Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 48/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 48
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Șelea
JUDECĂTOR 2: Marin Panduru
JUDECĂTOR 3: Ioana Moțățăianu
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta - SA- GRUP, împotriva sentinței civile nr.5742/30.10.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, A, A, TA, IM., având ca obiect
"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează cererea depusă prin serviciul arhivă de către intimata reclamantă, prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, în vederea angajării unui apărător, precum și faptul că recursul nu este declarat în termenul legal.
Curtea constatând cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. nr.5742/30.10.2008, Tribunalul Gorja admis acțiunea formulată de petentii, a, împotriva intimatei
A obligat intimata la plata ajutorului material reprezentind c/val cotei de 4000. gaze naturale anual pentru anii 2005,2006,2007, actualizată cu indicele de inflație la data plății.
Analizând pe fond acțiunea, în raport de susținerile părților, actele depuse și dispozițiile legale în vigoare, instanța a constatat următoarele:
Susținerea intimatei, în sensul că drepturile solicitate ar fi fost introduse în salariul de bază nu a fost dovedită și nu poate fi reținută din următoarele considerente:
O astfel de includere este contrară legii și ar determina un mod arbitrar din partea patronatului de a stabili un salariu de bază, în care sunt incluse toate drepturile bănești ce li se cuvin salariaților, fără ca acesta să poată fi controlat în primul rând de salariat, precum și de celelalte autorități, care au în competență acest aspect.
În al doilea rând, s-ar încălca clauzele negociate prin contractele colective de muncă pe ramură, cât și la nivel de unitate, care reprezintă legea părților prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, conform dispozițiilor art. 236 Codul Muncii.
În al treilea rând, s-ar încălca dispozițiile art. 154 Codul Muncii care arată că salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat, în baza contractului individual de muncă, iar dispozițiile art.155 menționează că salariul cuprindesalariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precumși alte adaosuri;astfel că pârâta face confuzie între noțiunea de salariu în care se cuprind toate drepturile ce se acordă unui salariat în echivalent bănesc cu salariul de bază, care reprezintă salariul de încadrare al fiecărui salariat în parte, în raport de munca prestată, calificarea acestuia, funcția ocupată.
În art. 159 din Codul Muncii se reglementează salariul de bază minim brut pe țară și care reprezintă punctul de plecare pentru fiecare angajator în parte la stabilirea salariului de bază prin contractul individual de muncă.
În altă ordine de idei, dacă din salariul de bază s-ar deduce c/val. adaosurilor prevăzute la art.176 din CCM la nivel de ramură, respectiv Paști, C, aprovizionare toamnă-iarnă și c/val. ajutorului material reprezentând cota de gaze naturale de 4000 mc./anual, despre care intimata susține că au fost introduse în salariul de bază din anul 1997, ar rezulta un salariu de bază egal sau mai mic decât salariul minim pe economie.
În această situație petentii nu au avut un salariu care să corespundă muncii prestate, pregătirii profesionale și nu au beneficiat de indexările și majorările acordate prin hotărâri de guvern sau la nivel de societate cu ocazia negocierilor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta - - SA- GRUP, considerând că în mod greșit instanța de fond a respins excepțiile invocate.
Instanța, din oficiu, a ridicat excepția tardivității declarării recursului, în raport de disp. art.80 din Legea nr.168/1999,potrivit cărora termenul de recurs în materia litigiilor de muncă este de 10 zile de la data comunicării sentinței instanței de fond.
Curtea constată că recurenta pârâtă, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de comunicare, a primit sentința instanței de fond la data de 20.11.2008, iar recursul a fost înregistrat la Tribunalul Gorj în data de 25.08.2009, deci peste termenul legal de 10 zile, termen prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999
Pe cale de consecință se va respinge recursul ca fiind tardiv, fiind motivul pentru care nu se mai impune examinarea legalității și temeiniciei sentinței raportat la criticile expuse în scris de către recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta - SA- GRUP, împotriva sentinței civile nr.5742/30.10.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, A, A, TA, IM., ca fiind tardiv.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Jud.
Tehn./2ex/19.01.2010
Președinte:Camelia ȘeleaJudecători:Camelia Șelea, Marin Panduru, Ioana Moțățăianu
