Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 4804/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1423/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4804R
Ședința publică de la 26 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR 2: Nițu Petronela Iulia
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind cererea de recurs formulată de recurenții Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice, atât în nume propriu cât și în calitate de reprezentant al Statului Român, împotriva sentinței civile nr.61 din 19.01.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, Tribunalul București, având ca obiect-drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții Ministerul Finanțelor Publice și Statul Român Prin Ministerul Finanțelor Publice prin consilier juridic cu delegație la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care
Recurenții Ministerul Economiei și Finanțelor și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic depun înscrisuri în combaterea excepției tardivității solicitând respingerea acesteia.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Recurenții Ministerul Economiei și Finanțelor și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și respingerea recursului formulat de recurentul Ministerul Justiției Și Libertăților.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.61 din 19.01.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost dmisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Tribunalul București, au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul București să plătească reclamantei suma de 1.700 lei RON, cu titlu de despăgubiri, la care se va aplica dobânda legală, de la data scadenței și până la plata efectivă, a fost respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind actualizarea sumei cu indicele de inflație, și a fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare plății drepturilor pretinse.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, rin p. Ordinul Ministerului Justiției nr.1921/C/2005, au fost acordate stimulente financiare în sumă de 1.700 lei pentru salariații ministerului, personalului care își desfășoară activitatea în aparatul propriu al acestuia, precum și unor categorii din cadrul instanțelor, respectiv pentru judecătorii cu o vechime în funcție între 0-3 ani, 1700 RON, funcționari publici 900 RON, personal contractual 500 RON.
Pentru personalul auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, nu au fost acordate stimulente, fără ca ordinul sus menționat să fie motivat, în sensul precizării criteriilor obiective, conforme cu Normele interne pentru stimularea personalului din sistemul justiției, pentru care s-a apreciat că în luna decembrie 2005 se justifică a fi stimulate numai categoriile de personal, respectiv de magistrați, sus menționate.
Este adevărat că aceste stimulente nu au natura unor drepturi salariale, nefiind obligatoriu să fie acordate tuturor categoriilor de personal din cadrul Ministerului Justiției sau instanțelor judecătorești, însă nu se poate admite că aceste premii pot fi acordate arbitrar și discriminatoriu, fără respectarea criteriilor prevăzute pentru repartizarea acestor sume cu caracter premial și, mai mult chiar, fără ca Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/C/2005 să facă vreo referire la aceste criterii.
Potrivit art.27 alin.1 din OG nr.137/2000, aprobată și modificată prin Legea nr.27/2004, în toate cazurile de discriminare prevăzute de prezenta ordonanță, persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
De asemenea, potrivit art.16 alin.1 și 2 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege.
Însă, prin Ordinul Ministerului Justiției nr.1921/C/2005, s-a operat o selecție arbitrară în acordarea acestor stimulente, în condițiile în care singura motivare se referă la "sărbătorile de iarnă" din decembrie 2005. Este adevărat că prin decizia nr.818/2008 a Curții Constituționale, dispozițiile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG nr.î37/2000, au fost declarate neconstitutionale, însă în considerentele acestei decizii Curtea Constituțională a constatat că aceste prevederi sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciare sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
S-a apreciat că, în speță, nu este vorba despre aplicarea unui act normativ cu putere de lege, ci despre un Ordin al Ministerului Justiției nr. 1921/C/2005, vădit discriminatoriu, ordin cu caracter intern care nu intră în sfera de reglementare a deciziei mai sus amintite.
Aceste sume vor fi actualizate cu dobânda legală, în vedere asigurării reparării integrale a prejudiciului creat prin întârzierea în acordarea sumelor la nivelul sporurilor pretinse, în conformitate cu dispozițiile art.1088 Cod civil.
Cât privește data de la care această actualizare se acordă, aceasta este data scadenței, față de natura salarială a despăgubirilor pretinse, rezultate din raporturi juridice de muncă.
S-a mai reținut că potrivit HG nr.736/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, instanțele judecătorești sunt instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat.
Totodată art. 131 pct. 1 din Legea nr. 304/2004 republicată privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor li parchetelor este finanțată de bugetul de stat.
Potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice prevede că Ministerului Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de excepție.
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete.
De altfel, în conformitate cu prevederile art. 3 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii în procesul executării sumelor datorate de către instituțiile publice în baza unor titluri executorii, trezoreria statului poate efectua numai operațiuni privind plăți dispuse de către ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare și a destinațiilor aprobate potrivit legii.
Cererea privind actualizarea sumelor și cu rata inflației a fost respinsă, pentru că admiterea ei ar conduce la o dublă plată, ce ar însemna o îmbogățire fără justă cauză.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs, în termenul legal, pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice, în nume propriu cât și în calitate de reprezentant al Statului Român, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. recurentul Ministerul Justiției și Libertăților a arătat că art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG nr.137/2008, au fost declarate neconstituționale, prin Decizia nr.818/2008 a Curții Constituționale, pronunțată la 3 iulie 2008, publicată în MO nr.537/16.07.2008.
Pe fond, s-a arătat că prin acordarea stimulentelor conform Ordinului Ministrului Justiției nr.1921/C/15.12.2005 nu poate fi reținută o încălcare a dispozițiilor nr.OG 137/2000 și a dispozițiilor constituționale care privesc egalitatea în drepturi a cetățenilor, întrucât nu ne aflăm în prezența unui "drept de a fi premiat ca drept recunoscut și protejat de lege, ci numai de o posibilitate recunoscută prin lege ordonatorilor de credite de a acorda premii sau stimulente, cu îndeplinirea anumitor condiții stabilite prin ordin al ministrului Justiției.
Nu există nici un act normativ care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi stimulente fiecărui judecător, ori unui alt salariat din sistemul justiției. Legea nr.146/1997 prevede la art.25 alin.2 numai modalitatea de constituire a fondului cu destinație specială pentru stimularea personalului din sistemul justiției, fără să instituie reguli privind eventualele categorii de beneficiari ai stimulentelor, care urmau a fi stabilite în baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului Justiției.
În recursul său recurentul Ministerul Finanțelor Publice, atât în nume propriu cât și în calitate de reprezentant al Statului Român, a arătat că hotărârea primei instanțe nu este motivată și este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fapt ce atrage incidența dispozițiilor bart.304 pct.7 și 9 pr.civ.
Analizând cu prioritate, conform art.137 pr.civ. excepția tardivității declarării recursului formulat de recurentul Ministerul Finanțelor Publice, invocată din oficiu, la termenul de judecată din 29.05.2009, Curtea reține următoarele:
În speță, hotărârea instanței de fond a fost comunicată recurentului Ministerul Finanțelor Publice, la data de 12.02.2009, conform dovezii de îndeplinire a actului de procedură aflat la dosarul de fond (fila 25), iar cererea de recurs împotriva acestei sentințe a fost depusă de recurent la data de 24.02.2009, potrivit rezoluției de la dosarul de recurs (fila 7 dosar recurs), deci peste termenul legal de 10 zile prevăzut în cazul litigiilor de muncă de art.80 din Legea nr.168/1999.
În aceste condiții, în raport de dispozițiile art.301 pr.civ. Curtea va respinge recursul declarat de recurentul Ministerul Finanțelor Publice, atât în nume propriu cât și în calitate de reprezentant al Statului Român, ca tardiv declarat.
Trecând la analiza recursului declarat de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea constată că acesta este nefondat pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:
Prin Ordinul Ministerului Justiției nr.1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare în sumă de 1.700 lei pentru salariații ministerului, personalului care își desfășoară activitatea în aparatul propriu al acestuia precum și unor categorii din cadrul instanțelor. Plata stimulentelor a fost efectuată în conformitate cu art.5 din Normele Interne, pentru stimularea personalului din sistemul justiției, corespunzător aportului adus la realizarea obiectivelor propuse în deplină concordanță cu obiectivele generale ale Ministerului Justiției.
Prin Hotărârea nr.15/23.01.2006, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat, potrivit prevederilor art.2 alin.1 și 2, art.3 lit.c, art.8 alin.3, art.9 alin.4 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, existența unei discriminări indirecte între membrii aceleiași categorii profesionale.
Potrivit art.27 alin.1 din OG nr.137/2000, aprobată și modificată prin Legea nr.27/2004, în toate cazurile de discriminare prevăzute de prezenta ordonanță, persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Prin sistemul de salarizare (instituție de dreptul muncii), se înțelege ansamblul principiilor, obiectivelor, elementelor și formelor salarizării care determină condițiile de stabilire și acordare a salariilor (salariul compunându-se din salariul de bază, indemnizații, sporuri și adaosuri, conform art.155 din Codul muncii ). Ori, sistemul de salarizare este guvernat, printre altele, de două principii fundamentale: cel al egalității de tratament (art.154 din Codul muncii ) și cel al diferențierii salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă.
Ca atare, existența discriminării directe a reclamantei rezultă și din dispozițiile: art.7 și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (care garantează dreptul tuturor la protecție egală a legii împotriva oricărei discriminări și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare); art.7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr.212/1974 (care garantează dreptul la condiții de muncă juste și prielnice și la egalitate de tratament în salarizare, fără nici o distincție); art.14 din Convenția europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr.12 la această Convenție (care interzic discriminările); art.4 din Carta socială europeană revizuită (ratificată prin Legea nr.74/1999) care garantează dreptul la o salarizare echitabilă; art.5, art.6, art.8, art.39 alin.1 lit.a, art.40 alin.2 lit.c și f art.154 alin.3, art.l65 și art.155 raportat la art.1 din Legea nr.53/2003 (care garantează plata integrală a drepturilor de natură salarială, fără discriminări, restrângeri sau limitări); art.20, art.16 alin.1, art.53 și art.41 din Constituție (care garantează aplicarea principiului nediscriminării și în raport cu dreptul la salariu, drept care face parte din conținutul complex al dreptului constituțional la muncă) și care nu poate face obiectul unor limitări discriminatorii).
Potrivit art.16 alin.1 și 2 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege.
salariale reprezintă adaosuri salariale, deci sunt drepturi în sensul art.155 și art.40 alin.2 lit.c din Codul muncii.
Însă, în fapt, pârâții au operat o selecție arbitrară între criteriile de acordare a stimulentelor salariale "cu ocazia a sărbătorilor de iarnă" din decembrie 2005, în sensul că au considerat prioritar criteriul vechimii în funcție până la 3 ani a beneficiarilor, în detrimentul criteriilor de performanță profesională.
Deși criteriile de repartizare a stimulentelor prevăzute de Normele interne au caracter exemplificativ și de recomandare ele au fost aplicate arbitrar. s-au acordat următoarelor categorii socio-profesionale: pentru întregul personal din aparatul propriu al Ministerului Justiției, indiferent de funcție sau vechime; din cadrul personalului instanțelor judecătorești, numai pentru judecătorii cu o vechime de 0-3 ani, consilierii de reintegrare, funcționarii publici, personalul contractual (aceștia din urmă fără deosebire de vechime).
Rezultă astfel că, în cadrul personalului din justiție s-au aplicat tratamente diferențiate arbitrare și discriminatorii, în funcție de locul de muncă (categoria socio - profesională).
Este adevărat că prin decizia nr.818/2008 a Curții Constituționale, dispozițiile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG nr.137/2000, au fost declarate neconstituționale, însă în considerentele acestei decizii Curtea Constituțională a constatat că aceste prevederi sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciare sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
În speță, nu este vorba despre aplicarea unui act normativ cu putere de lege, ci despre un Ordin al Ministerului Justiției nr.1921/C/2005, aplicat arbitrar ce nu intră în sfera de reglementare a deciziei mai sus amintite, respectiva decizie aplicându-se strict doar actelor normative cu putere de lege, adoptate de legiuitor.
Având în vedere cele mai sus reținute, în temeiul dispozițiilor art.73 - 93 din Legea nr.303/2004, al Legii nr.168/1999, art.7 și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (care garantează dreptul tuturor la protecție egală a legii împotriva oricărei discriminări și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare); art.7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr.212/1974 (care garantează dreptul la condiții de muncă juste și prielnice și la egalitate de tratament în salarizare, fără nici o distincție); art.14 din Convenția europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr.12 la această Convenție (care interzic discriminările); art.4 din Carta Socială Europeană revizuită (ratificată prin Legea nr.74/1999) care garantează dreptul la o salarizare echitabilă; art.5, art.6, art.8, art.39 alin.1 lit.a, art.40 alin.2 lit.c și f art.154 alin.3, art.165 și art.155 raportat la art.1 din Legea nr.53/2003, art.20, art.16 alin.1, art.53 și art.41 din Constituție, și ținând seama și de dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul declarat de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de recurenții Ministerul Finanțelor Publice, atât în nume propriu cât și în calitate de reprezentant al Statului Român, împotriva sentinței civile nr.61 din 19.01.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, Tribunalul București.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
20.08.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Comșa Carmen GeorgianaJudecători:Comșa Carmen Georgiana, Nițu Petronela Iulia
