Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 4858/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1983/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4858R
Ședința publică de la 29 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Călin Dragoș Alin A
JUDECĂTOR 2: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol fiind, soluționarea recursurilor formulate de către recurenții: și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.474 din data de 17.12.2008 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflictele de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații:, C (), -, -, -, -, ( ), -, -, -, ( ), MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, având ca obiect "drepturi bănești spor de 50%".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns pentru intimați, avocat ce depune împuternicire avocațială nr.-/22.06.2009, lipsind recurenții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocatul intimaților depune la dosar întâmpinare, pe care solicită a fi calificată ca fiind concluzii scrise. Se atașează și decizia nr.21/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul avocatul intimaților în combaterea recursului.
Intimații prin avocat respingerea recursului formulat de Ministerul Justiției ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate. Ca prim aspect invocat în cererea de recurs, respectiv excepția prescripției dreptului la acțiune, solicită să se constate că sesizarea instanței de fond a avut loc în luna august 2007 și ca urmare perioada pentru care sunt legal recunoscute acest drepturi salariale este iulie 2004 și până în prezent. Pe fondul cauzei, solicită să se aibă în vedere Decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Cu cheltuieli de judecată. În ceea ce privește recursul formulat de lasă la aprecierea instanței soluționarea acestuia.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor cvile de fata, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.474/17.12.2009, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost admisă exceptia lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, fiind respinsa acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A fost admisa exceptia prescriptiei dreptului la actiune pentru pretentiile aferente perioadei iulie 2001- iunie 2004, fiind respinse ca prescrise aceste pretentii. A fost admisa, în parte, cererea formulată de reclamantii, C (), -, -, -, -, ( ), -, -, -, ( ), în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justitiei, Curtea de Apel B si Tribunalul B, fiind obligati acestia la plata către reclamanti a sumei reprezentând spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la salariul brut lunar, începând cu luna iulie 2004 la zi și în continuare, in raport de perioadele lucrate de fiecare reclaman, in cuantum actualizat cu indicele de inflatie la data platii efective. Au fost admise cererile de interventie formulate de SI în contradictoriu cu pârâții MInisterul Justitiei, Curtea de Apel B si Tribunalul B, fiind obligati acestia la plata sumei reprezentând spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la salariul brut lunar, începând cu luna iulie 2007 la zi și în continuare,in cuantum actualizat cu indicele de inflatie la data platii efective.
Au fost obligati paratii sa efectueze mentiunile corespunzatoare in carnetele de munca ale reclamantilor si intervenientilor. A fost respinsa cererea formulata de ca neintemeiata.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că intre reclamanți si paratul Ministerul Finantelor Publice nu exista niciun fel de raporturi contractuale de munca, nu se justifica legitimarea procesuala pasiva a acestuia. Avand in vedere dispozitiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958 precum si faptul ca se solicita drepturi banesti incepand cu luna iulie 2001, iar actiunea este introdusa in luna august 2007, fost admisa exceptia prescriptiei dreptului la actiune pentru pretentiile aferente perioadei iulie 2001- iunie 2004, fiind respinse ca prescrise aceste pretentii.
Pe fond, prima instanță a reținut că potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, iar potrivit art.58 din același act normativ "Drepturile prevăzute în prezenta lege pentru magistrați se acordă și personalului de specialitate juridică asimilat magistraților, potrivit prevederilor Legii nr.92/1992, republicată, cu modificările ulterioare."
Prin art.1 pct.42 din Ordonanța Guvernului nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a dispus că art.47 se abrogă. Ordonanța Guvernului nr.83/2000 a fost emisă, așa cum rezultă din preambul, în baza art.1 lit.q pct.1 din Legea nr.125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
Legea nr.24/2000, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art.57, 58 și 62, precizează că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea.
Reiese deci că modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte.
Or, prin Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr. 50/1996, nici total și nici parțial.
În acest fel, prin emiterea Ordonanței Guvernului nr.83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art.108 alin.3, cu referire la art.73 alin. (1) din Constituția României.
Tot în acest sens este de observat că Legea nr.92/1992 pentru organizarea judecătorească, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.142/1997, lege organică în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, prevedea în art. 81: magistrații beneficiază de salarii stabilite în raport cu nivelul instanței, de indemnizații pentru stabilitate în magistratură, pentru îndeplinirea unei funcții de conducere, de suporturi pentru vechime în muncă, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 nu poate fi asimilată modificării unui act normativ.
Sub acest aspect, norma de nivel inferior, în speță art.I pct.42 din Ordonanța Guvernului nr.83/2000, lege ordinară, prin care a fost abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, contravine art. 81 din Legea nr.92/1992, modificată și completată, lege organică.
În același sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în recursului în interesul legii prin decizia nr.XXI/2008.
In ce priveste actiunea formulata de, agent procedural, a retinut prima instanta ca potrivit art. 3 din Legea nr. 567/2004, personaul auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentaristi, grefieri arhivari, grefieri registratori si specialisti IT. Reglamantul nu face parte din aceste categorii fiind angajat ca agent procedural si incadrat ca personal prin Legea nr. 567/2004. Prin decizia nr.XXI/2008 instanta suprema a avut in vedere numai personalul auxiliar, nu si pe cel, astfel incat reclamantul nu poate pretinde acest drept.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantul si Ministerul Justitiei si Libertatilor, solicitand sa se dispuna modificarea sentinței recurate.
În motivarea recursului, invocand in drept dispozițiile art.304 pct.9 și 3041.pr.civ. recurentul arata ca sporul de risc si surpasolicitare neuropsihica de 50% a fost achitat efectiv magistratilor si personalului auxiliar de specialitate, precum si personalului, fiind evidentiat ca atare in canetele de munca. Prin Decizia nr. 46/15.12.2008, Inalta C de Casatie si Justitie a admis recursul in interesul legii si, in interpretarea unitara a dispoz. art. 99 alin 1 lit d din legea nr. 303/2004 raportat la art. 16 alin 1 si 2 din Codul deontologic al magistratilor si a art. 78 alin 1 din Legea nr. 567/2004 raportat la art. 9 din Codul deontologic al personalului auxiliar de specialitate, s-a statuat ca judecatorii, procurorii, magistratii asistenti si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidentialitate de 15% calculat la indemnizatia bruta lunara, respectiv salariul de baza lunar.
Mai arata recurentul ca art. 6 alin 2 Codul muncii consacra pentru toti salariatii principiul egalitatii de retributie pentru munca egala si pregatire egala. OG nr. 137/2000 statueaza principiul egalitatii intre cetateni prin excluderea privilegiilor si discriminarii, asigurand egalitate in garantarea si exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la salariu egal pentru munca egala.
Mentioneaza recurentul ca este tratat inegal din punct de vedere al salarizarii discriminat fara un criteriu obiectiv si rational, astfel incat, in vederea egalitatii de tratament, se impune acordarea drepturilor salariale solicitate inturcat indeplinesc o munca egala si trebuie sa beneficieze de toate drepturile personalului auxiliar de specialitate.
In recursul sau, Ministerul Justitiei si Libertatilor arata ca fata de prevederile art. 1, art. 3, art. 7 si art. 8 din Decretul nr. 167/1958 si art. 283 Codul muncii sunt prescrise si drepturile aferente perioadei iulie 2004-28.08.2004, iar nu pana in iunie 2004, cum a retinut instanta de fond.
Mai arata recurentul ca in februarie 2007 intrat în vigoare Ordonanța Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, act normativ care prin art. 30 abrogă în mod explicit întreaga Lege nr. 50/1996, deci și art. 47.
Instanta a depasit atributiile puterii judecatoresti, prin acordarea drepturilor solicitate, avand in vedere ca prin deciziile nr. 818/2008 si nr. 1325/2008, Curtea Constitutionala a constatat ca OG nr. 137/2000 sunt neconstitutionale in masura in care sunt interpretate in sensul ca instantele judecatoresti au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerand ca sunt discriminatorii, si sa le inlocuiasca cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurenți, cât și din oficiu, conform art.304/1 pr.civ. Curtea reține următoarele:
In ceea ce priveste recursul declarat de recurentul, Curtea constata ca sustinerile si criticile aduse sentintei recurate nu sunt fondate.
Prin Decizia nr. 46/15.12.2008, Inalta C de Casatie si Justitie a admis recursul in interesul legii si, in interpretarea unitara a dispoz. art. 99 alin 1 lit d din legea nr. 303/2004 raportat la art. 16 alin 1 si 2 din Codul deontologic al magistratilor si a art. 78 alin 1 din Legea nr. 567/2004 raportat la art. 9 din Codul deontologic al personalului auxiliar de specialitate, s-a statuat ca judecatorii, procurorii, magistratii asistenti si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidentialitate de 15% calculat la indemnizatia bruta lunara, respectiv salariul de baza lunar.
Asa cum a retinut si prima instanta, in categoria "personal auxiliar de specialitate" se incadreaza, cf. Legii nr. 567/2004, grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentaristi, grefieri arhivari, grefieri registratori si specialisti IT. Reglamantul nu face parte din aceste categorii fiind angajat ca agent procedural si incadrat ca personal prin Legea nr. 567/2004. Prin urmare, recurentul nu poate beneficia de acest drept, decizia pronuntata in recursul in interesul legii trebuind interpretata in mod strict.
Recurentul nu poate invoca existenta discriminarii fata de personalul auxiliar de specialitate, deoarece nu se afla intr-o situatie comparabila cu cei care fac parte din aceasta categorie, atributiile fiind diferite.
In ceea ce priveste recursul declarat de Ministerul Justitiei si Libertatilor, Curtea constata ca este fondat. Astfel, la data de 03.02.2007 a intrat in vigoare Ordonanta Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, fiind abrogata in mod expres legea nr. 50/1996.
Acest act normativ nu reglementeaza pentru categoria de personal la care se refera acordarea unui spor pentru risc si suprasolicitare neuropsihica.
In cadrul recursul in interesul legii solutionat de Inalta C de Casatie si Justitie, aceasta a statuat ca judecatorii, procurorii, magistratii-asistentii, precum si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, calculat la indemnizatia bruta lunara, respectiv salariul de baza lunar, si dupa intrarea in vigoare a OG nr. 83/2000.
Pronuntarea unui recurs in interesul legii nu impiedica adoptarea ulterioara a altor acte normative prin care sa se modifice sau chiar sa se abroge un text de lege supus interpretarii pe aceasta cale, legiuitorul nefiind limitat in exercitarea atributiilor sale.
Totodata, efectele intepretarii date de instanta suprema in momentul solutionarii recursului in interesul legii nu se produc decat in privinta dispozitiilor legale in legatura cu care exista practica neunitara si care sunt supuse interpretarii.
Or, sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie a privit numai interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, în raport cu prevederile art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/2001, eferitor la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru judecători, procurori și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor, si numai aceste prevederi legale au fost analizate de instanta suprema.
In raport de acestea, prima instanta a facut o aplicarea gresita a dispozitiilor legale aplicabile, limitandu-se sa analizeze doar prevederile Legii nr. 50/1996, fara a verifica si incidenta dispozitiilor legale in vigoare.
Intrucat pretentiile intimatei reclamante vizeaza o perioada posterioara intrarii vigoare a OG nr. 8/2007, fata de cele expuse mai sus, acestea apar ca neintemeiata.
Avand caracter accesoriu, sunt neintemeiate si capetele de cerere vizand plata pentru viitor a drepturilor banesti, actualizarea sumelor pretinse cu indicele de inflatie si efectuarea mentiunilor in carnetele de munca.
Critica referitoare la prescriptia pretentiilor aferente perioadei iunie 2008 - 28.08.2008 Curtea va admite excepția prescipției dreptului material la acțiune în ce privește pretențiile privind sporul de 50% aferente lunii iulie 2004, care ar fi fost scadente la data de 10.08.2004, or actiunea a fost formulata la data de 29.08.2007.
Pentru aceste considerente, văzând dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va admite recursul declarat de Ministerul Justitiei si Libertatilor, va modifica în parte, sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată. Respinge recursul declarat de, ca nefondat. Mentine restul dispozitiilor. Va respinge cererea intimaților pentru plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată, intrucat au cazut in pretentii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.474 din data de 17.12.2008 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflictele de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatii, C (), -, -, -, -, ( ), -, -, -, ( ), MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, .
Modifică, în tot, sentința atacată, în sensul că:
Înlătură obligația pârâților Ministerul Justiției și, Curtea de Apel București și Tribunalul București la plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la salariul de bază brut lunar, pentru perioada ulterioară datei de 03.02.2007 și în continuare.
Admite excepția prescipției dreptului material la acțiune în ce privește pretențiile privind sporul de 50% aferente lunii iulie 2004 și, în consecință respinge aceste pretenții, ca prescris formulate.
Menține celelalte dispoziții ale sentintei recurate.
Respinge recursul formulat de, ca nefondat.
Respinge cererea intimaților pentru plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
16.06.2009
Jud. fond:,;
Președinte:Călin Dragoș AlinJudecători:Călin Dragoș Alin, Enache Daniela Georgeta
