Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 4992/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4992
Ședința publică de la 21 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Vișan
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
JUDECĂTOR 3: Ioana Bodri
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr.2255 din 08 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanții, -, -, C-, -, C-, -, -, -, G, intervenienții, că, pârâții Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Dolj, Tribunalul Mehedinți, Tribunalul O l t, Curtea de Conturi a României, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, și în temeiul disp. art. 242 pct. 2 din Codul d e procedură civilă, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care,
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, a trecut la deliberări.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2255 din 08.04.2008 a Tribunalului Dolj, a fost respinsă excepția prescripției invocată de pârâtul Ministerul Justiției cu privire la perioada 01.09.2000 - 01.09.2003.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, -, - -, G, -, împotriva pârâtilor MINISTERUL JUSTIȚIEI B, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL DOLJ.
Au fost admise cererile de intervenție în favoarea reclamanților formulate de intervenienții, că.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților următoarele sume nete: - 17575 LEI, - 14963 LEI, - 28058 LEI, - 25710 LEI, - 32822 LEI, - 28259 LEI, - 27471 LEI, - 28.432 LEI, - 12.348 LEI, - 12.466 LEI, - 27.947 LEI, - 29.520 LEI, - 26.825 LEI, - 28.227 LEI, - 6.191 LEI, - 29. LEI, - 27.467 LEI, - 7686 LEI, - 9748 LEI, - 14815 LEI, - 16847 LEI, - 28227 LEI, - 28227 LEI, - 24439 LEI, - 10860 LEI, - 2890 LEI, - 18866 LEI, - 16898 LEI, - 22301 LEI, - 30010 LEI, - 6364 LEI, - 26345 LEI, - 6191 LEI, - 29182 LEI, - 7057 LEI, - 10873 LEI, - 22582 LEI, - 6267 LEI, - 10304 LEI, G - 21407 LEI, - 10422 LEI, - 1446 LEI, reprezentând spor de vechime pe perioada 01.09.2000 - 01.09.2003, actualizat cu indice de inflație și dobânda legală.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției B, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Dolj să plătească reclamantului - sporul de vechime pe perioada 01.09.2000 - 01.09.2003, actualizat cu indice de inflație și dobânda legală și reclamantei sporul de vechime pe perioada 17.07.2001 - 01.09.2003, actualizat cu indice de inflație și dobânda legală.
A fost obligată pârâta Curtea de Conturi a României să plătească reclamantei sporul de vechime pe perioada 01.09.2000 - 16.07.2001, actualizat cu indice de inflație și dobânda legală.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Conform art. 21 din OG 137/2000 privind combaterea discriminării, care constituie lege specială si pe care reclamanții isi întemeiază acțiunea, "persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru și nu este condiționată de sesizarea Consiliului.
Termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani și curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei".
Cum reclamanții au luat cunoștință de săvârșirea faptei discriminatorii doar la data pronunțării hotărârii 170/06.07.2006 a CNCD, aceasta reprezintă data de la care se calculează termenul de prescripție prevăzut la art. 3 din Decretul nr. 167/1958, astfel că raportând la această dată data formulării prezentei cereri 03.10.2007 instanța constată că nu a operat prescripția extinctivă.
In condițiile in care acțiunea a fost introdusă in termenul de prescripție reclamanților li se cuvin despăgubiri pentru repararea prejudiciului, iar repararea prejudiciului trebuie să fie integrală.
Astfel OG nr. 137/2000 in forma sa inițială a prevăzut expres că se acordă "despăgubiri proporționale cu prejudiciul suferit", iar în forma actuală prevede că "Persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea dedespăgubirișirestabilirea situației anterioare discriminăriisau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun."
Pe de altă parte potrivit art.269 din codul muncii "ngajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul", iar potrivit art.1084 din Codul Civil reclamanții au dreptul la repararea integrală a prejudiciului.
Așadar despăgubirile trebuie acordate integral, pentru întregul prejudiciu produs reclamanților iar nu parțial, limitat doar pe ultimii 3 ani.
Ca urmare instanța va respinge excepția prescripției invocată de pârâtul Ministerul Justiției pentru perioada 10.09.2000 - 01.09.2003
Sporul de vechime în muncă a fost acordat prin 50/1996, iar prin OG 83/2000, acest spor nu a fost prevăzut, dar nici nu a fost abrogat art.33 din 50/1996 republicată, care reglementează acest drept atât pentru magistrați cât și pentru personalul auxiliar, dovadă în acest sens fiind faptul că personalul auxiliar continuă să primească sporul de vechime în baza aceluiași text de lege.
Este de reținut faptul că legiuitorul a menținut aproape toate celelalte drepturi (spor de fidelitate, salariu de merit, etc.) pentru personalul auxiliar, prin reglementarea lor în noua lege cu nr.83/2000; exceptând în schimb categoria magistraților în mod expres de la aceste drepturi.
Cum textul de la art.33 continuă să producă efecte juridice pentru personalul auxiliar în mod normal și firesc este ca acesta să producă efecte și față de magistrați.
Deși art.9 alin.4 din OG nr.83/2000, prevede că orice alte dispoziții contrare prezentei ordonanțe se abrogă, se apreciază că art.33 din Lg.80/1996 nu este un text contrar OG 83/2000, ci unul complementar, deoarece pentru personalul auxiliar acesta este în ființă.
În susținerea ideii că dispozițiile art.33 din Lg.50/1996 trebuie să aibă eficacitate și în cazul magistraților, nu numai pentru personalul auxiliar de specialitate, instanța reține dispozițiile art.38 alin.2 din Constituția României potrivit căruia salariații au dreptul la protecția socială a muncii, chiar dacă legiuitorul a optat pentru instituția restrângerii dreptului, pentru că restrângerea unui drept este admisibilă numai prin lege și nu pe calea unei ordonanțe și art.16 din Constituția României care arată că cetățenii sunt egali în fața legii și autorităților publice fără privilegii și fără discriminări.
Art.20 din Constituția României prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr.30/1994 prevede că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta Convenție trebuie să fie asigurate fără nici o deosebire, bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere sauorice altă situație.
Art.1 din protocolul nr.12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale adoptat la la 4.11.2000 și ratificat de România prin Legea nr.103/2006 prevede că dreptul de a se bucura de oricare din drepturile prevăzute de lege trebuie asigurat fără nici o discriminare și că nimeni nu poate face obiectul unei discriminări bazate pe orice situație din partea unei autorități publice.
Art.7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului semnată de România la 14.12.1955 consacră egalitatea în fața legii a cetățenilor, dreptul fără deosebire la o protecție egală a legii și dreptul la o protecție egală împotriva oricărei discriminări.
Art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului pct.2, consacră dreptul, fără nici o discriminare, la salarii egale pentru muncă egală, iar Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economice, Sociale și Culturale ratificat de România prin Decretul nr.212/1974 prevede asigurarea pentru orice persoană a unei remunerații egale pentru o muncă de valoare egală, fără nici o distincție.
În ce privește legislația internă, art.5 din codul muncii interzice orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat în cadrul relațiilor de muncă.
Art.2 alin.1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prevede că "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infectare ori apartenență la o categorie defavorizatoare precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul public, economic, social, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Art.2 alin.2 din același act normativ stabilește că "sunt discriminatoriiprevederile, criteriile, sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute de alin.1 față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare."
Prin neacordarea sporului de vechime magistraților, categorie profesională distinctă, în condițiile în care acest drept se păstrează pentru personalul auxiliar de specialitate, iar pentru acesta s-au păstrat toate drepturile prevăzute de Legea nr.50/1996 creează un tratament diferențiat, discriminatoriu pentru această categorie profesională din care face parte și reclamanta.
Măsura de a nu se mai acorda sporul de vechime magistraților nu poate fi apreciată că ar fi justificată de un scop legitim, atât timp cât prin aceasta nu se realizează o îmbunătățire a salarizării, iar categoria acestora este plasată într-o situație discriminatorie față de alte categorii profesionale între care și funcționarii publici, pentru care Legea nr.188/1999 prevede sporul de vechime.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu în conformitate cu dispozițiile art.304 ind. 1.pr.civ. Curtea a reținut următoarele:
Potrivit articolului 283 lit. c codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Analiza datei nașterii dreptului la acțiune din perspectiva susținerilor reclamanților implică luarea în considerare a următoarelor argumente în fapt și în drept.
Dreptul la acțiune se naște în momentul în care cel ce și-a văzut diminuat patrimoniul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba - în speță, diminuarea salariului - cât și pe cel care răspunde de ea.
În aceste condiții, instanța apreciază că dreptul material la acțiune al reclamanților s-a născut la data publicării OG nr. 83/2000, întrucât data săvârșirii faptei cauzatoare de prejudicii și a momentului în care păgubitul a cunoscut sau trebuia să o cunoască, coincide cu data intrării în vigoare a OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, a fost introdus, la art.33 din această lege, un nou alineat, devenit alin. 3, cu următorul conținut: prevederile alin.1 și 2 - referitoare la sporul de vechime - nu sunt aplicabile magistraților.
Instanța constată că în cauză nu a operat suspendarea cursului prescripției pe perioada intrării în vigoare a OG nr. 83/2000 și până la data de 07.05.2007, întrucât, pe de o parte drepturile bănești salariale, prin natura lor și a raportului juridic obligațional - raport de muncă-nu pot fi afectate de condiție care este un eveniment viitor și nesigur că se va produce și de care depinde însăși existența raportului juridic.
O altă soluție ar reprezenta o încălcare adusă regimului de ordine publică al instituției prescripției extinctive.
Pe de altă parte, decizia pronunțată de la data de 07.05.2007, nu reprezintă evenimentul viitor și nesigur că se va produce de îndeplinirea căruia să depindă nașterea raportului juridic obligațional, iar caracterul obligatoriu conferit de art. 329 alin. 3.pr.civ. cu referire la dezlegarea dată problemelor de drept de către instanța supremă are în vedere soluțiile viitoare ce se vor pronunța de instanțe în spețe similare.
Față de considerentele de fapt și de drept arătate mai sus, Curtea reține că recursul este fondat, astfel că în baza art. 312.pr. civ. îl va admite și va modifica sentința în sensul că va respinge acțiunea și cererile de intervenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr.2255 din 08 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanții, -, -, C-, -, C-, -, -, -, G, intervenienții, că, pârâții Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Dolj, Tribunalul Mehedinți, Tribunalul O l t, Curtea de Conturi a României.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea și cererile de intervenție.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 2009
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Red. /24.09.2009
Tehnored.Ex. 2./JV
Jud. fond,
Președinte:Doina VișanJudecători:Doina Vișan, Marin Covei, Ioana Bodri
