Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 5280/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(4396/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.5280/
Ședința publică din data de 01 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții pârâți PRIMĂRIA COMUNEI, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, ȘCOALA CU CLASELE I - VIII, împotriva sentinței civile nr. 987 din 15 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR T în numele membrilor de sindicat, și HG intimatul pârât INSPECTORATUL ȘCOLAR al JUDEȚULUI T, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții pârâți Primăria Comunei, Consiliul Local al Comunei, Școala cu Clasele I - VIII și intimatul pârât Inspectoratul Școlar al Județului T, prin consilier juridic, cu împuterniciri atașate la dosar, intimatul reclamant Sindicatul învățământului Preuniversitar T, prin avocal, cu împuternicire avocațială nr. 291/09.09.2009 atașată la fila 21 dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul reclamant Sindicatul învățământului Preuniversitar T, a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei secții la data de 24.09.2009.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererile de recurs.
Consilierul juridic al recurenților pârâți Primăria Comunei, Consiliul Local al Comunei, Școala cu Clasele I - VIII și al intimatului pârât Inspectoratul Școlar al Județului T, depune la dosar concluzii scrise și solicită admiterea recursurilor astfel cum au fost formulate.
Avocatul intimatului reclamant Sindicatul învățământului Preuniversitar T, solicită respingerea recursurilor ca nefondate, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.987/15.05.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Inspectoratul Școlar T; a respins ca nefondate excepțiile privind nulitatea acțiunii și lipsa calității de reprezentant Sindicatului învățământului Preuniversitar T față de pretinșii membrii de sindicat ce au calitatea de reclamanți, invocată de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean T; a admis în parte, acțiunea reclamanților, uminița, opescu, prin HG reprezentantul lor Sindicatul învățământului Preuniversitar T,în contradictoriu cu pârâții Școala cu clasele I - VIII, Primarul comunei și Consiliul Local al comunei, Județul T; a obligat pârâții să plătească reclamanților, în aplicarea prevederilor Legii nr.220/2007 diferența dintre drepturile salariale cuvenite pentru timpul efectiv lucrat, conform dispozițiilor Legii nr.220/2007, pe perioada ianuarie 2007 - 20 iulie 2007, actualizate cu indicele de inflație data plății efective, și cele efectiv încasate pe aceiași perioadă de timp; a respins acțiunea formulată împotriva pârâtului Inspectoratul Școlar al Județului T, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a obligat pe pârâții: Școala cu clasele I - VIII din comuna, județul T, Primarul comunei și Consiliul Local al comunei, județul T să plătească reclamanților, prin reprezentantul lor, suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de decată reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Procedând conform dispozițiilor art.137 alin.1 Cod procedură civilă instanța de fond a analizat cu prioritate excepțiile invocate.
Astfel, pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Tas usținut că nu are calitate procesuală pasivă motivând că nu se află în raporturi juridice de muncă și fiscale cu reclamanții, nu are calitate de angajator, nu este parte în contractul de muncă cu aceștia și nu este ordonator de credite, finanțator sau plătitor al drepturilor salariale ale personalului didactic, invocând dispozițiile art.11 alin.5 din Legea nr. 128/1997 modificată și Legea nr.388/2008.
În apărare reclamanții au arătat că excepția este neîntemeiată, invocând dispozițiile rt.142 din Legea nr.84/1995 care prevăd că inspectoratele școlare sunt organe de specialitate subordonate Ministerului învățământului, având printre atribuțiile principale și cele privind încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic cât și dispozițiile art.142 din Legea nr.84/1995 și a prevederilor Legii 128/1997, ce conferă calitate procesuală pasivă inspectoratelor.
Tribunalul a apreciat că susținerile reclamanților sunt întemeiate în ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean T având în vedere că potrivit dispozițiilor art.167 din Legea nr.84/1995 unitățile de învățământ funcționează ca unități finanțate din fondurile alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a cărei rază își desfășoară activitatea, rezultând astfel că ordonator de credite este Consiliul local în a cărui rază teritorială își are sediul unitatea de învățământ.
Calitate de angajator o are unitatea de învățământ cu personalitate juridică, pârâtul Inspectoratul Școlar Județean T neavând nici calitatea de ordonator de credite și nici calitatea de angajator.
Din aceste considerente, instanța de fond a apreciat că pârâtul nu are calitate procesuală pasivă, motiv pentru care a admis această excepție iar pe fond a respins acțiunea reclamanților împotriva acestui pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ce privește excepțiile privind nulitatea cererii și lipsa calității de reprezentant a Sindicatului învățământului Preuniversitar T instanța de fond le-a respins ca nefondate vând în vedere că potrivit dispozițiilor art.222 din Codul muncii sindicate pot să-i reprezinte pe membrii lor în cadrul conflictelor de muncă, la cererea acestora, dispoziții ce se găsesc reiterate și în Legea nr. 168/1999 cât și în Legea nr.54/2003.
Cererea formulată de către reclamanți îndeplinește condițiile prevăzute de art.112 Cod Procedură civilă și din aceasta reiese că Sindicatul învățământului Preuniversitar T are calitatea de reprezentant al membrilor în numele cărora formulează cererea, fiind atașată anexă la cerere cu numele și calitatea reclamanților de membrii de sindicat.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut că motivul disputei dintre părți se referă la momentul intrării în vigoare al Ordonanței nr.11/2007 aprobată prin Legea nr.220/2007.
Salarizarea personalului didactic se realizează potrivit dispozițiilor legii nr.128/1997 privind Statutul cadrului didactic.
Prin Ordonanța nr.11/2007 s-au stabilit creșterile salariale ce vor fi acordate în anul 2007 personalului didactic.
Astfel ordonanța a prevăzut că în cursul anului 207 salariile de bază al personalului didactic din învățământ se majorează prin modificarea coeficientului de multiplicare, în trei etape, respectiv pentru perioada 01.01.-31.03.2007 în care valoarea coeficientului este de 221, 307 lei, pentru perioada 01.04.-30.09.2007 în care valoarea coeficientului de multiplicare este de 225,733 lei iar pentru perioada 01.10.-31.12.2007 de 259, 593 lei.
La art.9 s-a prevăzut că această ordonanță se aplică începând cu luna ianuarie 2007 iar ulterior a fost aprobată prin Legea nr.220/2007, act normativ care a modificat anexele privind coeficienții de multiplicare cu menținerea acelorași perioade de acordare.
Față de aceste modificări legislative pârâții au procedat la calcularea și acordarea acestor drepturi salariale începând cu 20.07.2007, apreciind că Legea nr.220/2007 nu poate opera retroactiv.
Văzând prevederile art.9 din ordonanță, prima instanță a apreciat că termenul de aplicare al creșterilor salariale nu a fost modificat și potrivit dispozițiilor art.11alin.2 din Legea nr.24/200C privind normele de tehnică legislativă prevederile OG nr.11/2007 aprobată prin Legea nr.220/2007 trebuie aplicate începând cu data stabilită în cuprinsul său respectiv 1 ianuarie 2007.
Mai mult, prin art.2 din Ordinul fostului Minister al Economiei și Cercetării nr.1350/2007 pentru aprobarea metodologilor de calcul al drepturilor salariale ce se acordă personalului didactic pe funcțiile din anexele la OG nr.11/2007 s-a menționat că prevederile acestuia se aplică începând cu ianuarie 2007, chiar dacă ordonanța și legea de aprobare au fost publicate ulterior.
Și coeficientul de multiplicare diferă de la o tranșă de vechime la alta deoarece aceasta crește progresiv.
Pârâții nu au aplicat dispozițiile Legii nr.220/2007 pe perioada ianuarie - 20 iulie 2007, motivat de faptul că legea nu retroactivează.
Raportat la situația de fapt reținută și la dispozițiile legale analizate prima instanță a apreciat că acțiunea formulată de sindicat în numele membrilor săi, privind aplicarea dispozițiilor Legii nr.220/2007 este întemeiată și a admis-o în parte, obligând pârâții să plătească reclamanților, în aplicarea prevederilor Legii nr.220/2007 diferența dintre drepturile salariale cuvenite pentru timpul efectiv lucrat, conform dispozițiilor Legii nr.220/2007, pe perioada ianuarie 2007 - 20 iulie 2007, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, și cele efectiv încasate pe aceiași perioadă de timp.
În temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă a obligat pârâții Școala cu clasele I - VIII din comuna, județul T, Primarul comunei și Consiliul Local al comunei, județul T să plătească reclamanților, prin reprezentantul lor, suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
În termen legal, împotriva acestei sentințe au formulat cereri de recurs recurenții-pârâți Școala cu clasele I-VIII T, Consiliul Local T, Primarul Comunei T, criticând soluția pronunțată de Tribunalul Teleorman pentru motive de nelegalitate și netemeinicie identice. Astfel, prin cele trei recursuri formulate se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile pronunțate de instanța de fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată sub aspectul tuturor capetelor de cerere, plata drepturilor bănești necuvenite și cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
- se invocă de către recurenți nulitatea acțiunii si lipsa calității de reprezentant legal a Sindicatului Învățământului preuniversitar Județean T, deoarece acțiunea nu este semnata de conducerea persoanei juridice a sindicatului in calitate de pretins reprezentant legal;
- nu se face dovada calității de membru de sindicat prin acte oficiale emanate de persoana juridica -Sindicatul Preuniversitar T;
- tabelul completat de reclamanți nu este actualizat la data acțiunii purtând o data cu aproximativ 1 an anterior;
- acțiunea nu este pornita de sindicatul persoana juridica din scoală, de la nivelul angajatorului si de un sindicat județean cu structura de federatie care, in opinia sa nu poate formula in accepțiunea art. 28 din Legea 53/2003 acțiuni revendicative derivate din contracte individuale de munca, incheiate cu angajatorul unitate școlara;
- prin excepție federațiile sindicale sau confederațiile pot formula acțiuni pentru drepturi generale nerespectate, care se constituie ca drepturi colective, derivate din contracte colective incheiate la nivel național si de ramura.
Pe fond, recurenții critică sentința pentru următoarele motive încadrate în drept pe disp. art.304 pct.9 Cod procedură civilă:
- motivarea instanței in intelesul ca noile dispoziții ale Legii 220/2007se incorporează in baza Ordonanța de Urgenta a Guvernului României nr.l 1/2007 si, prin urmare se aplică de la data intrării in vigoare a ordonanței prementionate 01. ianuarie 2007, nu este fundamentată legal din următoarele considerente:
- Conducerea unității școlare ca si primarul localității, Consiliul local, au aplicat majorarea de 10 % acordata personalului didactic gradul I in mod corect de la data intrării in vigoare a Legii 220/2007 si anume 20 iulie si nu de la data intrării in vigoare a ordonanței deoarece legea nu stipulează expres aplicarea retroactiva, in considerarea unui efort financiar semnificativ datorat numărului mare de personal didactic cu gradul I la nivel național, județean si pe localitati. Edificator si, fara putința de tăgada, sunt si prevederile Legii 24/2000, astfel cum a fost modificata prin Legea 189/2004 din care rezulta intrarea in vigoare la 3 zile de la publicare a noilor prevederi din legea care modifica si completează Ordonanța Guvernului României. Citam: " Intrarea in vigoare a actelor normative". -(1) Legile si ordonanțele emise de Guvern in baza unei legi speciale de abilitare: vigoare la 3 zile de la data publicării in Monitorul oficial al României.În același sens sunt și prevederile art. 58 din Legea 24/2000, Cap. Modificarea, completarea, abrogarea si alte elemente legislative.
Norma juridica se refera ca moment al intrării in vigoare la data adoptării si publicării dispozitiilor care modifica sau completează ordonanța. de la data intrării in vigoare se refera la noile prevederi si nu, cum greșit, au inteles reclamanții prin reprezentant legal la data intrării in vigoare a ordonantei. Faptul ca noile prevederi modificatoare sau completatoare se incorporează in actul de baza nu conduce la concluzia ca intrarea lor in vigoare este retroactiva, in termen de trei zile, de la data publicării Ordonanței in Monitorul.
În același context ca Legea 220/2007 modifica numai coeficienții de multiplicare la personalul cu gradul I pe transe de vechime in invatamant si nu coeficienții generali care nu influențează majorarea, aceasta concluzie este in concordanta si cu dispozitia art.1 din Codul civil care dispune ca legea civila se aplica numai pentru viitor.
Cheltuielile de judecata s-au acordat reclamanților folosindu-se in completare sintagma greșită prin reprezentantul lor legal, cunoscând ca Sindicatul nu are calitatea de parte procesuală in cauza si nu isi poate recupera cheltuielile făcute in numele membrilor de sindicat.
La data de 24.09.2009, prin Serviciul Registratură al Curții, a depus întâmpinare Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, solicitând respingerea recursurilor declarate ca nelegale și netemeinice.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate în raport de criticile formulate, și prin prisma criticilor formulate cât și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea, văzând dispozițiile art. 312 alin. (1) teza a II-a proc. civ. și apreciind că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice incidente, soluția primei instanțe este legală și temeinică, va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele de fapt și de drept ce vor fi expuse în continuare.
Prima instanță a procedat corect admițând pretențiile deduse judecății în sensul menționat prin dispozitivul hotărârii recurate.
Este adevărat că prin Legea nr. 220/2007 a fost aprobată OG nr. 11/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învățământ, salarizat potrivit Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Însă, Legea nr.220/2007 a fost doar una de aprobare a OG nr. 11/2007, și nu una de modificare a acestei ordonanțe guvernamentale, iar prin intermediul ei nu s-a adus absolut nicio schimbare dispozițiilor art. 9 din OG nr. 11/2007, acestea fiind păstrate în forma lor inițială și având următorul conținut "prevederile prezentei ordonanțe se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2007".
Or, faptul că Legea nr. 220/2007 a aprobat OG nr. 11/2007 și a păstrat nemodificat art. 9 din ordonanță, conduce la concluzia că voința legiuitorului a fost aceea ca dispozițiile legii de aprobare să producă efecte începând cu luna ianuarie 2007, inclusiv în ce privește anexele în care se prevăd coeficienții de multiplicare pentru personalul din învățământ.
În titlul Legii nr. 220/2007 nu se menționează faptul că ar fi vorba de o lege de modificare a OG nr. 11/2007 ori de aprobare cu modificări a acesteia din urmă. În plus, art. 9 din ordonanță a fost menținut în totalitate.
Dacă intenția legiuitorului ar fi fost ca anexele din lege în care se prevăd coeficienții de multiplicare pentru personalul din învățământ să fie aplicate de la un alt moment decât cel prevăzut de art. 9 din ordonanță, ar fi prevăzut expres acest aspect în conținutul legii sau ar fi adus modificări prevederilor acestui text.
Așa fiind, nu pot fi primite susținerile recurenților-pârâți în sensul că în cauză ar fi incidente prevederile art. 11 din Legea nr. 24/2000, deoarece Legea nr. 220/2007 face parte din categoria celor de aprobare a unei ordonanțe de guvern, în care s-a prevăzut expres momentul de la care intră în vigoare, respectiv luna ianuarie 2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții-pârâți ȘCOALA CU CLASELE I-VIII T, CONSILIUL LOCAL T, PRIMARUL COMUNEI T împotriva sentinței civile nr.987/15.05.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, prin HG REPREZENTANTUL SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR T și intimatul-pârât INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI
IREVOCABILĂ.
.//.
Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
30.10.2009
Jud.fond:
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
