Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 522/2008. Curtea de Apel Tg Mures

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,

PENTRU MINORI ȘI FAMILIE

Dosar nr-

Decizie nr. 522/

Ședința publică din 23 Aprilie 2008

Completul compus din:

- Președinte

- Judecător

- Judecător

Grefier -

Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Primarul municipiului M C, și Consiliul local al Municipiului M C, ambii cu sediul în. nr.1, județul H, împotriva sentinței civile nr.92 din 23 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat reclamantele intimate și, lipsind restul părților din proces.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei constatându-se că ambele recursuri sunt declarate și motivate în termen legal, fiind scutite de plata taxei de timbru, după care;

Reclamanta intimată depune la dosar delegația specială în calitate de președinte a Sindicatului liber al Salariaților din cadrul Primăriei Municipale M Mai depune la dosar actul adițional nr.1 din 13 februarie 2008 la Contractul/Acord Colectiv de Muncă, înregistrat la. județul H sub nr.501 din 11 ianuarie 2008, precum și întâmpinare.

Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursurilor.

Reprezentanta reclamanților intimați solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, cu obligarea pârâților recurenți la plata cheltuielilor de judecată, sens în care precizează că în faza primei instanțe reclamanții intimați au angajat un avocat, sens în care instanța de fond a și acordat cheltuieli de judecată, deci solicită aceste cheltuieli de judecată. Învederează faptul că motivele de recurs invocate sunt netemeinice, sporurile solicitate cu începere din anul 2008, sunt întemeiate, susține motivele din întâmpinarea depusă la dosar.

CURTEA,

Prin sentința civilă nr. 92 din 23 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Primarul municipiului M C și Consiliul Local al municipiului M C;

- s-a admis acțiunea reclamanților, reprezentați prin președintele Sindicatului salariaților din cadrul Primăriei Municipiului M-C, în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului M C și Consiliul Local al municipiului M C;

- pârâții au fost obligați să acorde reclamanților sporul de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază al fiecărui reclamant, începând cu data de 1 august 2003 și în continuare, cât timp reclamanții vor îndeplini calitatea de salariați ai pârâților;

- pârâții au fost obligați să plătească reclamanților sporul de dispozitiv în cuantum de 25% actualizat conform indicelui de inflație, calculat până la data plății efective;

- pârâta Primăria MCa fost obligată să procedeze la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs pârâții Primarul Municipiului M C și Consiliul local al municipiului M C și au solicitat modificarea în tot a sentinței atacate și în urma rejudecării cauzei, să se dispună respingerea acțiunii civile formulate de reclamanți.

În motivarea recursului declarat de Primarul municipiului MCs -a invocat, în primul rând, faptul că acest pârât nu are calitate procesuală în cauză, întrucât în conformitate cu prevederile Legii nr. 215/2001 primarul reprezintă doar unitatea administrativ teritorială și nu poate sta în judecată în nume propriu și cu atât mai puțin poate fi obligat la plata unor sporuri către reclamanți.

Având în vedere că nu există identitate între persoana pârâtului și persoana celui obligat în raportul de drept substanțial, deoarece prezenta acțiune s-a introdus împotriva Primarului municipiului M-C și nu împotriva Municipiului M-C, ca unitate administrativ teritorială, s-a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Primarului.

S-a mai arătat că dispozitivul sentinței cuprinde dispoziții contradictorii având în vedere că s-a dispus admiterea acțiunii reclamanților în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului M-C și Consiliul local, iar în ultimul alineat s-a dispus obligarea pârâtei Primăria municipiului M-C "să procedeze la efectuarea mențiunilor.".

Referitor la fondul cauzei, s-a invocat faptul că din coroborarea prevederilor Legii nr. 138/1999 și ale Ordinului nr. 496/2003, rezultă fără echivoc că sporul solicitat de reclamanți este acordat personalului militar și civil care își desfășoară activitatea într-un anumit cadru care presupune anumite privațiuni precum rămânerea în dispozitiv.

Instanța de fond a apreciat că aceste acte normative îi vizează și pe reclamanți, care-și desfășoară activitatea ca personal civil în domeniul activității publice, însă salarizarea personalului din autoritățile și instituțiile publice precum și din celelalte unități bugetare este stabilit prin alte legi.

S-a mai invocat faptul că OUG nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariului de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar este legea care se aplică la două mari categorii de personal și anume: personalul contractual din sector bugetar și persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, categorie de personal din care fac parte și reclamanții. În conformitate cu prevederile acestui act normativ sunt reglementate și sporurile de care beneficiază această categorie de salariați însă sporul de dispozitiv reglementat de Legea nr. 138/1999, nu este prevăzut în legea salarizării personalului din instituțiile și autoritățile publice, motiv pentru care s-a apreciat că acordarea acestui spor de către instanța de judecată este neîntemeiată, neexistând o reglementare legală în acest sens.

În drept, s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și art. 304/1 din același cod.

În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul Consiliul local al municipiului M-C, prin memoriul de recurs s-a invocat în primul rând, lipsa calității procesuale pasive a Consiliului local al municipiului M-C, arătându-se că pentru rezolvarea problemelor de interes local autoritățile autonome ale administrației publice locale sunt investite prin lege cu anumite atribuții, care constituie competența lor materială, însă acordarea sporului de dispozitiv pentru aparatul de specialitate al primarului și în general problemele de salarizare a personalului, nu intră în competența consiliului local (art. 36 din Legea nr. 215/2001).

Consiliul local nu are competență în domeniul organizării și funcționării aparatului de specialitate al primarului, aparat din care fac parte și reclamanții, deoarece acest aparat este subordonat primarului, iar consiliul local doar aprobă la propunerea primarului, statul de funcții ale aparatului de specialitate, structura acestuia și numărul de funcții fiind stabilite prin lege.

În atare situație, consiliul local nu poate fi obligat la plata sporului de dispozitiv acordat reclamanților de către instanța de fond, având în vedere și prevederile art. 21 din Legea nr. 215/2001.

În concluzie, s-a invocat faptul că partea obligată la plata sporului de dispozitiv către reclamanți poate să fie numai Municipiul M-C și nicidecum Consiliul local al municipiului M-

S-a mai invocat faptul că dispozitivul sentinței cuprinde dispoziții contradictorii, întrucât s-a admis acțiunea în contradictoriu cu Primarul municipiului M-C și Consiliul local, iar în ultimul alineat s-a dispus obligarea pârâtei Primăria municipiului M-C "să procedeze la efectuarea mențiunilor".

În ceea ce privește fondul cauzei, prin memoriul de recurs s-au invocat aceleași motive ca și în memoriul de recurs al recurentului pârât Primarul municipiului M-

În drept, s-a invocat prevederile art. 304 pct. 9 și 304/1 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinarea formulată reclamanții au solicitat respingerea recursurilor declarate de pârâți.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și în raport de prevederile art. 304/1 și 306 alin. 2 Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța de recurs reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanții din prezenta cauză care fac parte din aparatul de specialitate al Primarului municipiului M C, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului M C și Consiliul local al municipiului M C, obligarea acestora la acordarea indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salarul de bază al fiecărui reclamant începând cu data de 1 august 2003 și în continuare.

Prin sentința atacată acțiunea formulată de reclamanți a fost admisă și pârâții au fost obligați la plata sporului solicitat de reclamanți.

Prin recursurile formulate, pârâții au reiterat în primul rând excepția lipsei calității procesuale pasive, pe care au invocat-o și în fața instanței de fond.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Primarul municipiului M C, curtea apreciază că în mod corect a fost respinsă de instanța de fond, întrucât primarul nu a fost chemat în judecată în nume propriu, ca persoană fizică, ci în calitate de ordonator principal de credite, atribuție pe care o îndeplinește în virtutea prevederilor art. 63 din Legea nr. 215/2001. De asemenea,în condițiile în care primarul este cel care conform acelorași prevederi legale are atribuții în legătură cu stabilirea și încetarea raporturilor de muncă pentru personalul din cadrul aparatului de specialitate, iar reclamanții fac parte din acest aparat, în mod nejustificat se susține că nu are calitate procesuală în cauză.

În ceea ce privește calitatea de reprezentant al unității administrativ - teritorială, aceasta constituie o altă atribuție pe care o îndeplinește primarul, ca instituție, însă în speță acțiunea nu a fost formulată în contradictoriu cu unitatea administrativ-teritorială.

În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului local al municipiului M C, curtea reține că și această excepție este nefondată, deoarece în condițiile în care fondurile pentru plata drepturilor bănești solicitate de reclamanți se asigură de la bugetul local, iar consiliul local are conform prevederilor art. 36 alin. 4 din Legea nr. 215/2001 atribuția de a aproba la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar, Consiliul local al municipiului MCa re calitate procesuală în raportul dedus judecății. Sub acest aspect instanța de recurs apreciază că nu are relevanță faptul că aparatul de specialitate este în subordinea primarului, deoarece acțiunea reclamanților are ca obiect acordarea unor drepturi bănești, care se asigură de la bugetul local și nu aprobarea statului de funcții al aparatului de specialitate al primarului.

Recurenții au invocat faptul că sentința atacată cuprinde dispoziții contradictorii în sensul că Primăria municipiului MCa fost obligată să efectueze înscrierile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților, însă trebuie precizat că obligația de plată a sporului de dispozitiv a fost stabilită în sarcina primarului și a consiliului local, iar Primăria a fost obligată la completarea carnetelor de muncă tot prin primar, în virtutea faptului că este o structură funcțională care include și aparatul de specialitate al primarului.

Referitor la fondul cauzei, trebuie avut în vedere faptul că potrivit art. 13 din Legea nr. 138/1999, cadrele militate în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili din cadrul instituțiilor prev. la art.1 beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.

Ministerul d e Interne și Ministerul Administrației Publice s-a reorganizat conform prev.OUG nr.63/2003.

Ministerul Administrației și Internelor, în temeiul art.9 alin.4 din OUG nr.63/2003 a emis ordinul nr.496/28.07.2003, prin pct.9, 2 prevăzând că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, fără a distinge între administrația publică centrală și cea locală.

Ministerul Administrației și Internelor emite ordine care stabilesc obligații și în seama personalului contractual din cadrul autorităților publice locale, caz în care se poate vorbi de o anumită subordonare legală.

Astfel, conform art.14 pct.4 din OUG nr.63/2003 Ministerul Administrației și Internelor îndrumă și sprijină autoritățile publice locale și aparatul propriu al acestora în aplicarea corectă și unitară a prevederilor legale.

Ordinul mai sus amintit are caracterul unui act administrativ de autoritate, cu forță juridică deplină și, în cazul neîndeplinirii unor condiții de validitate își produce efectele juridice pentru care a fost emis până la data constatării nulității de către organul competent.

De altfel, discriminarea dintre cele două categorii de salariați nu se justifică, deoarece potrivit art.47 din Legea 138/1999 personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art.1 beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar.

Rezultă că ambele categorii au același statut și salarizare prevăzute în OG nr.10/2007 respectiv OG nr.10/2008 privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit OUG nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr.II și III la Leghea nr.154/1998, precum și unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale.

Astfel, instanța apreciază că în speță există o situație identică și prin neacordarea sporului de dispozitiv s-ar încălca disp.art.6 alin.3 din Codul muncii, în conformitate cu care pentru muncă egală sau de valoare egală este interzisă orice discriminare, fiind incidente dispozițiile OG nr.137/2000.

Față de cele ce preced, constatând că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă recursul declarat de pârâți va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Primarul municipiului M C, și Consiliul local al Municipiului M C, ambii cu sediul în. nr.1, județul H, împotriva sentinței civile nr.92 din 23 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat

pentru, fiind în pentru, fiind în

concediu de odihnă, semnează concediu de odihnă, semnează

Vicepreședintele instanței, Vicepreședintele instanței,

GREFIER,

Red.

Tehnored. BI/2ex

Jud.fond:;

-14.07.2008-

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi şi alte speţe de drept civil: