Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 5217/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5217
Ședința publică de la 05 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Stan
JUDECĂTOR 2: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 3: Manuela Preda
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.590 din 29 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local, Primarul Com. Primăria Com. Școala -ă, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta reclamantă fiind reprezentată prin avocat, lipsind intimații pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, după care,
Instanța, constatând că numai sunt cereri de formulat și neexistând excepții de invocat a acordat cuvântul asupra recursului civil de față.
Avocat pentru recurenta reclamantă, a precizat că își întemeiează recursul pe dispozițiile art. 304 alin (1) pct. 7 și 9, art. 312 alin. (1) și (3) Cod de procedură civilă, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii.
CURTEA
Tribunalul Gorj, prin sentința civilă nr. 590 din 29 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr- a respins acțiunea formulată de petenta cu domiciliul ales la cabinet avocat din Tg.J,str.- -,nr.14,jud.G, împotriva intimaților Scoala -a,Primarul comunei,Primaria, cu sediul in, județul
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Petenta este cadru didactic la Scoala -a.
Potrivit art.1 din Legea nr. 142/1998 "Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrana, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator, iar alin.2 prevede că "ichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Sumele alocate pentru tichetele de masă sunt sume fixe ce nu se iau în calcul nici pentru angajat, nici pentru angajator, la stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial, ele reprezentând alocații individuale de hrană.
Dreptul salariaților la acordarea tichetelor de masă este condiționat de voința angajatorului și nu poate fi stabilit de către instanța de judecată.
Cu atât mai mult, în ipoteza în care angajatorul hotărăște să acorde tichetele de masă, nu este necesară o hotărâre judecătorească prin care să fie obligat la acordarea acestora.
Actul administrativ de acordare a tichetelor de masă trebuie concretizat într-o hotărâre de consiliu local și nu poate fi substituit de o sentință judecătorească.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal, reclamanta.
În motivarea recursului, se arată că reclamanta face parte din categoria personalului contractual. Legea nu prevede nicio distincție în acordarea tichetelor de masă, existența raportului de muncă fiind suficientă pentru existența dreptului la tichete de masă.
Prin Hotărârea Consiliului Local s-a hotărât ca, începând cu data de 01.06.2001 să se acorde tichete de masă tuturor salariaților din aparatul propriu. Sumele alocate pentru tichetele de masă sunt sume fixe, stabilite prin lege, care nu se iau în calcul la stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu veniturile salariale.
Recurenta expune și motive legate de competența de soluționare a conflictului, susținând că aceasta aparține instanței de judecată și nu Consiliului Local.
În drept, recurenta invocă dispozițiile art. 304 alin. 1 pct. 7 și 9, art. 312 alin. 1 și 3 din Codul d e procedură civilă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a interpretat corect dispozițiile art. 1 din Legea nr. 142/1998, concluzionând că textul reglementează doar vocația salariaților de a beneficia de alocații de hrană, în condițiile prevăzute expres de lege, iar în cazul de față nu sunt îndeplinite condițiile legale.
Prevederea în bugetul de venituri și cheltuieli a unor sume cu destinația de tichete de masă în perioada 27.11.2005-27.11.2008 nu era posibilă, fiind reglementate expres interdicții legale în acest sens.
Astfel, au fost aplicabile dispozițiile legilor bugetului de stat pe anii 2005-2006, respectiv art. 40 din Legea nr. 511 /2004 și art. 24 din Legea nr. 379/2005 care prevăd că n bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Pentru anul 2007, OUG nr. 88/2006 prevede aceeași interdicție:
Art. III - Instituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea privind finanțele publice nr. 500/2002, cu modificările ulterioare, și prin Legea privind finanțele publice locale nr. 273/2006, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă în anul 2007.
Pentru anul 2008, OUG nr. 90/2007 prevede aceeași interdicție:
Art. II - Instituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002, cu modificările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă în anul 2008 personalului din cadrul acestora.
Este nefondată susținerea recurentei în sensul că acordarea tichetelor de masă este necondiționată și că însăși existența raportului de muncă determină existența dreptului oricărui salariat la tichete de masă. Această susținere este nefondată pe de o parte pentru că Legea nr. 142/1998 creează doar o vocație a salariaților la acordarea alocației de hrană, în condițiile enumerate de lege, iar pe de altă parte existența unor interdicții legale imperative de acordare a tichetelor de masă face ca dreptul salariaților din instituțiile publice la tichetele de masă să nu existe pe durata acestor interdicții.
Chiar dacă în apărarea formulată de pârâtă s-a precizat că pentru perioada solicitată sumele au fost prevăzute în buget, instanța de fond a procedat corect verificând dacă dreptul invocat de reclamantă există sau nu. În condițiile în care pe toată durata supusă analizei instanței au existat interdicțiile legale sus amintite, includerea de sume în buget cu acest titlu era nelegală și nu validează un drept inexistent.
În ce privește criticile legate de competența materială de soluționare a cauzei, acestea sunt nepertinente, în condițiile în care instanța de fond a soluționat conflictul de drepturi și nu s-a pus niciodată problema competenței materiale. Instanța de fond nu a pus în discuție acest aspect, ci, analizând dispozițiile legale, a constatat că salariații nu au un drept, ci o vocație de a primi alocație de hrană, voința angajatorului neputând fi suplinită de instanța de judecată.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază recursul ca nefondat și, în temeiul dispozițiilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să îl respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.590 din 29 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local, Primarul Com. Primăria Com. Școala -ă, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - -- |
Grefier, |
Red.jud. --
10.11.2009
Tehnored. 2 ex./ Octombrie 2009
Red.jud. fond. /
Președinte:Elena StanJudecători:Elena Stan, Lucian Bunea, Manuela Preda
