Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 4717/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.870/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.4717/
Ședința publică de la 24 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții-reclamanți, -, -, C (), (), -, (), șiîmpotriva sentinței civile nr.351 din data de 24.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (5322/2008), în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul București, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în calitate de expert parte în domeniul discriminării, având ca obiect:"drepturi bănești - spor de calculator de 15%".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurenții-reclamanți, -, -, C (), (), -, (), șiși intimații-pârâțiMinisterul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul București, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării,în calitate de expert parte în domeniul discriminării.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, având în vedere împrejurarea că recurenții-reclamanți prin cererea de recurs dedusă judecății au solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 cod proc. civilă și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 351 din data de 24.11.2008 Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins ca prescrisă acțiunea pentru perioada ianuarie 2004-19.02.2005 și a respins ca neîntemeiată pentru restul pretențiilor, acțiunea reclamanților, -, C (), (), (), -, -, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul București, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului București.
Curtea a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada ianuarie 2004-19.02.2005 în raport de dispozițiile art.1, art.3, art.7 și art.8 din Decretul nr. 167/1958 și ale art.283 lit.c Codul muncii.
Pentru restul perioadei, Curtea a constatat că nu există nici un temei al admiterii cererii, întrucât actele normative ce reglementează pentru perioada din 2005 salarizarea personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești, nu consacră dreptul la sporul de lucru la calculator, în procent de 15% din salariul de bază brut.
Nici dispozițiile generale în materia raporturilor de muncă cuprinse în Codul muncii, nu reglementează un atare spor și nici nu acreditează ideea că lucrul în condiții grele, deosebite, periculoase sau vătămătoare se remunerează automat prin acordarea unui spor cu acest titlu sau că munca efectuată prin utilizarea calculatorului se încadrează într-una din categoriile menționate și constituie temeiul aplicării unui spor de 15% la salariul de bază brut.
Curtea a apreciat că nu pot fi avute în vedere nici reglementările care privesc salarizarea unor categorii de personal din alte domenii de activitate (sanitar, petrochimie), dispozițiile din această materie fiind de strictă interpretare și aplicare, neputând a fi extinse și la alte categorii de salariați, reclamanții beneficiind de drepturile prevăzute de legea specială (Legea nr.567/2004 și OG nr.8/2007) iar nu de drepturile prevăzute de lege pentru alte categorii de salariați. În procesul de interpretare și aplicare a legii, a reținut prima instanță, instanțele judecătorești sunt ținute să aplice legea iar nu să o amendeze, modifice sau să o completeze pe criterii de echitate, substituindu-se organului cu atribuții de reglementare, căruia îi aparține în exclusivitate opțiunea pentru regimul salarial, ca și aprecierea asupra naturii, importanței socio-economice a activității sau caracterului condițiilor de muncă, pentru aor emunera corespunzător.
Instanța de fond nu a reținut nici discriminarea întemeiată pe dispozițiile OG nr. 137/2000, dat fiind dispozițiile Deciziilor nr.818, nr.819, nr.820 și nr.821/2008 ale Curții Constituționale, definitive și general obligatorii pentru instanțe.
Curtea a respins ca neîntemeiat și capătul de cerere privind acordarea a 3 zile în plus la concediul de odihnă, apreciind că dispozițiile art. 142 Codul muncii, nu sunt aplicabile personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești care dispune de un concediu de odihnă anual de 30 de zile reglementat de manieră completă prin legea specială (art.65 din Legea nr.567/2004), derogatorie de la legislația muncii, fiind exclusă intervenția angajatorului în acest sens, întrucât Legea nr.567/2004 fiind o lege specială are prioritate față de dispozițiile Codului muncii conform art.1 al.2 și art.295 Codul muncii.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. cu motivarea că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și este dată cu încălcarea esențială și aplicarea greșită a legii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a susținut că interpretarea dată de instanța de fond normelor de drept aplicabile în cauză nu corespunde intenției reale a legiuitorului.
Astfel recurenții au susținut că activitatea desfășurată în fața calculatorului pe o perioadă mai mare de timp afectează în mod indubitabil sănătatea persoanei, aceasta fiind rațiunea pentru care legiuitorul a înțeles să acorde o protecție mai mare salariaților care, prin natura atribuțiilor de serviciu, desfășoară o astfel de activitate, formele de protecție fiind suplimentarea drepturilor bănești și a timpului de odihnă legal.
Din analiza activităților concrete desfășurate în virtutea atribuțiilor de serviciu, munca desfășurată de reclamanți acreditează ideea de lucru în condiții grele, deosebite, periculoase sau vătămătoare, care ar trebui remunerată automat prin acordarea acestui spor.
În acest sens recurenții au susținut că urmare a informatizării instanțelor de judecată, lucrează permanent și nemijlocit în aceste sisteme informatice, fapt ce face dovada incontestabilă a îndeplinirii condiției cunoștințelor de operare pe calculator. La toate acestea se mai adaugă riscul de radiere ca urmare a utilizării calculatorului, întrucât toate lucrările se realizează într-un procent de mai mare de 80% din timpul total de muncă la calculator. Recurenții au mai arătat că acest spor este acordat angajaților din domeniul sanitar, din domeniul industriei chimice și petrochimie, personalului propriu angajat în administrația locală, personalului propriu angajat în administrația județeană, spor prevăzut prin Ordin al Ministrului, contracte colective de muncă sau Hotărâri ale Consiliului Județean; personalului auxiliar de specialitate din cadrul înaltei Curți de Casație și Justiție din cadrul serviciului de contabilitate și informatică (conform unui ordin intern), salariaților Ministerului d e Justiție (conform unui ordin intern).
Recurenții au invocat dispozițiile art. 154 Cm. și principiul diferențierii salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea sau capacitatea muncii, respectiv condițiile de muncă susținând că sunt în mod evident și grav discriminați, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică ce fundamentează și generează acest spor salarial și pentru restul personalului din alte unități bugetare finanțate de la bugetul de stat care beneficiază de sporul de 15%.
De asemenea recurenții au invocat art. 54 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, privind atribuțiile ce le revin și care se efectuează exclusiv pe calculator, precum și Legea nr. 319/2006 - Legea securității și sănătății în muncă care stabilește principii generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protecția sănătății și securitatea lucrărilor, eliminarea factorilor de risc și a accidentelor, susținând că nu au fost dispuse măsuri speciale pentru asigurarea protecției angajaților obligați a folosi calculatorul în activitatea desfășurată.
Recurenții a precizat care sunt riscurile medicale la care sunt expuși prin utilizarea calculatorului respectiv acțiunea periculoasă pentru sănătate a radiațiilor câmpurilor negative artificiale, create de sistemele electronice și de sistemele de alimentare cu energie, manifestări oculare, tulburări musculare și osteo-articulare, probleme neurologice, tromboză venoasă profundă, dermatoze, probleme legate de stres, sindromul de tunel carpian, rezultat al folosirii intensive a tastaturii și au citat concluziile experților în sănătate publică, susținând că în aceste condiții ar trebui să beneficieze de sporul de 15% pentru condiții periculoase sau vătămătoare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 8 lit. a din nr.HG 281/1993. Au mai arătat recurenții că Ministerul Justiției nu a luat nici o măsură pentru includerea acestui spor în lege pentru personalul auxiliar de specialitate, însă recunoaște acest spor de lucru la calculator numai propriilor angajați, în baza unui ordin intern.
Împrejurarea că sporul de lucru la calculator nu a fost prevăzut prin lege și pentru personalul din unitățile din justiție, reprezintă o lacună legislativă la a cărei invocare instanța este oprită conform art. 3 cod civil și art. 4 din Legea nr. 303/2004, astfel că stabilirea cuantumului despăgubirilor, actualizate cu indicele de inflație trebuie făcută prin analogie, în vederea respectării principiului unei juste și integrale despăgubiri.
Recurenții au solicitat să se constate existența discriminării față de alte categorii socio-profesionale, ce subzistă fără o justificare legitimă, fiind urmărit un scop ilicit, efectul produs fiind acela al înlăturării folosinței în condiții de egalitate a drepturilor și libertăților fundamentale, respectiv a salarizării egale pentru o muncă de valoare egală, consacrat de art. 23 pct. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, care garantează dreptul la condiții de muncă juste și la egalitate de tratament în salarizare, de art. 14 din Convenția europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr. 12 din această Convenție ce interzice discriminările, de art. 41 din Constituție, ce garantează aplicarea principiului nediscriminării și în raport cu dreptul la salariu, drept care face parte din conținutul complex al dreptului constituțional la muncă și care nu poate face obiectul unor limitări discriminatorii.
În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea unui concediu suplimentar de 3 zile în plus la concediul de odihnă, recurenții au apreciat că este întemeiat, având în vedere că, prin natura muncii, petrec mai mult de 80% din timpul zilnic de lucru în fața calculatorului.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, cu aplicarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 cod proc. civilă, Curtea reține următoarele:
Recurenții reclamanți, în calitate de personal auxiliar de specialitate, au solicitat plata unor drepturi salariale constând în sporul de lucru la calculator, respectiv 15 % din salariul de bază brut.
Potrivit sistemului de salarizare stabilit pentru recurenții reclamanți prin lege specială, în conformitate cu dispozițiile art. 157 alin.2 din Codul muncii, salariile personalului auxiliar de specialitate este compus din salariul de bază, la care se aplică sporurile prevăzute de dispozițiile OG nr.8/2007, între care nu se află cel pretins prin prezenta cerere de chemare în judecată, respectiv sporul pentru lucrul la calculator.
Prin normele cu caracter special emise în vederea reglementării drepturilor salariale ale personalului auxiliar al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea s-a prevăzut posibilitatea angajatorului de a acorda acestei categorii de personal un spor pentru desfășurarea activității în condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
În aplicarea art.22 alin.2 din OG nr.8/2007, locurile de muncă și categoriile de personal care beneficiază de acest spor au fost aprobate prin Ordin al Ministrului în funcție de condițiile deosebite, grele, vătămătoare și periculoase stabilite potrivit legii.
Recurenții reclamanți beneficiază deja de un spor de 15% din salariul de bază acordat pentru condiții grele de muncă, astfel încât riscurile medicale enumerate în motivele de recurs, sunt acoperite prin acordarea acestui spor.
Curtea apreciază ca nefondate criticile recurenților reclamanți privind nereținerea de către instanța de fond a unei discriminări între categoria profesională a personalului auxiliar din sistemul instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea și categoria salariaților din celelalte domenii profesionale cum ar fi sănătatea, industria chimică și petrochimică sau salariații Înaltei Curți de Casație și Justiției și ai Ministerului d e Justiție, deoarece, în raport de dispozițiile art. 2 și urm. ale OG nr. 137/2000, aceste categorii profesionale nu se află în situații analoage sau similare,câtă vreme exercită atribuții diferite, în condiții de specializare profesională și de muncă diferită, astfel încât tratamentul juridic deosebit aplicat acestora de legiuitor în reglementarea drepturilor salariale ce le sunt stabilite este justificat obiectiv de un scop legitim. Pe de altă parte, critica privind încasarea sporului de calculator de către alte categorii de salariați din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție sau din cadrul Ministerului Justiției nu a fost probată, la nivelul acestor instituții neexistând vreo normă cu caracter intern care să prevadă pentru alte categorii de personal acordarea unui spor pentru utilizarea calculatorului, distinct de cel pentru condiții deosebite de muncă, grele vătămătoare sau periculoase decare beneficiază și recurenții.
Pe de altă parte, dispozițiile art.1, art.2 al.3 și art.27 alin.1 din OG nr.137/2000 în baza cărora pot fi formulate susținerile referitoare le existența unei discriminări, au fost declarate neconstituționale astfel cum rezultă din Deciziile nr. 818, 819, 820/2008 ale Curții Constituționale, în măsura în care din ele se deprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii, decizii ce au fost în mod corect aplicate în speță de către instanța de fond.
Curtea va înlătura și criticile privind modul de soluționare a celui de-al doilea capăt al cererii, întrucât, în mod corect instanța de fond a constatat că reclamanții beneficiază de un concediu de odihnă plătit de 30 de zile lucrătoare în condițiile Legii nr.567/2004 și Regulamentului privind concediile personalului auxiliar de specialitate și personalului conex din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestora, respectiv într-un cuantum superior celui prevăzut în art.140 alin.1 din Codul muncii (20 de zile lucrătoare), având în vedere condițiile specifice de muncă ale reclamanților, astfel că norma specială se aplică cu prioritate față de dispozițiile dreptului comun în materie.
Față de aceste împrejurări, în baza art. 312 alin. 1 cod proc. civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurenții-reclamanți, -, -, C (), (), -, (), șiîmpotriva sentinței civile nr.351 din data de 24.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (5322/2008), în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul București, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în calitate de expert parte în domeniul discriminării.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
24.08.2009
Jud. fond.:
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Uță Lucia, Rotaru Florentina
