Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 5003/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5003
Ședința publică de la 21 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 3: Mariana
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 847 din 06.03.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, recursul este declarat și motivat în termenul legal, și faptul că, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu disp. art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, după care,
Instanța, constatând că numai sunt cereri de formulat și neexistând excepții de invocat, trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința civilă nr. 847 de la 06 Martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamanții,cu domiciliul în sat, nr 39, comuna,județul D, cu domiciliul în C,Strada P nr 28, 3 1 41,județul D, cu domiciliul în C,Strada M nr 27, 40, 1 2 județul D, cu domiciliul în sat nr 29, comuna, județul D, cu domiciliul în sat, nr 155,comuna, județul D în contradictoriu cu pârât SC. SA cu sediul în B, Sector 1,- Bis.
A obligat pârâta la plata către reclamantul a sumei de 211 lei, către reclamantul a sumei de 7994 lei, către reclamantul a sumei de 6192 lei, către reclamantul a sumei de 299 lei și către reclamantul a sumei de 7768 lei, sume ce constau în diferențe salariale nete actualizate între sumele primite conform statelor de plată și drepturile cuvenite conform art 128 și art 129 din CCM, aferente perioadei octombrie 2005- ianuarie 2008, în raport de activitatea în muncă desfășurată de fiecare reclamant.
A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
Din analiza actelor existente la dosar, instanța de fond a constatat următoarele:
Reclamanții au fost angajați ca muncitori calificați în cadrul SA - La data de 02.04.2008 această societate și-a schimbat denumirea în SA B unde au lucrat până la data de 01.02.2008, când au fost preluați de SC SA
Pe perioada cât au lucrat la pârâtă nu au fost acordate salariile de baza conform prevederilor CCM pe anii 2005 - 2008 și anume: - în art. 128 alin. 5 din CCM 2005 - februarie 2008 în cadrul SC SA și al sucursalelor, salariul de bază minim este de minimum 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie.
La salariul stabilit în condițiile articolului 128 alin. 5 din CCM se menționează că potrivit art. 129 CCM se mai aplică un coeficient de salarizare în funcție de categoria de personal angajat.
Dispozițiile privind această modalitate de salarizare au fost menținute în perioada 2005 - februarie 2008, iar pârâtei, deși potrivit aret. 287 din Codul muncii îi revenea sarcina probei, nu a depus alte dovezi din care să rezulte că s-au achitat aceste drepturi bănești.
Întrucît nu au fost depuse state de plată care să infirme cererea reclamanților și față de poziția pârâtei, instanța, la cererea acestora, a încuviințat proba cu expertiză contabilă ce a stabilit drepturile cuvenite, expertiza fiind întocmită de expertul scu, aceasta nefiind contestată de părți.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal, pârâta SC SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, se susține că instanța de fond nu a ținut cont de fondul de salarii stabilit și alocat în funcție de situația financiară a firmei, fond distribuit pentru fiecare negociere în cazul majorărilor de salarii.
Mai susține recurenta ca nu au fost avute în vedere actele adiționale ale fiecărui salariat, care reprezintă voința părților în cazul negocierii și implicit acceptarea salariului, în sensul că a fost de acord cu remunerația primită pentru munca prestată.
Stabilirea salariului minim pe unitate pentru muncitorii calificați, precum și pentru personalul cu studii superioare s-a făcut prin negociere între salariat și patronat, iar salariații au semnat contract individual de muncă și actele adiționale.
Având în vedere salariile minime pe economie și faptul că societatea le-a acordat cu 1,76 mai mult, recurenta susține că munca prestată a fost corect apreciată și plătită. Mai mult art. 129 alin. 4 din contractul colectiv de muncă precizează că grila prevăzută la Anexa nr. 3 bis nu este implicită și obligatorie.
În drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
În drept, dispozițiile a căror aplicare a fost invocată de reclamanți sunt dispoziții contractuale, respectiv art. 128 alin. 5 și art. 129 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității.
sociali au convenit la negocierea anuală a contractelor colectiv de muncă astfel:
Art. 128 alin 5: "în cadrul SC și al sucursalelor salariul de bază minim este de minimum 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat".
Art. 129 (1) " de bază minime pe niveluri și funcții sunt cele rezultate din aplicarea la salariul de bază minim actualizat pe SC A (conform art. 128 din prezentul contract) a următorilor coeficienți minimi -
(2) stabiliți în alineatul precedent vor fi respectați pe tot parcursul derulării prezentului contract colectiv de muncă, dacă prin act adițional nu se convine altfel.
(3) individuale se stabilesc prin negocieri, cu respectarea limitelor minime corespunzătoare nivelurilor, funcțiilor și meseriilor prevăzute în prezentul contract la anexa nr. 3 bis".
Același mod de reglementare convențională a modalității de stabilire a salariului de bază se regăsește pentru întreaga perioada menționată în cererea de chemare în judecată.
Se constată din analiza textelor mai sus enunțate că partenerii sociali au stabilit în primul rând nivelul salariul minim la nivelul unității, acesta fiind de 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat. Acesta reprezintă pragul minim, sub care nici un salariu nu poate scădea și totodată reprezintă salariul de bază al angajaților al căror coeficient de salarizare este 1,00 (respectiv muncitori necalificați).
După stabilirea salariului de bază minim pe unitate (art. 128 alin. 5), partenerii sociali au precizat la art. 129 că salariul stabilit la art. 128 alin. 5 reprezintă baza de calcul pentru toate salariile stabilite la nivelul unității, reglementând la art. 129 alin. 1 coeficienții minimi aplicabili pentru stabilirea salariului de bază pe niveluri și funcții.
stabiliți la art. 129 alin. 1 sunt însă stabiliți cu valoare de principiu, ca nivel minim de la care părțile contractante trebuie să pornească la negociere pe parcursul derulării contractului colectiv de muncă, astfel cum rezultă din redactarea art. 129 alin. 2.
de salarizare este stabilită în concret conform anexei nr. 3 bis la contractul colectiv de muncă, unde sunt stabiliți distinct coeficienții de salarizare pe funcții și niveluri, coeficienți care se aplică la salariul minim de bază stabilit conform art. 128.
Instanța de fond a reținut în mod temeinic faptul că salariul de bază al reclamanților nu a fost stabilit conform dispozițiilor art. 128 și art. 129 din contractul colectiv de muncă, această stare de fapt rezultând din mențiunile înscrise în carnetul de muncă și din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.
Este nefondată critica recurentei care a susținut că instanța de fond nu a ținut cont de fondul de salarii stabilit și alocat în funcție de situația financiară a firmei.
Pe de o parte, chestiunea stabilirii fondului de salarii este reglementată expres prin dispozițiile contractuale, părțile stabilind conform art. 128 alin. 6 din contractul colectiv de muncă că "negocierile salariale se vor desfășura pornind de la un fond convenit printr-un act adițional ce va face parte din prezentul contract". Cu alte cuvinte, în lipsa stabilirii de comun acord de către partenerii sociali fondului de salarii, negocierile nu puteau avea loc.
Pe de altă parte, prin negocierea contractului colectiv de muncă, respectiv a grilelor de salarizare aplicabile la nivelul unității, angajatorul și-a asumat o obligație necondiționată, astfel că alocarea sau nealocarea de fonduri pentru executarea acestei obligații de către angajator nu este relevantă.
Este nefondată și critica legată de existența negocierilor individuale și semnarea de către angajați a contractelor individuale de muncă și actelor adiționale, deoarece drepturile negociate colectiv și stabilite prin contractele colective de muncă au caracter minimal, potrivit art. 238 alin. 2 din Codul muncii, contractele individual de muncă neputând conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă.
Este nefondată și susținerea recurentei referitoare la faptul că angajatorul nu avea obligația de a respecta dispozițiile din grila prevăzută la anexa nr. 3 bis.
Interpretarea recurentei în sensul ca aplicarea grilei de salarizare din anexa nr. 3 este facultativă nu are nici un suport în dispozițiile contractului colectiv de muncă.
Dimpotrivă, partenerii sociali au reglementat expres faptul că anexa nr. 3 bis este cea care să la baza stabilirii salariilor individuale, dreptul astfel reglementat nefiind afectat de nicio condiție.
Art. 129 alin. 4 din contractul colectiv de muncă se referă la stabilirea valorii salariului minim pe unitate prin negociere semestrială, părțile contractante menționând obligația partenerilor sociali de a menționa expres dacă valoarea salariului minim astfel stabilit se introduce sau nu în grila stabilită conform anexei 3 bis.
Se constată astfel că dispozițiile art. 129 alin. 4 nu afectează în niciun fel obligația de stabilire a salariului de bază conform grilei de salarizare negociate la anexa nr. 3 și nu face ca aplicarea acestei anexe sa devina facultativă, cum în mod greșit susține recurenta.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și, în temeiul art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să-l respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 847 din 06.03.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 2009
Președinte, - - | Judecător, - --- | Judecător, - |
Grefier, |
Red. Jud. -
26.10.2009
Tehnored./ 23 2009
Red.Jud. Fond / și
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Manuela Preda Popescu, Mariana
