Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 4570/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(3193/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4570/
Ședința publică din data de 18 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurentul pârât Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.3866 din 07 mai 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 41084/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimații reclamanți, ( ), n, C, C, ( ), ( ), ( ), și intimații pârâți Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul București, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect - drepturi bănești, despăgubiri de 1700 RON.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 11.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 18.06.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 3866/07.05.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis cererea restrânsă formulată de reclamanții, și alții, dispunându-se obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul București să plătească fiecărui reclamant suma de 500 lei cu titlu de despăgubiri în temeiul art. 21 din OG nr. 137/2000, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data de 15.12.2005 până la data plății efective, precum și cu dobânda legală de la data de 27.02.2008 până la data plății efective.
Pârâtul Ministerul Justiției a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
- hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9. proc. civ.);
- din analiza dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 146/1997 și a Ordinului Ministrului Justiției nr. 2404/C/2004 rezultă că principalele criterii de repartizare a stimulentelor au caracter exemplificativ, iar nu limitativ;
- trebuie observată natura acestor stimulente și inexistența obligativității recompensării tuturor categoriilor de personal din cadrul instanțelor judecătorești în același timp;
- stimulentul financiar nu este un drept conferit de lege cu caracter absolut, inevitabil, nu se confundă cu salariul, el depinzând de o mulțime de factori;
- nu poate fi vorba despre un drept care urmează a fi plătit întregului personal din sistemul puterii judecătorești în același timp;
- nu poate fi vorba de practici discriminatorii, câtă vreme ulterior măsurile de recompensare având ca sursă fondurile prevăzute de Legea nr. 146/1997 au vizat în continuare și personalul auxiliar de specialitate din sistemul autorității judecătorești, categorie de personal ce nu a fost avută în vedere de nr. 1921/C/2005;
- de asemenea, printr-un ordin distinct, respectiv nr. 1793/C/2006, a fost aprobată repartizarea unui fond destinat stimulării personalului auxiliar de specialitate, fond care i s-a adresat exclusiv acestei categorii profesionale.
Prin întâmpinare, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
În baza art. 312 alin. 1 teza I și art. 304 pct. 9. proc. civ. Curtea va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul menționat prin dispozitivul deciziei, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Tribunalul a procedat în mod nelegal și netemeinic atunci când a dispus obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul București să plătească fiecărui reclamant suma de 500 lei cu titlu de despăgubiri în temeiul art. 21 din OG nr. 137/2000, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data de 15.12.2005 până la data plății efective, precum și cu dobânda legală de la data de 27.02.2008 până la data plății efective.
Așa cum rezultă din analiza actelor și lucrărilor dosarului, intimații-reclamanți fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate, funcționând în cadrul Judecătoriei Sector 4
Prin acțiunea pe care au formulat-o, ei au pretins să li se plătească suma de 900 lei cu titlu de despăgubiri, sumă de care nu au beneficiat, dar care a fost achitată altor categorii de personal - funcționarii publici și personal contractual din Ministerul Justiției și aparatul instanțelor judecătorești - conform Ordinului Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005.
În justificarea acestei solicitări, au invocat faptul că sunt persoane aflate în aceeași situație cu cei cărora li s-a plătit suma de 900 lei, însă au fost salarizați inegal și deci au fost discriminați din acest punct de vedere. Au mai afirmat că prin Hotărârea nr. 15/2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, s-a constatat existența unei discriminări indirecte între personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și celelalte categorii de personal (funcționarii publici și personal contractual).
Însă, suscitata hotărâre a CNCD constată existența unei discriminări doar în ce privește categoria profesională a judecătorilor (cu referire la suma de 1700 lei plătită ca stimulent celor cu o vechime de 0-3 ani în magistratură), neconținând vreo dispoziție în sensul constatării existenței unei discriminări indirecte între personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și celelalte categorii de personal (funcționarii publici și personal contractual).
Cât privește nr. 1921/C/2005, este adevărat că prin acest act juridic cu caracter normativ-administrativ s-a acordat suma de 900 lei, cu titlu de stimulente financiare. Dar, beneficiarii acestui premiu au fost funcționarii publici din Ministerul Justiției și cei din cadrul instanțelor judecătorești.
Or, reclamanții nu fac parte din categoria funcționarilor publici, și deci nu se află în aceeași situație cu cei la care se raportează.
Cu alte cuvinte, teza existenței stării de discriminare la care fac referire autorii cererii de chemare în judecată nu poate fi primită, întrucât ei nu se află într-o situație identică, analogă ori măcar comparabilă cu cei față de care pretind că sunt discriminați (funcționarii publici), astfel că nu îndeplinesc una dintre cerințele necesare și esențiale impuse sub acest aspect de prevederile art. 5 din Codul Muncii și cele ale art. 1 și 2 din OG nr. 137/2000.
Mai precis, intimații-reclamanți au atribuții, competențe, sarcini și obligații de serviciu total diferite din punct de vedere al conținutului și naturii lor, față de cele ce revin funcționarilor publici. Rezultă că ei nu exercită aceeași funcție cu persoanele la care se raportează (practic cele două categorii profesionale în discuție au funcții distincte, ce nu se pot confunda), astfel că nu se poate pune problema de a beneficia de aceleași stimulente financiare cu persoanele care au încasat stimulentul financiar de 900 lei.
Dacă ar fi preluată întocmai teza susținută de intimații-persoane fizice, ar însemna că toți membrii personalului auxiliar de specialitate din sistemul puterii judecătorești din România sunt îndreptățiți să beneficieze de stimulentele respective, ceea ce ar intra în contradicție cu însăși rațiunea acordării acestor prime, aceea de a-i recompensa financiar pe cei mai merituoși, în funcție de calificativele anuale obținute, complexitatea sarcinilor de serviciu, modul de îndeplinire al acestora. Or, un atare punct de vedere nu poate fi acceptat, căci s-ar ajunge la un "egalitarism", specific mai degrabă perioadei anterioare anului 1989.
Nu trebuie pierdut din vedere nici faptul că membrii personalului auxiliar de specialitate au beneficiat și ei de stimulente financiare în intervalul 2006-2008, acordate din același fond. Faptul că acestea au fost mai mici ca și cuantum nu are nici o relevanță, pentru că în acest domeniu nu se aplică principiul "la muncă egală, salariu egal", tocmai pentru că stimulentele financiare sunt drepturi bănești cu caracter excepțional, acordate doar în anumite condiții și situații.
Toate cele ce preced conduc la concluzia inexistenței unei obligații de plată a unei sume de bani cu titlu de despăgubiri intimaților-reclamanți, ceea ce conduce la concluzia netemeiniciei primului și principalului capăt de cerere al acțiunii, cel având ca obiect plata stimulentului financiar solicitat de intimații-reclamanți.
Pe cale de consecință și în virtutea principiului potrivit căruia accesoriul urmează soarta principalului, exprimat prin adagiul latin "accesorium sequitur principalem", este evident că apar ca neîntemeiate și celelalte pretenții deduse judecății.
În aceste condiții, unica soluție posibilă în cauză este aceea a admiterii recursului și modificării sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate în integralitatea ei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiției, în contradictoriu cu intimații-pârâți Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul București, precum și cu intimații-reclamanțiO., ( ), n, C, C, ( ), ( ), ( ), împotriva sentinței civile nr. 3866/07.05.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată în integralitatea ei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 18.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./20.07.2009.
Jud.fond:,
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
