Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 425/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIALITIGII DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
Decizia civilă nr.425
Sedința publică din 27 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu
Grefier:- -
S- luat în examinare recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr.3451/23.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, )., A, H, (), A, R, R, )., )., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 18.02.2009 când instanța a amânat pronunțarea pentru data de 20.02.2009 și 27.02.2009.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civile de față, constată:
Prin sentința civilă nr.3451 din 23 octombrie 2008, s-a admis acțiunea a 71 de reclamanți, )., A, H, (), A, R, R, )., )., cu domiciliul procedural ales în T, Bv. nr.2, în contradictoriu cu pârâta, pârâta fiind obligată la plata către reclamanții 1-71 sporului de fidelitate de 15% din salariul de bază pe perioada 8.02.2006 - până la data de 30.09.2007.
Pârâta a mai fost obligată la plata către reclamanții 72-80 sporului de fidelitate de 15% din salariul de bază pe perioada 8.02.2006 - 31.07.2006 și către reclamanții 25,35,36,55 și 81-88 sporului de suprasolicitare neuropsihică de 5% din salariul de bază, pentru perioada 8.02.2006 - 29.02.2008.
Pentru a hotărî astfel,n tribunalul a reținut că reclamanții sunt angajații pârâtei, cu contract de muncă, beneficiind de prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură - cultură pe anii 2006 - 2008, care la art.45 lit.f prevede că "personalul cu o vechime neîntreruptă de 10 ani în oricare din instituțiile de cultură beneficiază de un spor de fidelitate de 15%", iar la lit. gaa celuiași text de lege se prevede că "personalul salariat beneficiază pentru suprasolicitare neuropsihică de un spor de 5%".
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta "", cu sediul în T, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei aplicări a textelor legale incidente în cauză.
Astfel, s-a arătat că salariile de bază, sporurile și celelalte drepturi ale personalului contractual din salariul bugetar nu se negociază, fiind stabilite în mod unitar, prin acte normative, cu aplicabilitate generală, și numai în situația organizării și finanțării instituției în regim extrabugetar, din venituri proprii, salariații pot negocia salarii de bază, sporuri și alte drepturi în cadrul unor contracte individuale și colective de muncă, cu încadrarea în cheltuielile de personal din bugetul de venituri și cheltuieli aprobat pentru instituție de ordonatorul principal de credite.
În această situație, în proiectul bugetului de venituri și cheltuieli al "" T pe anul 2006, înaintat ordonatorului principal de credite spre aprobare, anterior intrării în vigoare a Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură-cultură pe anii 2006-2008, și aprobat prin Hotărârea Consiliului Local nr.1/24.01.2006, nu au fost prevăzute resursele financiare necesare privind acordarea sporului de fidelitate, și abia din anul 2007, conducerea instituției a decis acordarea sporului de fidelitate personalului cu o vechime neîntreruptă de 10 ani în instituție, în cuantum de 15% din salariul de bază, începând cu data de 01.10.2007, când s-a aprobat suplimentarea bugetului de venituri și cheltuieli al cu fondurile necesare.
Pe cale de consecință, a apreciat recurenta că nu poate fi obligați la plata sumelor solicitate de către reclamanți, prin cererea de chemare în judecată, de la data intrării în vigoare a contractului colectiv de muncă nr.197/2006 unic la nivel de ramură cultură pe anii 2006 - 2008, ci numai de la data la care au fost aprobate fondurile necesare privind acordarea sporului de fidelitate.
De asemenea, a arătat că instanța de fond a dispus greșit în dispozitivul sentinței, obligarea pârâtei la plata către reclamantul de la poziția 89 din tabelul nominal anexat cererii de chemare în judecată, a sporului de fidelitate de 15% din salariul de bază pentru perioada 8.02.2006 - 31.07.2006, deși în tabelul nominal nu se regăsește această poziție.
Referitor la sporul pentru suprasolicitare neuropsihică de 15%, au invocat aceleași apărări ca cele expuse anterior, învederând faptul că în proiectul de Venituri și cheltuieli al "" din T pe anul 2006, înaintat ordonatorului principal de credite spre aprobare, anterior intrării în vigoare a Contractului colectiv de muncă unul la nivel de ramură cultură pe anii 2006-2008,înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității și Familiei sub nr.197/03/8.02.2006 și publicat în Monitorul oficial al României, Partea a V-a, nr.5/04.04.2006 "personalul salariat beneficiază pentru suprasolicitare neuropsihică de un spor de 5% din salariul de bază, care face parte din acesta, pentru fiecare treaptă, gradație profesională deținută, conform prevederilor legale, iar potrivit Contractului Colectiv de Muncă la Nivel de Instituție ""T, pentru anii 2008 - 2009 "personalul salariat beneficiază pentru suprasolicitare neuropsihică de un spor de 5% din salariul de bază, care face parte din acesta, pentru fiecare treaptă, gradație profesională deținută".
S-a mai arătat că salariile de bază, sporurile și celelalte drepturi ale personalului contractual din sectorul bugetar nu se negociază fiind stabilite în mod unitar, prin acte normative cu aplicabilitate și obligativitate la nivel de lege sau hotărâre a Guvernului. Numai în situația organizării și finanțării instituției în regim extrabugetar, din venituri proprii, salariații pot negocia salarii de bază, sporuri și alte drepturi în cadrul unor contracte individuale și colective de muncă.
In această situație, în proiectul bugetului de venituri și cheltuieli al "" T pe anul 2006 înaintat ordonatorului principal de credite spre aprobare, anterior intrării în vigoare a Contractului Colectiv de muncă unic la nivel de ramură - cultură pe anii 2006 - 2008, respectiv 8.02.2006, aprobat prin Hotărârea Consiliului Local nr.1/24.01.2006, nu au fost prevăzute resursele financiare necesare privind acordarea sporului pentru suprasolicitare neuropsihică, drept urmare nefiind acordat în acest an. De asemenea nici în proiectul de venituri și cheltuieli al "" pe anul 2007, nu au fost prevăzute resurse financiare pentru acordarea acestui spor.
În anul 2008, conducerea instituției a decis acordarea acestui spor de suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 5% din salariul de bază începând cu data de 01.03.2008, unui număr de 12 angajați, așa cum rezultă din Decizia nr.15/14.03.2008, apreciind că aceștia îndeplinesc condițiile legale.
Drept urmare, se apreciază că instanța de fond a considerat greșit ca fiind irelevantă apărarea pârâtei invocată în întâmpinare, în sensul inexistenței resurselor financiare bugetare, în ceea ce privește acordarea drepturilor salariale prevăzute în contractul colectiv de muncă, aceasta neputând fi obligată la plata sumelor solicitate de către reclamanți prin cererea de chemare în judecată de la data intrării în vigoare a Contractului colectiv de muncă nr.197/2006 Unic la nivel de ramură cultură pe anii 2006 - 2008, respectiv 8.02.2006, ci numai de la data la care au fost aprobate fondurile necesare privind acordarea sporului de suprasolicitare neuropsihică.
A mai arătat recurenta că directorul, d-l - nu putea beneficia de acest spor, întrucât are calitatea de manager și nu poate fi obligată la plata acestui spor pentru perioada 8.02.2006 - 29.02.2008.
Criticile aduse sentinței civile atacate sunt neîntemeiate.
Susținerea că o negociere a salariilor nu putea avea loc doar în situația în care instituția ar fi finanțată în regim extrabugetar este contrazisă de dispozițiile art.4 și 5 din chiar OG nr.2/2006, care prevede posibilitatea creșterilor salariale chiar și în situația instituțiilor bugetare atâta timp cât există disponibil și ordonatorul principal de credite le prevede.
Cât privește aprobarea fondurilor necesare acordării sporului de fidelitate, împrejurarea că în anii 2006 și 2007 nu s-a solicitat rectific area bugetului în sensul acordării acestui spor, nu poate fi imputată reclamanților, cât timp, conform legii, era obligația angajatorului de a iniția încheierea unui astfel de contract.
Ori, în măsura în care sporul pentru suprasolicitare neuropsihică a fost acordat începând cu martie 2008, rezultă că reclamanții auf ost angajați ai instituției pe același post cu mult înainte de februarie 2006, și că această suprasolicitare la care se referă contractul colectiv de muncă la nivel de ramură a existat și în perioada anterioară lui martie 2008, adică din 8.02.2006 până în 29.02.2008.
Este de necontestat că aceste drepturi bănești se cuvin reclamanților, raportat la prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură-cultură pe anii 2006 - 2008, care la lit.f a art.45 prevede că "personalul cu o vechime neîntreruptă de 10 ani în oricare dintre instituțiile de cultură beneficiază de un spor de fidelitate de 15%, iar la lit. gaa celuiași articol dispune că "personalul salariat beneficiază pentru suprasolicitare neuropsihică de un spor de 5%".
Ori, față de aceste dispoziții din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură - cultură pe anii 2006 - 2008, și care constituie de altfel, izvor de drept, nu se pune problema nejustificării drepturilor solicitate, chiar dacă acestea nu sunt prevăzute în acte normative speciale.
În ce privește pe reclamantul -, (care figurează la poziția 89 din tabel) se va observa că față de acesta acțiunea a fost admisă în parte, respectiv pentru perioada 8.02.2006 - 31.07.2006 tocmai în considerarea faptului că începând cu data de 01.08.2007, acesta, în calitate de director, a încetat cu pârâta contractul său individual de muncă și a încheiat un contract de management.
Față de cele ce precede cum sentința atacată este legală și temenică sub aspectul motivelor de recurs invocate, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta "", împotriva sentinței civile nr.3451/23.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 27 februarie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.-/18.03.2009
Tehnored.DR/20.03.2009
2 ex.
Prima instanță-Trib.
Judecători:;-
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu
