Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 4508/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4508
Ședința publică de la 30 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 2: Doina Vișan
JUDECĂTOR 3: Marian Lungu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.540 din 28.01.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA COMUNEI și CONSILIUL LOCAL, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, că recurentul reclamant, a solicitat în temeiul art. 242 pr.civ, judecarea în lipsă.
Constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 540 din 28.01.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, s-a respins cererea formulata de petentul in contradictoriu cu intimatele Consiliul Local si Primaria cu sediul in com. jud.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că petentul este angajat la Primaria com. ca personal contractual.
Temeiurile invocate de petenți respectiv art.17 si 20 din Codul Muncii nu cuprind nici o referire la obiectul cererii de chemare in judecata respectiv sporul de stabilitate in procent de 15%. Astfel, art. 17 din Codul Muncii reglementează obligația de informare cu privire la clauzele generale din contractul individual de munca. Art 20 din Codul Muncii face referire la clauzele specifice făcându-se si o enumerare exhaustiva a unor astfel de clauze printre care clauza de neconcurenta, de mobilitate, de confidențialitate.
Petentul a sustinut ca i se cuvine sporul de stabilitate întrucât enumerarea de la art. 20 din Codul Muncii nu este limitativa astfel încât acest spor ar putea fi acordat, susținere care nu poate fi primita întrucât orice clauza cu privire la salarizare ori la orice alt capitol trebuie sa fie introdusa in contractul individual de munca încheiat intre angajat si angajator care este legea părților in raportul de munca. Observând contractul individual de munca al petentei care este depus la dosar se retine ca printre clauzele contractuale nu se regăsește sporul de stabilitate.
Un alt temei invocat de petent este art. 17 din OG nr.10/2008 privind nivelul salariilor de baza si al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat unde se stipulează: "Personalul contractual beneficiază si de celelalte drepturi de natura salariala care se acorda potrivit dispozițiilor legale in vigoare." Nici acest temei nu poate fi primit întrucât aceste prevederi trebuie coroborate cu normele legale care reglementeaza salarizarea categoriei de personal din care fac parte petentii si care nu fac nici o referire la sporul de stabilitate.
Acordul unitatii angajatoare cu privire la plata acestui spor nu este de natura sa determine instanta sa admita actiunea fara o verificare a temeiniciei si legalitatii cererii de chemare in judecata intrucat in aceasta situatie s-ar pronunta o hotarare vadit nelegala si netemeinica si s-ar genera astfel un precedent.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal și motivat reclamantul arătând în esență că la pronunțarea sentinței, instanța nu a ținut seama de prevederile legislației în vigoare privind discriminarea la locul de muncă având în vedere că alți angajați ai aceleiași instituții au obținut tichetele solicitate și de el.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu în conformitate cu dispoz. art. 3041Cod pr.civilă, Curtea a reținut următoarele:
Recurentul reclamant este angajat în cadrul Primăriei comunei ca muncitor calificat. Acesta poate negocia cu angajatorul prestații suplimentare în bani reprezentând sporul de mobilitate.
Reiese deci, în mod evident, că eventualele prestații pentru asemenea clauze nu se cuvin automat prin simplul fapt că o persoană exercită o anumită funcție, ci ele trebuie stabilite prin negocierea părților și înscrise în contractul individual de muncă sau în CCM la nivel de unitate. Fără înscrierea lor în aceste două acte și fără să existe un act normativ care să impună obligația acordării acestor drepturi, fără a fi înscrise în contractele respective acordarea acestora nu are nici un temei legal.
Se reține că reclamantul nu are prevăzut în contractul individuale de muncă o clauză referitoare la acordarea sporului de stabilitate.
Nu este întemeiată critica invocată în recurs referitoare la faptul că instanța de fond nu a ținut cont de prevederile legislației în vigoare privind discriminarea la locul de muncă având în vedere că altor angajați li s-a acordat acest drept, întrucât față de prevederile Ordonanței nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, se reține că nu orice diferență de tratament semnifică discriminare. Pentru a putea fi reținut tratamentul diferențiat injust, este necesar să se stabilească că persoane aflate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție există, ea nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Conținutul concret diferit al atribuțiilor de serviciu ale reclamantului față de alte categorii profesionale, precum și sistemele diferite de salarizare ale diverselor categorii profesionale fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categorii profesionale distincte. Diferența de tratament are o justificare obiectivă prin raportare la deosebirile dintre aceste grupuri.
Față de considerentele de fapt și de drept arătate mai sus, Curtea reține că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, astfel că în baza at.312 pr.civ. urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.540 din 28.01.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA COMUNEI și CONSILIUL LOCAL, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
2ex/15.07.2009
Președinte:Ioana MoțățăianuJudecători:Ioana Moțățăianu, Doina Vișan, Marian Lungu
