Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 5530/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.3360/2008
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.5530/
Ședința publică din data de 13 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Guranda Georgeta
JUDECĂTOR 3: Singh Ioana
GREFIER - - -
**************************************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă - (fostă " - ) - prin administratorul judiciar, împotriva sentinței civile nr.195 din data de 21.01.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ și Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (5691/2007), în contradictoriu cu intimatul-reclamant - având ca obiect"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta-pârâtă - (fostă " - ) - prin administrator judiciar, prin apărător d-na avocat, cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 13 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.83606 din 06.04.2004, lipsind intimatul-reclamant .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurenta-pârâtă - (fostă " - ) - prin administrator judiciar, prin avocat, întrebată fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții recurente prezente în susținerea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurenta-pârâtă - (fostă " - ) - prin administrator judiciar, prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris și modificarea hotărârii judecătorești atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea declară dezbaterile închise, potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civilă și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.195 din data de 21.01.2008, pronunțată în dosarul - (5691/2007), Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ și Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în opinie majoritară, a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta - A, fiind obligată aceasta la plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale pentru sărbătorile de C 2004, 2005, 2006 și de Paști 2005, 2006, 2007, calculate la nivelul salariului de bază mediu pe unitate, actualizate la data plății.
În considerentele sentinței, instanța de fond a reținut că art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății pentru anii 2003-2006, cu aceeași formulare în toate contractele, prevede că salariații SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale egală, în cuantum, cu salariul de bază mediu pe unitate.
Potrivit aceluiași articol:"cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocieri cu, în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
De asemenea, art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă pentru anii 2003 - 2004 prevede că:" pentru anul 2003 suplimentările de la art. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate cu ", iar pentru anii 2005 - 2006 același articol prevede că: "în anul 2003, suplimentările salariale de la art. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Prima instanță a apreciat că, din cele mai sus expuse, rezultă că drepturile salariale prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003 - 2007, au fost incluse în salariile salariaților societății pârâte, doar pe anul 2003, întrucât, în ipoteza în care nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi pentru anii următori, nu le-ar fi prevăzut la art.168 alin.1.
Împrejurarea că prin adresa Comisiei Paritare din 18.06.2007 se arată că: "părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art. 168 alin. 1 și 2, la momentul negocierii colective, voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003, primele de Paști și C să fie incluse în salariile de bază ale fiecărui angajat ", nu confirmă susținerea pârâtei, în sensul că s-ar fi acordat toate drepturile salariale.
Astfel, acest înscris vizează o reinterpretare a clauzei cuprinse în art. 168 alin. 1 și 2, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual, respectiv în anul 2007, ceea ce nu poate fi admis atâta timp cât dispozițiile din contractele colective de muncă pe care reclamantul își întemeiază acțiunea nu au fost desființate și prin urmare, conform art. 969 Cod civil, au căpătat putere de lege între părțile contractante, astfel că trebuie să-și producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii.
În aceste condiții, înscrisurile nu pot susține decât concluzia că prin modificarea retroactivă a clauzelor contractelor de muncă, pentru perioada 2004 - 2007, nu s-a urmărit decât interesul societății, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada că suplimentările salariale au fost incluse în salarii, deși sarcina probei îi revenea acesteia, conform art. 287 din Codul muncii.
În ceea ce privește cuantumul drepturilor reprezentând suplimentări salariale, instanța constată că, potrivit prevederilor art. 168 alin. 1, acesta se raportează la salariul de bază mediu pe SNP -, ci nu la salariul brut pe unitate, ce a fost avut în vedere de reclamant la calculul sumelor solicitate.
Prin urmare, instanța de fond a obligat-o pe pârâta - la plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști pe anii 2005, 2006 și 2007 și de C pe anii 2004, 2005 și 2006, iar conform dispozițiilor art. 161 alin. 4 din Codul muncii, a dispus actualizarea sumelor cu indicele de inflație, la data plății efective.
Împotriva sus-menționatei sentințe, a declarat recurs, motivat în termenul legal, pârâta -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se invocă inexistența dreptului subiectiv la acordarea primelor de Paști și C, după ce, în anul 2003, părțile contractului colectiv de muncă au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat.
Astfel, susține recurenta, nemodificarea textului art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă după anul 2003, când, rațional, s-ar fi impus reformularea textului se datorează unei simple erori umane, care nu produce efecte împotriva voinței juridice a părților, exprimate în sensul includerii adaosurilor în salariul de bază, devenind elemente constitutive ale acestuia; efectul imediat este unul extinctiv pentru sporul acordat anterior operațiunii includerii, aflându-ne în drept pe tărâmulnovațieiconsacrate de art. 1128 pct. 1 din Codul civil.
Arată că prevederi similare, în sensul acordării sporului numai acolo unde acesta nu a fost inclus în salariul de bază, cuprind și dispozițiile art. 176 din Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006 înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității și Familiei cu nr. 288/02/5.02.2006, respectiv dispozițiile art. 41 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității și Familiei cu nr. 2895/21/29.12.2006.
Mai susține, de asemenea, că textul neclar și nesusceptibil de interpretare al art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă, a fost clarificat prin documentul intitulat"Notă asupra situației primelor de Paști și C", respectiv prin hotărârea din 31.03.2008 a Comisiei Paritare, adoptată în baza art. 10 din Contractul colectiv de muncă, cu efecte obligatorii pentru părțile participante, astfel cum dispune pct. 4 al anexei 2 din același contract, în sensul că înțelegerea a fost ca primele de Paști și C să nu mai fie individualizate distinct, ci incluse în salariul de bază al fiecărui salariat; or, înțelegerea a fost respectată de angajator, ceea ce a făcut să rămână fără obiect textul art. 168 alin. 1, dar este nesocotită de salariații care pretind în justiție primele în mod separat.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art. 299, art. 3021, art. 303 alin. 1 și art. 3041Cod proc. civilă, cu observarea art. 80 alin. 1 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.
Deși legal citat, intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la instanța de recurs.
Examinând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041Cod proc.civilă, Curtea reține următoarele:
Întrucât recurenta - (fostă - ) nu a indicat temeiurile juridice ale cererii sale de recurs, indicând doar generic dispozițiile art.299, art.3021, art.303 alin.1 și art.3041Cod procedură civilă, Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art.306 alin.3 Cod proc.civilă, apreciază că dezvoltarea motivelor de fapt invocate, face posibilă încadrarea lor în dispozițiile art.304 pct.8 și pct.9 Cod proc.civilă.
Cu privire la fondul dreptului dedus judecății, Curtea reține că, prin acțiunea introdusă de intimatul-reclamant, în calitate de salariat al recurentei-pârâte, s-a solicitat obligarea SC - SA la plata contravalorii unor drepturi bănești (suplimente salariale de Paști și de C pe anii 2004 - 2007), invocându-se în susținerea acestor pretenții prevederile art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă () la nivelul societății în discuție.
Potrivit acestui text:"Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații SNP - SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SC - SA.".
Cuantumul sumei pretinse de intimatul-reclamant este contestat de recurenta-pârâtă, atât în privința întinderii, cât și în privința caracterului datorat, fiind pretins a fi fost achitat în tranșe, astfel că instanța fondului avea a aprecia supra interpretării clauzei neclare reprezentate de dispozițiile art. 168 alin.2 din contractul colectiv de muncă aferent anilor 2004-2006, referitoare la modalitatea de plată a drepturilor datorate intimatului, precum și a verifica susținerile recurentei pârâte, privind achitarea suplimentelor salariale, administrând proba cu expertiză contabilă în acest sens.
Dacă potrivit dispozițiilor art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate, aferente anilor 2004-2006 voința părților contractante, în sensul existenței dreptului salariaților la acordarea stimulentelor de Paști și C și a obligației corelative a angajatorului la acordarea acestora este neîndoielnică, dispozițiile art. 168 alin.2 al acestor contracte colective de muncă, referitoare la modalitatea plății acestor drepturi bănești este în mod neîndoielnic neclar.
Având în vedere caracterul echivoc al acestei din urmă clauze contractuale, în vederea verificării apărărilor recurentei pârâte formulat în prezentul conflict de drepturi, instanța fondului avea obligația de a interpreta această clauză în conformitate cu dispozițiile art. 977 și următoarele cod civil și, subsecvent, de a verifica achitarea efectivă a drepturilor bănești solicitate.
Curtea apreciază că Nota asupra precizării asupra situației primelor de Paști și C prevăzute de art.168 al contractului colectiv de muncă al și Hotărârea Comisiei Paritare a înregistrată sub nr.12019/01.04.2008, prin care părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, corespunzătoare anilor 2004-2006 conveniseră că modalitatea de plată a drepturilor bănești cuvenite intimatului a constituit-o, începând cu anul 2003, includerea în salariul de bază a fiecărui salariat a acestor drepturi, este conformă art.9 și art.10 al contractelor colective de muncă, cât și cu anexa 2 pct.4 al acestor contracte și că reprezintă o interpretare convențională a dispozițiilor art.168 alin.2 al contractelor colective de muncă, provenită de la semnatarii contractului și valabile din punct de vedere juridic, deoarece reprezintă explicitarea unei clauze neclare, dată de părțile convenției, iar nu o modificare a contractului colectiv de muncă intervenită ulterior încetării acestui contract. Fiind vorba de o interpretare a clauzelor unui contract colectiv de muncă, în privința acesteia nu erau aplicabile dispozițiile art.31 din Legea nr.130/1996 referitoare la formalitatea înregistrării sale și aceasta, chiar dacă avea efect retroactiv, era validă, întrucât reprezenta, astfel cum corect a susținut recurenta, o operațiune de lămurire a unui text neclar, justificată de redactarea acestuia în trecut.
În consecință, în condițiile în care pentru verificarea susținerilor recurentei privind stingerea dreptului subiectiv la încasare primelor de Paști și C prin plată este necesară administrarea probei cu expertiză contabilă și cum proba cu expertiză contabilă nu poate fi administrată în faza judecății în recurs (date fiind dispoz. art. 305 Cod proc.civ.), se impune admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Curtea apreciază că, în lipsa administrării unor probe utile, nesocotirea dispozițiilor art.129 alin.(5) cod. pr. civilă, conform căruia judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, este imposibil a se stabili, doar pe calea unei interpretări propuse unui text îndoielnic din contractul colectiv de muncă, dacă pretențiile reclamantului sunt justificate.
Din chiar probele administrate în recurs rezultă necesitatea efectuării în cauză a unei expertize contabile judiciare, care să stabilească, atât cuantumul sumelor ce s-ar cuveni reclamantului, în raport de prev. art.168 alin.(1) din contractul colectiv de muncă, text în care se face referire la salariul de bază mediu la nivelul SC "" - SA, cât și împrejurarea dacă aceste sume au fost sau nu incluse în salariu și dacă au fost aplicate sau nu salariaților.
Concluziile unui raport de expertiză contabilă extrajudiciară nu ar putea fi, oricum, reținute, deoarece Codul d e procedură civilă consacră principiul nemijlocirii, ceea ce presupune ca toate probele să fie administrate în fața instanței care judecă un anumit dosar.
Față de dispoz. art.305 Cod proc. civilă, proba cu expertiză contabilă judiciară este incompatibilă cu faza procesuală a recursului.
În consecință, pentru administrarea probei susmenționate, care să stabilească, pe baza prevederilor contractuale aplicabile reclamantului, dacă salariului de bază al acestuia, în perioada 2004 - 2007, crescut corespunzător cu valoarea primelor de Paști și C la care el era îndreptățit în acest interval, astfel cum susține pârâta-recurentă, urmând să fie determinată și valoarea drepturilor suplimentare, respectiv valoarea daunelor-interese pretinse, constând în actualizarea sumelor cu rata inflației, pentru ca instanța să dispună de toate elementele necesare unei corecte judecăți, în temeiul art.312 alin.1, alin.2 și alin.3 teza a 2 - a Cod proc. civilă, recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă, spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a pune în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize contabile, prilej cu care vor fi analizate și toate susținerile și apărările pe care părțile le-au formulat prin cererea de chemare în judecată și prin întâmpinare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă - (fostă " - ) - prin administratorul judiciar, împotriva sentinței civile nr.195 din data de 21.01.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ și Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (5691/2007), în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Casează sentința recurată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red: / tehnored:
2 EX. / 23.10.2009
Jud. fond: ;
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Guranda Georgeta, Singh Ioana
