sanitare cu paturi și numai pentru 10zile/lună.
S-au făcut demersuri și la DSP D, prin care s- solicitat să se întreprindă demersuri în vederea obținerii de fonduri pentru acordarea tichetelor de masă pe ultimele 3 luni ale anului 2004 pentru unitățile finanțate de la bugetul de stat:cabinete școlare, medicina muncii,policlinica pentru sportivi, medici rezidenți anii I și II.
Se arată că s-au făcut demersuri și pentru anul 2005 și nu s-au prevăzut sume în buget pentru unitățile finanțate de la bugetul de stat - cabinete școlare, policlinica pentru sportivi, medicina muncii, medici rezidenți anii I și II
Nu poate fi reținută culpa spitalului în ceea ce privește buna credință (art. 5) și art. 8 (privind egalitatea de tratament și nediscriminarea) prin faptul că nu s-au acordat tichete de masă deoarece reclamantul, pe toată perioada, a fost și este plătită din sume alocate de la bugetul de stat.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate în raport de motivele invocate, văzând probatoriu administrat se constată că recursul pârâtului este nefondat din următoarele considerente:
Prin acțiune reclamantele, care sunt angajatele a pârâtului cu contract individual de muncă și îndeplinesc funcția de asistentă, au solicitat contravaloarea tichetelor de masă potrivit timpului lucrat pe perioada 01.06.2006 - la data pronunțării sentinței, precum achitarea diferenței dintre drepturile salariale ce li se cuveneau potrivit salarizării în unitățile sanitare clinice pe perioada 01.06.2006 - 31.03.2008, reactualizată de la scadență și până la data plății efective.
În ceea ce privește tichetele de masă, acestea reprezintă o alocație individuală de hrană, acordată titularilor unui contract individual de muncă, suportată integral de persoana fizică ori persoana juridică care are calitatea de angajator, așa cum stabilește art. 1 alin.1 din Lg. nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masă.
În cazul în care la nivelul de ramură de unitate a fost negociat un contract colectiv de muncă, modalitatea și condițiile de acordare a tichetelor de masă sunt stabilite prin intermediul acestui contract.
Deși intimatul - pârât Spitalul de Urgență Nr. 1 C în calitatea sa de angajator acorda tichete de masă salariaților cu locul de muncă în secțiile cu paturi, în laboratoare, servicii și compartimente funcționale din cadrul spitalului, în mod nejustificat nu a acordat acest drept și celorlalte categorii de salariați.
Cu toate că salariații au invocat raporturi juridice de muncă, respectiv existența unor contracte individuale de muncă încheiate cu intimatul - pârât, acesta a motivat fără un temei legal, că primii sunt plătiți din veniturile proprii ale unității spitalicești, iar ceilalți de la bugetul de stat.
Această distincție în acordarea tichetelor de masă nu rezultă din nici un act normativ invocat în cauză, singura condiție pentru a beneficia de tichete de masă fiind aceea a încadrării într-o unitate sanitară publică finanțată din venituri proprii, criteriul angajării într-o subunitate fără personalitate juridică nefiind relevant atâta timp cât această subunitate este cuprinsă în structura organizatorică a unității sanitare publice.
Intimata a invocat în apărarea sa dispoz. Anexei 1 pct.11 din nr.HG529/2002 potrivit cu care cabinetele medicale din grădinițe și școli sunt finanțate de la bugetul de stat, iar recurenta a invocat în susținerile sale prevederile Anexei nr.2 din aceeași Hotărâre de Guvern, respectiv pct. II, potrivit cu care spitalele sunt unități sanitare finanțate integral din venituri extrabugetare din sistemul de asigurări sociale de sănătate.
Interpretând numai aceste dispoziții, se constată că recurentele are contract individual de muncă încheiat cu spitalul intimat în cauză, deci raportul juridic este stabilit direct și necondiționat cu acest angajator pe de o parte, iar pe de altă parte nu se poate trece peste raporturile de muncă stabilite cu angajatorul în favoarea criteriului locului efectiv de desfășurare a activității, întrucât acesta ar fi un criteriu discriminatoriu, care ar încălca grav dispoz. art.5 alin.1 și art.39 alin.1 lit. d). din Codul Muncii.
Din punct de vedere constituțional o hotărâre de Guvern nu poate adăuga și nu poate modifica o lege, iar actele normative în materie sunt unitare în reglementările privitoare la acordarea tichetelor de masă în domeniul sanitar.
Astfel, Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, reprezintă dreptul comun în materie, cadrul general pentru toate activitățile din toate ramurile de servicii la nivel național.
În domeniul sanitar, sunt aplicabile dispozițiile Legea. nr.270/2003, care în art.35 alin.1 definește " spitalele publice" definiție din care rezultă sursa de finanțare și modul de funcționare, respectiv faptul că sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii, ce funcționează pe principiu autonomiei financiare și de asemenea, sunt aplicabile dispoz. OUG nr. 115/2004 potrivit cu care, conf. art. 35, personalul încadrat în unitățile sanitare publice finanțate integral din venituri proprii, realizate prin sistemul asigurărilor sociale de sănătate beneficiază lunar de 20 tichete de masă.
Nici legea bugetului de stat nu contravine acestor reglementări aplicabile domeniului sanitar, deoarece în art. 24 din Legea nr.379/2005, de exemplu, instituțiile finanțate integral din venituri proprii (cum este situația spitalelor) sunt excluse din categoria instituțiilor publice în bugetele cărora nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Trebuie precizat că sumele alocate pentru tichetele de masă, sunt sume fixe ce nu se iau în calcul nici pentru angajator și nici pentru angajat la stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial, ele reprezentând alocații individuale de hrană ce se acordă titularilor unui contract individual de muncă și ca atare, nici nu poate fi stabilită o legătură directă și determinantă între aceste sume și salarii, neavând practic relevanță sursa de finanțare a salariilor angajaților chiar dacă aceasta finalmente ar fi diferită, rămânând obligația legală de acordare a alocației de hrană.
Dacă s-ar adopta un astfel de criteriu, acesta ar fi discriminatoriu față de anumite categorii de angajați ai aceluiași sistem, cum este cel de sănătate publică, fapt ce contravine prevederilor art. 5 alin.1 și art.39 alin.1 lit. d) din Codul Muncii.
Pe de altă parte, modificările aduse OUG nr. 115/2004 prin OG nr. 23/2007, care prevede un articol nou la cap.I " dispoziții finale" și anume art. 411interpretat în sensul că sunt prevăzute limitativ categoriile de personal care beneficiază de tichete de masă.
Art. 411din OUG nr.115/2004 introdus prin OG nr.23/2007, nu poate fi interpretat că exclude personalul de la cabinetele școlare de la acordarea tichetelor de masă care, așa cum s-a stabilit anterior, sunt angajați cu contract de muncă ai spitalului și care, beneficiază, alături de restul personalului de tichete de masă în baza art. 23 din OUG nr. 115/2004.
Reiese din actele dosarului că reclamantele, care sunt angajatele pârâtului în funcția de asistent medical, având încheiat contract individual de muncă a solicitat plata drepturilor bănești calculate potrivit grilelor de salarizare din unitățile clinice în perioada menționată în acțiune și în care salarizarea în Sectorul sanitar era reglementată prin OUG 123/2003, care stabilește în cuprinsul art.2 (1) că, salariile de bază prevăzute în Anexele la OUG nr.24/2000 privind sistemul de stabilirea a salariile de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Legea 383/2001 cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost majorate prin OUG 191/2002, aprobată cu modificări prin Legea 220/2003, la limita minimă și la limita maximă se majorează cu 6% față de nivelul din 31 decembrie 2003, începând cu data de 01 ian. 2004 și cu 6% începând cu data de 01 oct. 2004, față de nivelul din 30 sept. 2004.
Potrivit Anexei 4/1 din OUG 24/2000 salarizarea în unitățile sanitare a fost stabilită diferențiat pentru unități sanitare și de asistență socială, altele decât cele clinice ( pct.1) și unități clinice, institute și centre medicale (pct.2).
Prin OUG 115/2004 intrată în vigoare la 01.01.2005 s-a stabilit în art-4 că, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile și alte drepturi, iar în art.5, salariile de bază pentru personalul de execuție sunt diferențiate pe funcții, grade și trepte profesionale și sunt prevăzute în Anexele nr. I-IV.
În Anexa I sunt prevăzute grilele de salarizare în mod diferențiat pentru unitățile clinice și alte unități decât cele clinice.
Art.8 lit.h din Legea 270/2003 modificată prin OG40/2004, definește spitalul clinic ca fiind spitalul care are în componență cel puțin 2 clinici universitare care asigură asistență medicală, desfășoară activitate de învățământ, Cercetare științifică medicală și de educație continuă, definiție preluată și de dispoz. Legii nr.95/2006.
Textele enunțate vizează încadrarea unității sanitare în categoria spitalelor clinice fără a face referire la salarizare.
Critica recurentului că reclamantele nu desfășoară activități de învățământ, cercetare științifică medicală și de educație continuă nu este fondată, deoarece condiția desfășurării acestor activități nu privește activitatea concretă desfășurată de toate cadrele medicale angajate la spitalul clinic, legea stabilind o singură grilă de salarizare pentru personalul angajat în unitățile clinice neexistând o dispoziție de înlăturare a personalului medical din cadrul cabinetelor medicale din unitățile școlare de la salarizarea " clinic ".
Un alt argument este și cel care rezultă din faptul că, reclamantele au încheiat contract de muncă individual cu pârâta, iar salariul acesteia trebuie calculat conform grilei de salarizare a Spitalului Clinic.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1.pr.civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență C împotriva sentinței civile nr. 209/22.01.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, precum și cu chematul în garanție Ministerul Sănătății Publice, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 iunie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - -că |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/IE/07.07.2009
fond:
Președinte:Sorina Petria MitranJudecători:Sorina Petria Mitran, Marin Covei, Mihaela
