Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 46/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 46/R/2009
Ședința publică din 14 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
-
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI B-N împotriva sentinței civile nr. 513/F din 29 septembrie 2008 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamanta, și pe pârâții COLEGIUL NAȚIONAL " " B, CONSILIUL LOCAL B,PRIMARUL B - INSTITUȚIA PRIMARULUI, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost formulat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâților intimați și este scutit de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 12 decembrie 2008, prin registratura instanței, reclamanta intimată a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242.pr.civ.
De asemenea, se constată că, prin memoriul de recurs pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242.pr.civ.
Curtea constată prezentul recurs în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.513/F din 29.09.2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean B-
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților COLEGIUL NAȚIONAL " " B, CONSILIUL LOCAL B, PRIMARUL B - INSTITUȚIA PRIMARULUI și în contradictoriu cu INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI B-N și în consecință a fost obligat pârâtul COLEGIUL NAȚIONAL " " să plătească reclamantei suma brută de 3700 lei, echivalentul a două salarii de bază, cu titlu de indemnizație pentru pensionare;
Au fost obligați pârâții Consiliul Local B și Primarul mun. B- instituția primarului, să aloce fondurile necesare bănești necesare achitării drepturilor solicitate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pârâtul B-N are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, odată ce prin prerogativele conferite de Legea nr.128/1997 art.25 exercită atribuții de îndrumare și control a învățământului preuniversitar, iar potrivit art.49 și următoarele din același act normativ, acesta are abilitatea de a participa la stabilirea salarizării personalului didactic din învățământul preuniversitar iar nominalizarea directorului unității școlare de învățământ are loc urmare a câștigării unui concurs desfășurat pe baza criteriilor de competență profesională și managerială, pe baza metodologiei elaborate de, și aprobate prin ordin al ministerului; numirea în sine în aceste posturi fiind făcută de Inspectoratul Școlar Județean pe o perioadă de 4 ani.
Cum, pârâtul B-N este organ de specialitate descentralizat al în teritoriu este neîndoielnic faptul că acest pârât are calitatea de a sta în judecată având în vedere pretențiile formulate de reclamantă și analizate de instanță.
Reclamanta nu a solicitat obligarea la plata indemnizației, ci Inspectorarul Școlar Județean a fost chemat în judecată pentru opozabilitatea hotârârii, pentru ca acest pârât să urmărească executarea dispozițiilor sentinței, de către unitatea școlară aflată sub tutela lui.
Analizând, în fond, pretenția reclamantei dedusă judecății, tribunalul a reținut că cererea reclamantei este întemeiată, astfel că a fost admisă ca atare, cu consecința obligării pârâtului la plata indemnizației de pensionare echivalentă cu două salarii de bază avute la data pensionării, în conformitate cu dispozițiile art. 50 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010, pentru următoarele considerente.
Reclamanta a fost cadru didactic de predare, încadrată pe post de profesor la Colegiul Național " " B și începând cu data de 1 iulie 2008 este pensionată pentru limită de vârstă, conform Deciziei nr.-/12.08.2008.
În luna anterioară pensionării, respectiv luna iunie 2008 avut un salariu de încadrare de 1.850 lei și nu a beneficiat de indemnizația care i se cuvenea în conformitate cu dispozițiile art.50 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010, fapt recunoscut de pârât.
Tribunalul reține că art. 40 alin. 2 litera c din Codul Muncii stipulează că angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege și din contractele colective de muncă, iar dispozițiile art. 50 din Contractul Colectiv de Muncă unic la nivelul Național 2007-2010 prevăd că salariații care se pensionează pentru limită de vârstă primesc o indemnizație de cel puțin două salarii de bază avute în luna pensionării.
Chiar dacă CCM la nivel de ramură învățământ pentru anii 2007-2008, în art.37 lit."e" prevede că " salariații care se pensionează la vârsta standard primesc o indemnizație de cel puțin un salariu de bază" și nu o indemnizație de cel puțin două salarii de bază, așa cum prevede art.50 din CCM Unic la Nivel Național pentru 2007-2010, tribunalul reține că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile din CCM Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010 și nu dispozițiile din CCM unic la nivel de ramură învățământ 2007-2008.
Aceasta deoarece potrivit art. 8 alin.2 din Legea nr.130/1996, CCM nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin Contractele Colective de Muncă încheiate la nivel superior.
Or, CCM Unic la Nivel Național este încheiat la nivel superior față de cel de la nivel de ramură învățământ.
Totodată, chiar în CCM Unic la nivel de ramură învățământ, în art.6 alin.1, se prevede că ""drepturile salariaților prevăzute în prezentul contract colectiv nu pot să reprezinte cauza reducerii altor drepturi colective sau individuale care sunt recunoscute de legislație și Contractul Colectiv de Muncă la Nivel Unic Național", astfel că dispozițiile art.37 lit.e devin inaplicabile, în condițiile în care la data adoptării CCM unic la nivel de ramură era în vigoare CCM Unic la Nivel Național ce prevedea o indemnizație de pensionare mai mare.
În consecință, reclamanta este îndreptățită să primească echivalentul a două salarii de bază, cu titlu de indemnizație de pensionare pentru limită de vârstă.
Cum pârâtul nu a achitat reclamantei această indemnizație, în baza disp. art.269 alin.1 și disp. art. 283 (l) lit.c Codul Muncii, cererea a fost admisă și tribunalul a dispus obligarea pârâtului Colegiul Național " " B să plătească reclamantei, suma brută de 3700 lei, reprezentând echivalentul a două salarii de bază, cu titlu de indemnizație de pensionare.
Totodată, în conformitate cu prevederile art.13 din OUG 32/2001, art.167 din Legea 84/1995 R și art.68 alin.1 lit."c", alin.4 lit."a" din Legea 215/2001, modificată și completată, consiliul local aprobă, la propunerea primarului bugetul local, primarul fiind ordonator principal de credite, astfel că, cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ se asigură din bugetul consiliului local cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat, astfel că va obliga Consiliul local B și Primarul B - instituția primarului - să asigure fondurile bănești necesare în vederea achitării drepturilor salariale mai sus arătate.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Inspectoratul Școlar Județean B-N a declarat recurs prin care a solicitat casarea sentinței și respingerea acțiunii împotriva sa ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive.
În motivarea recursului s-a arătat că Inspectoratul Școlar Județean B-N nu are calitate procesuală pasivă în cauză deoarece potrivit Legii nr.128/1997, inspectoratele școlare nu au atribuții și competențe în ceea ce privește salarizarea personalului didactic din unitățile de învățământ. Potrivit art.13 din OUG nr.32/2001 "începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea."
Aceleași prevederi sunt cuprinse și în HG 538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, din care cităm:" Începând cu anul 2001 cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat. "
Potrivit art.2 alin. 1 din același act normativ, din bugetul de stat, prin Ministerul Educației, Cercetării și T și mai departe, prin inspectoratul școlar al fiecărui județ se finanțează componenta locala a proiectelor de reformă, bursele, organizarea examenelor, concursurilor și olimpiadelor naționale, perfecționarea pregătirii personalului didactic, cluburile, taberele, palatele copiilor, casele corpului didactic și inspectoratele școlare.
Prin urmare, prin Inspectoratul Școlar Județean B-N nu sunt finanțate cheltuielile de personal, ale cadrelor didactice angajate la unitățile de învățământ preuniversitar din județ, în speță, la școala angajatoare a reclamantei, întrucât organul care defalcă pe localități aceste bugete este Consiliul Județean, iar cel care dispune efectuarea plăților este Consiliul Local, prin Primăria fiecărei localități, urmând ca, în baza unei dispoziții emise de primar, să procedeze la alimentarea conturilor unităților de învățământ cu sumele necesare plății salariilor personalului încadrat la școli, plăți care se fac de către acestea.
Inspectoratul Școlar Județean B-N nu are calitate procesuală pasivă întrucât prin prerogativele conferite de Legea nr. 128/1997 art. 25 exercită atribuții de îndrumare și control a învățământului preuniversitar, iar printre atribuțiile stabilite de art. 142 din Legea învățământului nr. 84/1995 nu se regăsesc unele privind salarizarea personalului didactic sau angajarea efectivă a acestuia. De asemenea, văzând și dispozițiile art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 potrivit cărora angajarea pe post se face de către directorul unității de învățământ, situație în care calitatea de angajator și obligată la plata drepturilor salariale este unitatea de învățământ conform ar O și 14 din Codul Muncii.
Pe fond s-a apreciat că reclamanta a fost cadru didactic la Colegiul național " " B, pensionându-se pentru limită de vârstă la data de 1 iulie 2008.
Instanța de fond a apreciat, că reclamanta poate beneficia de o indemnizație de pensionare echivalentă cu două salarii de bază avute în luna pensionării, respectiv suma brută de 3700 lei, potrivit prevederilor art. 50 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010. Reclamanta este îndreptățită la plata unei indemnizații de pensionare echivalentă cu un salariu de bază avut la data pensionării, potrivit prevederilor art. 37 lit.e din Contractul Colectiv de munca Unic la Nivel de Învățământ 2007-2008.
,
Art. 40 alin. 2 litera c din Codul Muncii stipulează că angajatorul are obligația de acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege și din contractele colective de muncă, iar dispozițiile art. 37 litera e din Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel de Învățământ prevăd că "salariații care se pensionează la vârsta standard primesc o indemnizație de cel puțin un salariu de bază".
Este adevărat faptul că arte 50 din Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010 prevede că salariații care se pensionează pentru limită de vârstă primesc o indemnizație egală cu cel puțin două salarii de bază avute în luna pensionării, însă prevederile CCM Unic la Nivel de ramură învățământ sunt în vigoare de la data de 12 noiembrie 2007, data înregistrării acestuia la Ministerul Muncii, Familie și Egalității de Șanse.
Potrivit arte 241 alin. 1 din Codul Muncii și arte 11 din Legea nr. 130/ 1996 privind contractul colectiv de muncă, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații angajatorului, pentru toți salariații din grupul de angajatori, pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul și pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din țară, în cazul contractului colectiv de muncă la nivel național, iar potrivit arte 247 din Codul Muncii, în cazul în care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramură nu există contract colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
Prin urmare, în speță sunt aplicabile dispozițiile Contractului Colectiv de Muncă la Nivel de Învățământ, astfel încât reclamanta este îndreptățită să primească echivalentul unui salariu de bază, cu titlu de indemnizație de pensionare pentru limită de vârstă.
Reclamantul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va admite recursul pentru următoarele considerente:
Contrar aspectelor reținute de prima instanță, prin acțiunea formulată a solicitat obligarea pârâtului Inspectoratul Școlar Județean B-N alături de alți pârâți la plata unor drepturi salariale astfel încât nu are suport probator afirmația că pârâtul recurent a fost chemat în judecată doar pentru opozabilitatea hotărârii.
Chiar dacă prin hotărârea atacată nu s-a dispus obligarea pârâtei recurente la executarea vreunei obligații, Curtea constată că din moment ce are calitate de pârât în cauză, poate să își exercite dreptul procesual de a atac hotărârea pronunțată, având interesul de a obține o hotărâre de respingere a acțiunii împotriva sa.
Or, raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, respectiv raporturile de muncă. Cum inspectoratele școlare județene sunt organe deconcentrate în subordinea Ministerului Educației, Cercetării și T, cu atribuții clar prevăzute în art. 142 din Legea învățământului nr. 84/1995 cu modificările și completările ulterioare, printre care cea de a coordona încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic necesar, neavând în schimb calitatea de angajator în sensul art. 10 și 14 din Codul Muncii, între inspectoratul școlar și cadrele didactice nu se raporturi de muncă. Acestea iau ființă între directorul unității de învățământ și cadrele didactice, potrivit art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, întrucât angajarea pe post se face de către directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnată de Inspectoratul școlar general.
Rolul Inspectoratului Școlar Județean este deci doar acela de a dispune repartizarea cadrului didactic la o anumită unitate de învățământ.
Pe de altă parte, potrivit art. 167 din Legea învățământului, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se face descentralizat prin bugetele consiliilor județene sau prin bugetele locale ale unităților administrative teritoriale în a căror rază teritorială își desfășoară activitatea, repartizarea fondurilor, fiind dispusă prin hotărârea consiliului județean sau a celui local, fiecare unitate de învățământ întocmindu-și bugetul propriu, situație în care Inspectoratul Școlar Județean nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale.
Excepția amintită, de lipsă a calității procesuale pasive, este una de ordine publică și derivă din dispozițiile imperative ale legii în ce privește atribuțiile legale ale inspectoratelor școlare județene, așa cum se regăsesc acestea în art. 142 din Legea învățământului nr. 84/1995 cu modificările și completările ulterioare. Or, este evident că ordinea publică a unui stat este conturată de prevederile legale de la care nu se poate deroga prin voința participanților la raporturile juridice, deci de prevederile legale imperative, care trebuie respectate întocmai și a căror încălcare poate fi sesizată și sancționată de către instanțe, potrivit dispozițiilor art. 306 alin. 2.proc.civ. chiar dacă părțile nu o solicită.
Având în vedere aceste precizări, trebuie observat că printre atribuțiile stabilite de art. 142 din Legea învățământului nr. 84/1995 în sarcina inspectoratelor școlare nu se regăsesc unele privind salarizarea personalului didactic sau angajarea efectivă a acestuia. Doar atribuțiile enumerate la lit. b) ( asigură aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ ) și g) ( coordonează încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic necesar, în conformitate cu prevederile Statutului personalului didactic) se apropie de problematica derulării raporturilor de muncă ale cadrelor didactice, însă nu într-un mod suficient de specific pentru a putea justifica în speță calitatea procesuală pasivă a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean. Astfel, nu există vreo formă de implicare efectivă a acestui pârât în încheierea contractului individual de muncă al cadrului didactic cu unitatea de învățământ, iar repartizarea personalului didactic la diversele unități de învățământ, făcută de acest pârât, nu reprezintă decât o condiție prealabilă încheierii contractului de muncă. Nu se poate spune că ar exista o legătură de cauzalitate suficient de calificată între această repartizare și faptul neacordării unor drepturi salariale.
Așa fiind, observând și dispozițiile art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, potrivit cărora angajarea pe post se face de către directorul unității de învățământ (situație în care rolul de angajator, deci obligat la plata drepturilor salariale, este unitatea de învățământ, conform art. 10 și 14 din Codul Muncii ), Curtea apreciază operantă excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului pârât Inspectoratul Școlar al Județului B-N, situație în care se impune admiterea recursului acestui pârât pentru acest motiv, cu modificarea sentinței atacate în sensul respingerii petitului privind obligarea acestui pârât la plata drepturilor salariale ce fac obiectul acțiunii.
Față de aceste considerente, apare ca superfluă cercetarea celorlalte motive de recurs.
În drept, se au în vedere prevederile art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9.proc.civ.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței, acestea nefăcând obiectul recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Inspectoratul Județean al Județului BNî mpotriva sentinței civile nr. 513 din 29.09.2008 a Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosarul nr-, pe care o modifică în parte în sensul că înlătură obligarea Inspectoratului Județean al Județului B N la plata drepturilor salariale.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
--- - - - -
GREFIER
Red./
3 ex./29.01.2009
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
