Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 5253/2008. Curtea de Apel Craiova

DOSAR Nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 5253

Ședința publică din data de 25 Iunie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Florica Diaconescu

JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria

JUDECĂTOR 3: Marian Lungu

Grefier: - -

*******

Pe rol, soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA B, împotriva sentinței civile nr.3077/19.12.2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul(a) reclamant(ă), având ca obiect, drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu au răspuns.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură s-a depus întâmpinare în termen procedural, având atașată împuternicirea avocațială și chitanța onorariu, solicitându-se și judecata cauzei în lipsă, că recurenta pârâtă a depus o cerere de amânare în dosarul nr- în vederea pregătirii apărării, precum și excepția tardivității recursului, termenul de recurs în materia litigiilor de muncă fiind de 10 zile de la data comunicării sentinței instanței de fond, conform prevederilor art.80 din Legea nr.168/1999, după care instanța, din următoarele considerente:

- titularul cererii, care este reprezentantul calificat al recurentei pârâte, fiind și promotorul căii de atac a recursului, prezintă ca motiv de amânare, necesitatea pregătirii apărării, însă, având în vedere că soluția instanței de fond a fost pronunțată la data de 19.12.2007 și comunicată la 30.01.2008, iar recursul este declarat și motivat la data de 14.02.2008, apreciază că perioada de aproximativ 4 luni până la data ședinței, 25.06.2008, este mai mult decât suficientă pentru ca recurenta să-și fi pregătit apărarea.

- cum titularul cererii de amânare a cauzei nu invocă nici un alt motiv care să poată fi interpretat ca o împrejurare obiectivă care să atragă imposibilitatea prezentării la instanță, recurenta fiind reprezentată de o societate civilă de avocați (deci un număr mai mare de avocați), instanța apreciază că până la termenul de judecată acordat se putea pregăti apărarea și, având în vedere că soluționarea cauzelor în materia conflictelor de muncă trebuie făcută cu celeritate, respinge cererea de amânarea cauzei.

Instanța constatând cauza în stare de judecată, a trecut la soluționare.

CURTEA

Asupra recursului de față.

Prin sentința nr.3077/19.12.2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de reclamantă.

S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamant(ă), în contradictoriu cu intimata

S-a dispus obligarea intimatei să plătească către reclamant(ă) drepturile bănești reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paște și C, începând cu 15.10.2004, calculate la nivelul unui salariu mediu de bază pe societate și actualizate în raport de indicele de inflație de la data datorării la data plății efective.

S-a respins capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:

Reclamantul este salariatul societății intimate.

Potrivit art.168 alin.1 din CCM la nivelul SA pe anul 2004:,Cu ocazia sărbătorilor de Paște si C, salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de baza mediu pe SNP SA. Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor."

Pentru anii 2005, 2006 si 2007 textul păstrează același conținut ca în contractele precedente.

Conform art.1 alin.1 din Legea nr.130/1996,contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori prin alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă."

Art.31 din Legea nr.130/1996 dispune că poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică în scris organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.

Conform art. 236 alin. 4 din Codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.

Normele enunțate subscriu, așadar, contractelor colective de muncă (în egală măsură ca și contractele individuale de muncă) voinței părților semnatare, raportând aceste acte juridice cadrului general de reglementare a contractului ca act juridic bilateral.

Legea statuează în sensul că dispozițiile contractului colectiv de muncă reflectă voința partenerilor sociali, care însă trebuie să se manifeste întotdeauna în conformitate cu prevederile legale.

Astfel, textul art.31 din Legea nr.130/1996 cuprinde o normă permisivă, care dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de muncă ori de câte ori părțile convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie îndeplinite pentru a da eficiență unor astfel de modificări.

Textul reia un principiu de bază aplicabil tuturor actelor juridice bilaterale, în sensul că ele pot fi modificate potrivit acordului de voință al părților, dar numai până la momentul încetării efectelor acestuia.

In același sens și contractul colectiv de muncă poate fi modificat de părți doar pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să își producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.

Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcută abia în anul 2007.

S-a reține astfel că interpretarea clauzei, peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art.31 din Legea nr.130/1996 (prin acte neînregistrate la direcția teritorială de muncă) nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.

Cât privește negocierile prevăzute de art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă, se va reține că angajatorul nu a probat lipsa sau existența acestora, deși sarcina probei îi revenea potrivit art.287 din Codul muncii.

Lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de muncă, de a beneficia de aceste suplimentări.

Sub aspectul modalității de stabilire a cuantumului drepturilor reprezentând suplimentări salariale, instanța va reține că, prin clauza art.168 alin.1, acesta se raportează la salariul de bază mediu pe SC SA, existând posibilitatea determinării ulterioare a acestuia.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, recurs care se va respinge, ca tardiv introdus.

Instanța, din oficiu, a învederat excepția tardivității recursului, având în vedere că, potrivit prevederilor art.80 din Legea nr.168/1999, termenul de recurs în materia litigiilor de muncă fiind de 10 zile de la data comunicării sentinței instanței de fond.

Se constată că recurenta pârâtă, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de comunicare, a primit sentința instanței de fond la data de 30.01.2008, dată precizată de agentul procedural, recursul fiind înregistrat ca primit la Tribunalul Gorj în data de 14.02.2007 (conform datei de pe plicul de expediție a cererii de recurs către Tribunalul Gorj ), deci peste termenul legal de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, instanța urmând să respingă recursul pe cale de excepție, ca tardiv introdus.

Cu privire la cererea intimatului(ei) reclamant(e) de acordare a cheltuielilor de judecată, în temeiul art.274 pr.civ. va obliga recurenta pârâtă să achite intimatului(ei) reclamant(e) suma de 500,00 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în recurs, respectiv onorariul achitat apărătorului, conform chitanței depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE

Respinge, ca tardiv introdus, recursul declarat de pârâta SC SA B, împotriva sentinței civile nr.3077/19.12.2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul(a) reclamant(ă), având ca obiect, drepturi bănești.

Obligă recurenta către intimatul(a) reclamant(ă), la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 25 Iunie 2008.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

- -

Red. Jud. ML

Tehn.red. /Ex.2/ 21.07.2008

Jud. fond E /I

Președinte:Florica Diaconescu
Judecători:Florica Diaconescu, Corneliu Maria, Marian Lungu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 5253/2008. Curtea de Apel Craiova