Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 4314/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(3225/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4314/
Ședința publică din data de 11 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurenții reclamanți, () Adreea, (), R (), lonescu, (), (), (), (), (), lonescu, (), (), OG, (), lonescu, lonete, (), escu, lonescu, Nucă, împotriva sentinței civile nr.582 din 19 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Călărași Secția Civilă, în dosarul nr-(682/C/2008), în contradictoriu cu intimații pârâți Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul București, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect - drepturi bănești spor de 15%.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 04.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 11.06.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.582/19.03.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Călărași -Secția Civilă a respins acțiunea formulată de reclamanții - (), (), R (), (), (), (), (), (),.,lonescu, (), (), OG,. escu,., (), lonescu, lonete, (), lonescu.,.,.,., Nucă, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamanții au calificat dreptul pretins ca un drept salarial în sensul art.155 din Codul muncii, conform căruia salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri.
Conform art.157 al.2 din Codul muncii "sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat. se stabilește prin lege."
Sporul de confidențialitate se supune pe lângă reglementările de mai sus și prevederilor art.26 și următoarele din Codul muncii.
Orice clauză în cadrul contractului individual de muncă se negociază în condițiile art.20 al.1 din Codul muncii.
Instanța a reținut că în contractele de muncă ale reclamanților nu există clauze de confidențialitate, situația statuată de art.78 din Legea nr.567/2004 privește secretul profesional așa cum este el definit de art.196 Cod penal și nu secretul de stat care privește personalul din instituțiile de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, obligația păstrării secretului de stat fiind o obligație constituțională a oricărui cetățean.
Acordarea sporului de până la 15% personalului din apărarea națională, ordinea publică și siguranța națională și celelalte categorii prin legi speciale își are o justificare legitimă, acest personal prin natura serviciului contribuie efectiv la păstrarea, apărarea acestor secrete și prevenirea, descoperirea și sancționarea celor ce încalcă aceste obligații fundamentale.
În situația în care munca nu se desfășoară în baza unui contract individual de muncă clauza de confidențialitate prevăzută de art.26 din Codul muncii este și trebuia prevăzută în actul normativ de salarizare a acelui personal în condițiile art.157 al.2 din Codul muncii.
Faptul că anumite categorii profesionale diferite primesc sau nu sporul de confidențialitate nu constituie discriminare în condițiile nr. 137/2000, nefiind situații comparabile, fiecare din categoriile profesionale în discuție având atribuțiuni diferite în ceea ce privește secretul de stat.
Existența certificatului ORNIS nu dă prin el însuși dreptul posesorului la sporul de confidențialitate acesta (certificatul ORNIS) se acordă doar celor care prezintă garanțiile moral profesionale și ia cunoștință de asemenea secrete, apărarea lor fiind obligație constituțională, și acest certificat nu dă automat dreptul la sporul de confidențialitate.
Chiar dacă art.155 din Codul muncii include în salariu și indemnizații, sporuri ori alte adaosuri, acestea din urmă (indemnizații sporuri, adaosuri) trebuie expres prevăzute de lege mai ales în cazul personalului din instituțiile și autoritățile publice, astfel că tribunalul a respins acțiunea reclamanților ca neîntemeiată.
În termen legal, împotriva acestei sentințe au formulat recurs motivat recurenții-reclamanți -, (), (), R (), (), (), (), (), (),.,lonescu, (), (), OG,. escu, (), lonescu, lonete, (), lonescu.,.,., Nucă, recurs întemeiat în drept pe disp. art.304 pct.9 Cod procedură civilă, criticând sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Instanța de fond, examinând fondul pretenției, a apreciat in mod eronat că acțiunea promovata este neîntemeiata întrucât în contractul de muncă al reclamanților nu există clauze de confidențialitate. Recurenții-reclamanți nu îndeplinesc o funcție de demnitate publică (numită sau aleasă), astfel că, nefiind demnitari publici, se află în aceeași situație ca și restul personalului din unitățile bugetare, personal căruia, pentru îndeplinirea obligației de confidențialitate, îi este recunoscut dreptul corelativ salarial.
Contractul de muncă pe care fiecare dintre reclamanți l-a încheiat cu angajatorul nu cuprinde în mod expres o clauză de confidențialitate având în vedere că aceasta obligație a angajatului rezultă ope legis. Este fără putință de tăgadă apartenența reclamanților, la personalul din unitățile de justiție unități bugetare), fiindu-le impusă prin lege o obligație profesională imperativă, specială și specifică, de confidențialitate, așa cum rezultă din dispozițiile art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004 și art.9 din Codul deontologic, obligație care se îndeplinește în cadrul executării raporturilor de muncă. Prin însăși natura sa, activitatea pe care o desfășoară implică administrarea sau, cel puțin, contactul cu informații confidențiale.
Starea de discriminare subzistă prin aceea că le este refuzat sporul de confidențialitate nu pentru că nu ar îndeplini condiția de acordare a acestui spor (îndeplinirea obligației legale de confidențialitate), ci sub pretextul că aparțin unei anumite categorii socio- profesionale, criteriu declarat în mod expres de lege ca fiind discriminatoriu (art.2 alin.1 din OUG nr.137/2000).
Existența discriminării directe rezultă și din dispozițiile art. 7 si art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr. 212/1974, care garantează dreptul la condiții de muncă juste și la egalitate de tratament în salarizare, fără nici o distincție, art. 14 din Convenția europeană privind apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale, art. 4 din Carta socială europeană revizuită, ratificată prin Legea nr. 74/1999, ce garantează dreptul la o salarizare echitabilă, art. 20, art. 16 alin. (1), art. 53 și art. 41 din Constituție,
Or, criteriul după care s-a făcut distincția este categoria socio-profesională, criteriu de diferențiere injust a personalului din unitățile bugetare, fiind absurd și de neconceput a se accepta că obligația legală de confidențialitate se execută doar raportat la o anumită profesie, iar la alta, nu.
Legiuitorul a prevăzut un singur criteriu pentru acordarea sporului de confidențialitate: îndeplinirea obligației de confidențialitate, care este unicul criteriu aplicabil si posibil în materie.
Acest aspect ce atrage incidența dispozițiilor art. 27 alin. (1) din nr.OG137/2000 coroborat cu art. 26 Codul muncii, dispoziții legale în baza cărora acțiunea promovata de recurenți trebuie considerată întemeiată.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând sentința civilă atacată pe fondul dreptului dedus judecății, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază fondat recursul pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
Prin Decizia nr.46 din 15 decembrie 2008 pronunțată în dosarul nr.27/2008 al înaltei Curți de Casație și Justiție constituită în Secțiile Unite
"s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că:
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.99 alin.1 lit.d din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art.16 alin.1, 2 din Codul deontologic al magistraților și art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea modificată și completată, raportat la art.9 din Codul deontologic al acestora ce constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar".
Cum, această decizie este obligatorie pentru instanțe, conform art.329 alin.3 Cod procedură civilă și cum o parte din autorii acțiunii au calitatea de personal auxiliar de specialitate(fila 121-127 dosar ), înseamnă că acestora li se cuvine recunoașterea dreptului la plata sporului de confidențialitate de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, drept care nu se poate acorda și personalului conex celui auxiliar.
Pentru acoperirea prejudiciului suferit de recurenții-reclamanți- personal auxiliar de specialitate, Curtea consideră întemeiată și solicitarea acestora de acordare a drepturilor salariale actualizate cu indicele de inflație față de dispozițiile art.269 raportat la art.295 alin.1 Codul muncii. Actualizarea sumelor de bani, în funcție de indicele de inflație se cuvine persoanelor prejudiciate, pentru a se asigura o reparare integrală a prejudiciului cauzat prin neplata sumelor de bani datorate, cu atât mai mult cu cât aceste sume sunt drepturi bănești cuvenite din raporturi de muncă. A nu ține seama de devalorizarea monedei naționale ar însemna crearea unui nou prejudiciu, fiind cunoscut că moneda națională s-a depreciat în acest interval de timp.
De asemenea, în baza art.1 alin.2 din Decretul nr.92/1976, Curtea va obliga pârâtul Tribunalul Călărași să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale fiecărui reclamant-personal auxiliar de specialitate, cu privire la sporul acordat prin prezenta hotărâre.
Raportat la prevederile art.20 din Legea nr.500/2002, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor acordă anual ordonatorului principal de credite, Ministerul Justiției fonduri bănești pentru salarizarea judecătorilor, având obligația de a asigura pârâtului Ministerul Justiției sumele necesare acoperirii salariilor, neavând relevanță sub acest aspect că nu există raporturi de muncă între reclamanți și acest pârât.
De asemenea, aceste sume sunt transferate de la fiecare tribunal prin intermediul direcțiilor județene de finanțe publice.
Nu se justifică însă acordarea sporului salarial și pentru viitor, legală fiind soluția primei instanțe pe acest aspect. Se va avea în vedere în acest sens că ulterior momentului promovării prezentei decizii obiectul cererii de chemare în judecată nu este reprezentat de o creanță certă, lichidă, exigibilă și totodată că situația în speța dedusă judecății nu este similară celei privind plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, acordat prin Decizia nr.XXI din 10.03.2008, întrucât dispozitivul și considerentele Deciziei nr.XXI din 10.03.2008 stipulează expres că "au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice".
Numai că pentru sporul în discuție dispozitivul Deciziei nr.46/15 decembrie 2008 a înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite nu stipulează acordarea și în continuare, cu atât mai mult cu cât pretențiile reclamanților nu își au izvorul ca în precedenta decizie într-un act normativ, despre care înalta Curte de Casație și Justiție a decis că este în vigoare, în ciuda unor abrogări succesive, considerate însă inaplicabile, datorită neregularității modului în care au fost adoptate. Dimpotrivă, în speța dedusă judecății pretențiile reclamanților izvorăsc din discriminarea în raport cu alte categorii socio-profesionale, constatată de înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secțiile Unite și nu dintr-un act normativ despre care instanța supremă a decis că este în vigoare în ciuda mai multor abrogări succesive.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va admite recursul, va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va admite în parte acțiunea reclamanților, și va obliga pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul București la plata către reclamanții personal auxiliar de specialitate a drepturilor bănești reprezentând spor de confidențialitate de 15% calculate la indemnizația brută lunară începând cu 22.11.2004 la zi, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, pe perioada în care au funcționat efectiv; va dispune obligarea pârâților la efectuarea cuvenitelor modificări în carnetele de muncă ale reclamanților-personal auxiliar de specialitate; va respinge ca neîntemeiate pretențiile deduse judecății de către reclamanții-personal conex celui auxiliar; va respinge ca neîntemeiate celelalte pretenții deduse judecății și va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții-reclamanți- personal auxiliar de specialitate -, )., )., -, R )., -IA -, ). -, )., )., ). -, )., )., (), OG, -, -, (), -, )., -, -, împotriva sentinței civile nr.582/19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași -Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și expert CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Modifică în parte sentința atacată.
Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR,CURTEA DE APEL BUCUREȘTI și TRIBUNALUL BUCUREȘTI la plata către reclamanții personal auxiliar de specialitate a drepturilor salariale reprezentând contravaloarea sporului de confidențialitate de 15%, calculate la salariul de bază lunar începând cu 2.11.2004 la zi, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, pe perioada în care au funcționat efectiv.
Dispune obligarea pârâților la efectuarea cuvenitelor modificări în carnetele de muncă ale reclamanților-personal auxiliar de specialitate.
Respinge ca neîntemeiate pretențiile deduse judecății de către reclamanții-personal conex celui auxiliar,.
Respinge ca neîntemeiate celelalte pretenții deduse judecății.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
10.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
