Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 520/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR nr- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 520
Ședința publică din data de 11 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Cristina
- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâta - SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1și reclamanții C, -, scu, toți cu domiciliul ales la cabinet de avocatură - - P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.1697 din 27 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 4 aprilie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 11 aprilie 2008, dând următoarea decizie.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții C, -, scu, și au chemat în judecată pe pârâta - SA solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța pârâta să fie obligată la plata către reclamanți a drepturilor salariale restante, cuvenite și neacordate, reprezentând drepturi salariale suplimentare de Paște și de C, prevăzute de art.168 alin.1 din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 - 2007, sume reactualizate în raport cu indicele de inflație, până la executarea în fapt a acestora.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au fost salariați ai pârâtei, iar raporturile de muncă ale acestora au încetat din inițiativa angajatorului, ca urmare a concedierii, în temeiul dispozițiilor art.65 și 66 din Codul muncii.
Au mai susținut reclamanții că, pe lângă salariul de bază, pentru munca prestată urmau să beneficieze și de toate drepturile acordate pe baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate pe anii 2004-2007 și deși dispozițiile art. 168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pe anii 2004-2007 prevedeau că salariații SA vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, pârâta nu și-a executat această obligație.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.166 din Codul muncii, art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății, renegociat și reeditat în anii 2004 - 2007.
La termenul din 19.12.2007 reclamanții au depus la dosar o precizare la acțiune prin care au indicat cuantumul sumelor datorate fiecărui reclamant de către societatea pârâtă, reprezentând prime de Paște și C calculate în raport de data încetării raporturilor de muncă ale fiecăruia, actualizate în funcție de indicele de inflație.
S-a arătat prin precizarea la acțiune că la calculul sumelor au fost avute în vedere și adresele SA nr.1666/2003, nr.313/2005 și nr.713/2006, comunicate în teritoriu și în care se specifică, printre altele, salariul mediu brut pe unitate pentru toți anii indicați în acțiune.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată, arătând că sumele de bani menționate în acțiune, cu caracter premial, au fost negociate și stipulate în anul 2003, după cum rezultă din actul adițional la contractul colectiv de muncă înregistrat la DGMPS sub nr. 8080/23.05.2000, susținându-se că pentru anul 2003 suplimentările respective vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
A mai învederat pârâta că această formulare s-a păstrat și în CCM pe anul 2004, iar în anul 2005, când s-a încheiat un nou contract colectiv de muncă, s-a prevăzut că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, formulare ce se păstrează și în contractele colective de muncă pentru anii 2006 și 2007.
În continuare, pârâta a arătat că rostul menținerii acestei formulări a fost acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzute în alin.1 al art. 168 din CCM în anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau acele contracte colective de muncă, astfel că suplimentările salariale au fost incluse și în anii 2004, 2005, 2006 și 2007 în salariul de bază al fiecărui angajat, acesta fiind și punctul de vedere al Comisiei Paritare SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă.
Pe parcursul procesului, pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților susținând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, care precizează că cererile în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.1697 din 27 decembrie 2007, Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâta să plătească acestora următoarele sume de bani: pentru C, și suma de 7480 lei pentru fiecare, actualizată în raport cu indicele de inflație la data plății efective reprezentând suplimentarea salarială corespunzătoare sărbătorii de Paște pentru anii 2005, 2006 și sărbătorii de C pentru anii 2004, 2005, 2006; pentru, suma de 5630 lei pentru fiecare actualizată în raport cu indicele de inflație la data plății efective, reprezentând suplimentarea salarială corespunzătoare sărbătorii de Paște pentru anii 2005, 2006 și sărbătorii de C pentru anii 2004, 2005; pentru, scu, suma de 3780 lei pentru fiecare reprezentând suplimentarea salarială corespunzătoare sărbătorii de Paște pentru anul 2005 și sărbătorii de C pentru anii 2004, 2005; pentru, suma de 2380 lei pentru fiecare, reprezentând suplimentarea salarială corespunzătoare sărbătorii de Paște pentru anul 2005 și sărbătorii de C pentru anul 2004; pentru, suma de 9330 lei pentru fiecare actualizată în raport de indicele de inflație la data plății efective, reprezentând suplimentarea salarială corespunzătoare sărbătorii de Paște pentru anii 2005, 2006, 2007 și sărbătorii de C pentru anii 2004, 2005, 2006.
Prin aceeași sentință pârâta a mai fost obligată să plătească reclamanților suma de 2600 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariul apărătorului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că este neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă întrucât în cauză sunt incidente dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, cererile putând fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune și nu dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii invocate de pârâtă, câtă vreme prin acțiune nu se susține neexecutarea contractului colectiv de muncă.
Pe fondul cauzei, s-a reținut, în esență, că în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2004 se prevede, la art. 168, dreptul salariaților de a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, cu prilejul sărbătorilor de Paște și de C, iar prin alin.2 al art.168 s-a stipulat că pentru anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Pentru anii următori, contractele colective de muncă au menținut numai alin.1 al. art.168, iar alin.2 face referire tot la faptul că aceste drepturi pe anul 2003 au fost incluse în salariu.
Coroborând disp.art.168 din contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 cu cele ale art.168 din contractul colectiv de muncă pe anii 2005, 2006 și 2007, tribunalul a apreciat că părțile semnatare au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 al aceluiași articol din și pe parcursul anilor 2004, 2005, 2006 și 2007, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
A mai reținut instanța de fond să nu se impune efectuarea unei expertize de specialitate pentru a stabili salariul mediu la nivel de societate, întrucât nu intră în atribuțiile expertului să precizeze acest salariu mediu, care a fost stabilit în urma negocierilor dintre conducerea societății și sindicat, fiind cel menționat în adresele nr.1225/2006, 1666/2003 și nr.655/2005, neputând fi luat în considerare un alt salariu mediu stabilit ulterior de către pârâtă, după declanșarea litigiilor privind plata acestor suplimentări salariale.
Întrucât pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau și nu a plătit reclamanților suplimentările salariale, instanța a admis acțiunea în sensul celor sus-arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs în termen legal atât reclamanții, cât și pârâta.
În recursul lor, reclamanții au criticat hotărârea primei instanțe ca nelegală și netemeinică, invocând dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. și art.3041pr.civ.
Astfel, se arată că pentru reclamanții, scu, și instanța de fond a acordat suma de 3780 lei pentru fiecare, iar pentru reclamanții și, a acordat fiecăruia suma de 2380 lei, reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paște și de C, pe anumiți ani, fără a dispune însă și actualizarea acestor sume în raport de indicele de inflație la data plății efective, așa cum a dispus în cazul celorlalți reclamanți, solicitându-se prin acțiune și actualizarea.
De asemenea, pentru toți recurenții-reclamanți, instanța a reținut că angajatorul datorează despăgubiri pentru neîndeplinirea la termen a obligațiilor ce-i reveneau, despăgubiri concretizate în actualizarea sumelor cu indicele de inflație și în mod riguros trebuia să se dispună actualizarea sumelor de la data scadenței fiecărei suplimentări salariale, de C și de Paște, până la data plății efective și din modul în care a fost redactat dispozitivul, în faza de executare, actualizarea se va face la suma totală acordată de la data introducerii acțiunii sau de la data rămânerii definitive a sentinței, ceea ce i-ar prejudicia pe reclamanți.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței în sensul de a se dispune actualizarea sumelor acordate de instanța fondului, însă cu mențiunile mai sus arătate.
În recursul său, pârâta - ""SA susține că dreptul la acțiune al reclamanților este prescris în raport de disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, termenul în care puteau fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă fiind de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune.
Reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă, afirmând că aceste dispoziții nu au fost respectate și în condițiile în care temeiul pretențiilor reclamanților este contractul colectiv de muncă, textul de lege incident în speță este art.283 alin.1 lit.e Codul muncii.
Pe fondul pricinii, se susține că instanța de fond nu a reținut apărarea societății în sensul că sumele de bani solicitate prin acțiune au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a procedat și în anul 2003, fapt ce rezultă din interpretarea dispozițiilor contractelor colective de muncă din anii 2003 - 2007, respectiv ale art. 168 alin.2 din aceste contracte, la care s-a făcut referire, rostul menținerii acestui alineat și în contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007 fiind acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută în alin.1 al art. 168 pe anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau aceste contracte colective de muncă.
Așa fiind, susține recurenta - ""SA, părțile contractului colectiv de muncă au convenit în anul 2003, pentru prima dată, o anumită modalitate de acordare a suplimentărilor salariale și au stabilit ca această modalitate să fie menținută prin inserarea alin.2 al art. 168, reclamanții necontestând că în anul 2003 au primit suplimentările salariale ca parte a salariului de bază.
De asemenea, pasivitatea reclamanților, care în toată perioada 2004-2007 nu au spus nimic despre faptul că nu și-au primit drepturile salariale negociate și prevăzute în contractul colectiv de muncă, arată că aceștia cunoșteau că și-au primit banii în salariul de bază.
Punctul de vedere al recurentei-pârâte, arată aceasta, este susținut și de Comisia Paritară SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă și care este împuternicită să soluționeze eventualele conflicte în legătură cu aplicarea contractului colectiv de muncă, comisie care a emis la 18.06.2007 o informare către toate structurile teritoriale în care arată că aceste drepturi salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003.
Ulterior, la data de 31.08.2007, aceeași comisie a emis o Notă asupra precizării situației primelor de Paște și de C prevăzute în art. 168 din CCM al SA, în care se expune același punct de vedere și această precizare făcută de părțile unui contract este obligatoriu să fie luată în considerare.
O altă critică se referă la greșita obligare a societății recurente la plata către reclamanți a unor sume echivalente cu salariul mediu brut pe unitate deși instanța a observat că valoarea unei astfel de suplimentări este egală cu un salariu de bază mediu pe SNP SA, existând o diferență clară între cele două tipuri de salarii, ambele fiind prevăzute în contractul colectiv de muncă, dar pentru situații diferite.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă sau, pe fond, ca neîntemeiată, iar în subsidiar, modificarea în parte a sentinței în sensul obligării recurentei la plata către intimați a primelor pe perioada în discuție în prezenta cauză, stabilite în raport de salariul de bază mediu la nivel de societate, ce rezultă din adresa emisă către Direcția Corporative - Juridic și înregistrată sub nr.2919/12.11.2007 la această direcție.
În recurs au fost depuse la dosar, în copie, o serie de înscrisuri din partea recurentei, respectiv adresele nr.2919/2007 și nr.3081/2007.
Recurenții-reclamanți au formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat de pârâtă, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recursurile declarate, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursurile sunt fondate potrivit considerentelor ce urmează:
În ceea ce privește recursul reclamanților, se reține că pentru reclamanții, scu, și, s-a dispus de către prima instanță acordarea unor sume reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paște și de C pe anumiți ani, fără a se dispune și actualizarea acestor sume în raport cu indicele de inflație, așa cum s-a solicitat prin acțiune și cum s-a dispus pentru restul reclamanților.
De asemenea, și cea de a doua critică din recursul reclamanților este întemeiată întrucât, reținându-se că recurenta-pârâtă nu și-a îndeplinit obligația ce-i revenea conform Contractului colectiv de muncă, aceasta datorează reclamanților despăgubiri constând în actualizarea sumelor cu indicele de inflație, se impunea, pentru acoperirea integrală a prejudiciului, ca actualizarea să se dispună de la data scadenței fiecărei prime, corespunzătoare sărbătorilor de Paște și de C pe anii în discuție, în cazul fiecărui reclamant, și până la plata efectivă. Or, instanța de fond a făcut doar mențiunea că sumele acordate pentru o parte din reclamanți vor fi actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății efective, modul de redactare a dispozitivului sentinței putând da naștere la interpretări diferite cu prilejul executării silite, așa cum justificat au susținut și recurenții-reclamanți.
Referitor la recursul pârâtei, este neîntemeiat primul motiv de recurs al acesteia, prin care se susține că dreptul la acțiune al reclamanților este prescris.
Astfel, conform art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile însă dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față. Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, acesta fiind și termenul expres folosit în cuprinsul contractelor colective de muncă încheiate pe anii 2003 - 2007, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, nu poate fi primită susținerea recurentei-pârâte în sensul că acțiunea reclamanților trebuie respinsă întrucât primele de C și de Paște, pe anii în discuție pentru fiecare reclamant, au fost incluse în salariul de bază al fiecăruia pe anii respectivi.
Aceasta, deoarece, o asemenea susținere nu a fost dovedită de recurenta-pârâtă și, fiind vorba de un conflict de muncă, sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 din Codul muncii.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractele colective de muncă pe anii 2005, 2006 și 2007 s-a stipulat, la art. 168 alin.2, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2004, 2005, 2006 și 2007 primelor de Paște și de C în salariul de bază.
În raport de cele mai sus-arătate, nota din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de și de Paște, prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007, ar fi fost acordate reclamanților prin includerea acestor prime în salariul de bază al acestora.
Împrejurarea că acțiunea reclamanților a fost introdusă abia în anul 2007 este lipsită de relevanță și nu poate justifica respingerea acțiunii în condițiile în care acțiunea a fost promovată înăuntrul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
Art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 încheiate între SNP SA și salariați, reprezentați de, prevede dreptul salariaților la o suplimentare a drepturilor salariale, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Sumele stabilite de prima instanță drept obligație de plată în sarcina recurentei-pârâte pentru fiecare din intimații-reclamanți, reprezentând prime de C și Paște, au fost acordate de instanța de fond în raport de conținutul adreselor nr.1666/2003, 313/2005 și 713/2006 ale recurentei-pârâte către toate sucursalele, înscrisuri de care s-au prevalat recurenții-reclamanți, privind nivelul salariului mediu brut la nivelul societății începând cu 1.04.2003, 01.01.2005 și respectiv 15.05.2006.
Or, noțiunea de salariu mediu brut nu se confundă cu aceea de salariu de bază mediu pe societate, prevăzută expres de art. 168 alin.1 din pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007.
Astfel, salariul mediu brut la nivel de unitate include, pe lângă salariul de bază, și sporurile aferente, iar acesta a fost stabilit de recurentă, pentru fiecare an, prin împărțirea fondului de salarii, cuprinzând salariile de bază și sporurile, la numărul de personal corespunzător perioadei de calcul.
Din cuprinsul adresei către Direcția Corporative - Juridic din cadrul societății-recurente, înregistrată sub nr.2919/12.11.2007 la această direcție, rezultă care a fost cuantumul salariului de bază mediu pe în intervalul 2003-2007 reieșind un cuantum de 799 lei pentru luna noiembrie 2004, de 850 lei pentru luna aprilie 2005, 927 lei pentru luna noiembrie 2005, 1047 lei pentru luna martie 2006, 1160 lei pentru luna noiembrie 2006 și 1260 lei pentru luna martie 2007, algoritmul de calcul avut în vedere de recurentă fiind împărțirea fondului salariilor de bază la numărul de personal aflat în evidența în ultima zi a lunilor anterioare celor în care se impunea acordarea suplimentărilor salariale reprezentând primele de Paște și de C, astfel cum rezultă din adresa înregistrată sub nr.3081/28.11.2007 tot la Direcția Corporative - Juridic.
Faptul că cele două adrese sus-menționate nu sunt semnate și de reprezentantul legal al sindicatului, nu poate constitui un argument suficient pentru acordarea către reclamanți a unor sume de bani mai mari pe perioada în discuție în cauză, echivalente salariului mediu brut pe societate, după cum solicită practic aceștia, câtă vreme dispozițiile art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii 2004- 2007 fac în mod clar trimitere la salariul de bază mediu pe societate, care, în mod evident, nu poate fi același cu salariul mediu brut pe societate, cele două noțiuni fiind distincte.
În consecință, în raport de cele ce preced, Curtea privește recursurile ca fondate, astfel încât în baza art. 312 alin.1 pr.civ. le va admite, în cauză fiind incidente disp.art.304 pct.9 pr.civ. și art.3041pr.civ. iar conform art. 312 alin.2 și 3.pr.civ. va modifica în parte sentința în sensul că va admite în parte acțiunea precizată a reclamanților, obligând pârâta la plata către reclamanți a următoarele sume cu titlu de prime, care vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime și până la plata efectivă: 1649 lei pentru fiecare din reclamanții, reprezentând primă C 2004 - 799 lei și primă Paște 2005 - 850 lei; 2576 lei pentru fiecare din reclamanții, scu reprezentând primă 2004 - 799 lei, primă Paște 2005 - 850 lei și primă C 2005 - 927 lei; 3623 lei pentru fiecare din reclamanții -, reprezentând primă C 2004 - 799 lei, primă Paște 2005 - 850 lei, primă C 2005 - 927 lei și primă Paște 2006 - 1047 lei; 4783 lei pentru fiecare din reclamanții C, reprezentând primă 2004 - 799 lei, primă Paște 2005 - 850 lei, primă C 2005 - 927 lei, primă Paște 2006 - 1047 lei și primă C 2006 - 1160 lei; 6043 lei pentru fiecare din reclamanții și reprezentând primă C 2004 - 799 lei, primă Paște 2005 - 850 lei, primă C 2005 - 927 lei, primă Paște 2006 - 1047 lei, primă C 2006 - 1160 lei și primă Paște 2007 - 1260 lei, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
Pentru fiecare dintre reclamanți Curtea a avut în vedere și data până la care aceștia au fost salariați ai pârâtei, dată ce rezultă din copiile cărților de muncă ale acestora depuse la dosarul de fond, acordându-li-se primele cuvenite, începând cu cea de C 2004 și până la data încetării contractului de muncă al fiecăruia.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanții C, -, scu, toți cu domiciliul ales la cabinet de avocatură - - P,-, județul P și de pârâta - SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1 împotriva sentinței civile nr.1697 din 27 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova și în consecință:
Modifică în parte sus-menționata sentință în sensul că admite în parte acțiunea precizată a reclamanților și obligă pârâta să plătească acestora următoarele sume cu titlu de prime, care vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime și până la plata efectivă: 1649 lei pentru fiecare din reclamanții, reprezentând primă C 2004 - 799 lei și primă Paște 2005 - 850 lei; 2576 lei pentru fiecare din reclamanții, scu reprezentând primă 2004 - 799 lei, primă Paște 2005 - 850 lei și primă C 2005 - 927 lei; 3623 lei pentru fiecare din reclamanții -, reprezentând primă C 2004 - 799 lei, primă Paște 2005 - 850 lei, primă C 2005 - 927 lei și primă Paște 2006 - 1047 lei; 4783 lei pentru fiecare din reclamanții C, reprezentând primă 2004 - 799 lei, primă Paște 2005 - 850 lei, primă C 2005 - 927 lei, primă Paște 2006 - 1047 lei și primă C 2006 - 1160 lei; 6043 lei pentru fiecare din reclamanții și reprezentând primă C 2004 - 799 lei, primă Paște 2005 - 850 lei, primă C 2005 - 927 lei, primă Paște 2006 - 1047 lei, primă C 2006 - 1160 lei și primă Paște 2007 - 1260 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 aprilie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Cristina
--- - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120/2006
Tehnored.3 ex./06.05.2008
/
dos.fond nr- Trib.
jud.fond
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Cristina
