Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 5165/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5165
Ședința publică de la 01 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 2: Sorina Lucia Petria Mitran
Judecător - -
Grefier
******************************
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâta SC SA, împotriva sentinței nr. 918 din 11 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurenta pârâtă SC SA, reprezentată de avocat, cu delegație de substituire pentru avocat, lipsind intimații reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat cererile
Instanța, apreciind cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurenta pârâtă, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Gorj prin sentința nr. 918 de la 11 februarie 2009 respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, -, în contradictoriu cu pârâta SC SA
A obligat pârâta la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă iarnă în cuantum de un salariu minim pe ramură conform art 176 alin1 și 2 din CCM la nivel de ramură pe anii 2005-2007, începând cu anul 2005 până la data încetării contractului individual de muncă al fiecărui reclamant.
A obligat pârâta la plata către reclamanți a ajutorului material reprezentând contravaloarea cotei de 4000. de gaze naturale/anual începând cu 04.12.2005 până la data încetării contractului individual de muncă al fiecărui reclamant.
A respins capătul de cerere privind acordarea diferențelor salariale rezultate prin neaplicarea corectă a disp. art 128 alin.5 și 129 alin.1,2 și 3 din CCM la nivel de unitate pe anii 2005-2007 ca nefondat.
A respins capătul de cerere privind acordarea cotei de gaze naturale pe perioada 01.01.2005-04.12.2005 ca fiind prescris dreptul material la acțiune în baza art 283 lit.c din Codul Muncii.
S-a luat act de renunțarea la capătul de cerere privind efectuarea înregistrărilor în carnetul de muncă.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
În CCM la nivel de unitate pe anul 1997, la art.168 se prevedea că începând cu data de 01.06.1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă iarnă va fi introdusă în salariul de bază, iar modul de calcul va face obiectul unui act adițional, prevedere ce se va menține până în anul 2002 inclusiv.
Începând cu anul 2003, deci și în perioada 2005-2007, în contractele colective de muncă la nivel de unitate nu mai este specificată introducerea acestor drepturi în salariile de bază.
Totodată, în cuprinsul acestor contracte nu s-a convenit expres, prin negocieri, introducerea suplimentării salariale în salariul de bază și nici nu a fost încheiat vreun act adițional cu privire la modul de calcul pentru introducerea acestor adaosuri, act adițional despre care se face însă vorbire în CCM la nivel de unitate pe anul 1997.
O astfel de includere este contrară legii și ar determina un mod arbitrar din partea patronatului de a stabili un salariu de bază, în care sunt incluse toate drepturile bănești ce li se cuvin salariaților, fără ca acesta să poată fi controlat în primul rând de salariat, precum și de celelalte autorități, care au în competență acest aspect.
În al doilea rând, s-ar încălca clauzele negociate prin contractele colective de muncă pe ramură, cât și la nivel de unitate, care reprezintă legea părților prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, conform dispozițiilor art. 236 Codul Muncii
În al treilea rând, s-ar încălca dispozițiile art. 154 Codul Muncii care arată că salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat, în baza contractului individual de muncă, iar dispozițiile art.155 menționează că salariul cuprindesalariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precumși alte adaosuri;astfel că pârâta face confuzie între noțiunea de salariu în care se cuprind toate drepturile ce se acordă unui salariat în echivalent bănesc cu salariul de bază, care reprezintă salariul de încadrare al fiecărui salariat în parte, în raport de munca prestată, calificarea acestuia, funcția ocupată.
În art. 159 din Codul Muncii se reglementează salariul de bază minim brut pe țară și care reprezintă punctul de plecare pentru fiecare angajator în parte la stabilirea salariului de bază prin contractul individual de muncă.
În altă ordine de idei, dacă din salariul de bază s-ar deduce c/val. adaosurilor prevăzute la art.176 din CCM la nivel de ramură, respectiv Paști, C, aprovizionare toamnă-iarnă și c/val. ajutorului material reprezentând cota de gaze naturale de 4000 mc./anual, despre care intimata susține că au fost introduse în salariul de bază din anul 1997, ar rezulta un salariu de bază egal sau mai mic decât salariul minim pe economie.
În această situație petenții nu au avut un salariu care să corespundă muncii prestate, pregătirii profesionale și nu au beneficiat de indexările și majorările acordate prin hotărâri de guvern sau la nivel de societate cu ocazia negocierilor.
În consecință, instanța a considerat că pârâta nu a făcut dovada respectării clauzelor din CCM la nivel de unitate și nici a celor din CCM la nivel de ramură privind acordarea drepturilor solicitate a obligat pârâta la plata acestor drepturi bănești, pe perioada 2005-2007, ținând cont de și de prescripția dreptului material la acțiune.
Întrucât dispozițiile art.176 alin 1 din CCM la nivel de unitate cuprinde clauze inferioare celor stabilite prin art 187 alin1 din CCM la nivel de ramură, instanța a constatat nulitatea absolută a acestor clauze.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea diferențelor salariale, instanța l- respins cu motivarea că reclamanții nu au solicitat prin cererea introductivă constatarea nulității absolute a clauzelor privind salarizarea din contractele lor individuale de muncă și nu au făcut dovada că, la data promovării acțiunii în justiție, mai erau salariații pârâtei pentru a putea solicita constatarea nulității în baza art 283 lit d din Codul Muncii.
S-a respins capătul de cerere privind acordarea cotei de gaze naturale pe perioada 01.01.2005-04.12.2005 ca fiind prescris dreptul material la acțiune în baza art. 283 lit.c din Codul Muncii.
De asemenea, a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă, cu motivarea că în privința drepturilor bănești solicitate de angajat sunt aplicabile disp art 283 lit c din Codul Muncii, prescripția fiind de 3 ani.
Instanța a lua act de renunțarea petenților la capătul de cerere privind efectuarea înregistrărilor în carnetul de muncă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC SA B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Primul motiv de recurs vizează regimul prescripției extinctive aplicabil, recurenta susținând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 283 lit.e Codul Muncii, fiind astfel aplicabil termenul de prescripție de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, ca urmare a faptului că cererea reclamantului nu reprezintă o acțiune pentru plata unor drepturi salariale izvorâte din contractul individual de muncă, ci reprezintă o acțiune pentru plata altor venituri decât drepturile salariale, alte venituri ce au ca temei contractul colectiv de muncă.
Ultimul motiv de recurs grupează mai multe critici ce vizează fondul cauzei.
Se susține astfel că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost inclus în salariul de bază, începând cu anul 1997 și acest ajutor nu se mai acordă separat salariaților,astfel că sindicatul nu a mai intrat în negocieri cu patronatul pe tema acordării distincte a acestui ajutor, ca urmare a introducerii acestuia în salariul de bază al fiecărui salariat SA, cu respectarea art. 187 CCM.
Se mai arată că prin art. 176 din CCM la nivel de unitate se prevede că la nivelul ajutorul social constând în plata contravalorii cotei de gaze naturale a fost compensat prin CCM pe anul 1997.
Astfel, începând cu data de 1 iulie 1997, recurenta susține că salariile de bază individuale au fost renegociate sau reașezate, după caz, în limita fondului disponibil incluzând contravaloarea ajutorului reprezentând cota de gaze, iar de atunci și până în prezent acest ajutor a fost plătit lună de lună ca parte integrantă din salariu.
În motivarea recursului în drept se invocă dispoz. art. 312 pct.1 și 3 Cod pr.civilă.
Prin întâmpinare petenta - a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
Recursul se admite pentru considerentele care se vor expune:
Potrivit art. 187 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de - salariații agenților economici nominalizați în Anexa 1 pct. B primesc anual un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, iar la alin.2 al art. 187 se precizează faptul că de același drept beneficiază salariații avuți în vedere la alin.1 și cei ai agenților economici din industria petrolieră nominalizați în anexa 1, în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
Acordarea acestor drepturi se regăsește și art. 178 din CCM la nivel de grup de unități din industria petrolieră, unde se face aceeași mențiune în sensul că aceste drepturi vor fi introduse în salariul de bază și numai în situația în care nu s-a convenit prin act adițional la CCM introducerea în salariul de bază, va fi stabilită modalitatea concretă de acordare la nivelul agentului economic.
Această mențiune a introducerii dreptului reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale în salariul de bază apare și în CCM la nivelul SC SA 1997, în care se precizează la art. 176 alin.1 că începând cu 01 iunie 1997 ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale ce se acordă fiecărui salariat va fi inclus în salariul de bază.
Din adresa nr. 1721 din 18 iulie 1997 emisă de A, rezultă că la data de 16 iunie 1997 s-a semnat un protocol între A și prin care s-a convenit majorarea veniturilor salariale cu 1.27 în medie pe regie începând cu data 01 iulie 1997, astfel încât sucursalele au fost înștiințate în acest sens și s-a solicitat trimiterea urgentă a situației pentru a se putea defalca fondurile de salarii pe sucursale.
Din adresele IP nr.1738 din 21 iulie 1997 și nr.1818 din 21 iulie 1997 rezultă faptul că acest coeficient de 1.27 s-a stabilit să se aplice la salariile de bază ale personalului, iar calculul fondului de salarii repartizat s-a făcut pe baza coeficientului de majorare mediu pe A, care cuprinde și prevederile art. 176 alin.1 din CCM în vigoare, ultima adresă fiind semnată de reprezentantul și reprezentantul.
Prin urmare, este dovedit faptul că acest drept reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale a fost introdus în salariul de bază al salariaților începând cu anul 1997, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 187 alin.2 din CCM la nivel de ramură.
Mai mult, din prevederile art. 176 din CCM pe anul 1998 rezultă că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM /1997, confirmând faptul că respectiva măsură a reprezentat tocmai includerea acestui ajutor în salariul de bază.
Aceste drepturi au fost stabilite și acordate, fiind incluse în salariul de bază la nivelul anului 1997, precum și în continuare în anii ulteriori, dar fără a mai exista alte negocieri în acest sens, astfel cum rezultă din prevederile art. 176 CCM /2008 în care se face precizarea că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM/1997, fiind inclus în salariul angajaților și va rămâne așa până când și vor conveni altfel.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la drepturile salariale reprezentând aprovizionarea toamnă iarnă Curtea reține că potrivit art.176 din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze: "Cu ocazia unor evenimente anuale, Paști, ziua meseriei, C și luna octombrie, pentru aprovizionarea toamnă-iarnă, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă.
Fiecare din adaosurile de mai sus va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, stabilit conform prevederilor prezentului contract.
Condițiile și criteriile de acordare se vor stabili în contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare".
Prin alin.6 se prevede: "Fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază".
Dispoziții similare există și în art.170 din contractul colectiv de muncă la nivelul grupurilor de unități din industria petrolieră.
Recurenta pârâtă a preluat prin transfer în 2002-2003 personalul de la fosta sucursală " " Ba S NP, iar anterior acestei perioade în contractul colectiv de muncă la nivelul SC 1998 s- prevăzut prin art.168 alin.2 "Suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază", conform telexului 2412/1998.
In cuprinsul acestuia s-a menționat că se majorează salariile de bază brute ale personalului începând cu 01.03.1998, pentru aplicarea prevederilor art.168 alin.3 din contractul colectiv de muncă.
În condițiile în care dreptul la suplimentări salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă a fost introdus în salariul de bază al salariaților, în modalitatea menționată, cu începere din 1998, se constată că a fost îndeplinită condiția de la art.176 alin.6 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
Instanța a făcut o aplicare greșită a prevederilor legale și eronat a apreciat că nu au fost respectate prevederile art.176 alin.1și 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, deși suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază.
Ca atare, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica sentința în sensul că va respinge și capetele de cerere privind drepturile bănești reprezentând suplimentarea salarială pentru aprovizionare toamană iană si cota gaze. Va fi respins și capătul de cerere privind cheltuielile de judecată întrucât au fost respinse celelalte capete de cerere.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta SC SA, împotriva sentinței nr. 918 din 11 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, .
Modifică sentința în sensul că respinge și capetele de cerere privind drepturile bănești reprezentând suplimentarea salarială pentru aprovizionare toamană iană si cota gaze și cheltuielile de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.-
3 ex/AS
escu
Președinte:Cristina RaiceaJudecători:Cristina Raicea, Sorina Lucia Petria Mitran
