Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 5547/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.4568/2009
- O M NIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.5547/
Ședința publică din data de 13 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Guranda Georgeta
JUDECĂTOR 3: Singh Ioana
GREFIER - - -
**************************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă Școala cu Clasele I - VIII de, împotriva sentinței civile nr.1192 din data de 17.06.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar T - în numele și pentru membrii săi de sindicat, respectiv în numele reclamanților: -, și și cu intimații-pârâți: Primarul Comunei de, Consiliul Local al Comunei de, județul și Inspectoratul Școlar Județean - având ca obiect"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns: recurenta-pârâtă Școala cu Clasele I-VIII de, intimatul-reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în numele și pentru membrii săi de sindicat, respectiv în numele reclamanților -, și și intimații-pârâți: Primarul Comunei de, Consiliul Local al Comunei de, județul și Inspectoratul Școlar Județean
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că, la dosar s-a depus prin serviciul "Registratură" al secției, la data de 07.10.2009, de către intimatul-pârât Consiliul Local al Comunei de, întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de către recurenta-pârâtă Școala cu Clasele I-VIII de, în trei exemplare, cu mențiunea că pe această cale s-a solicitat judecarea pricinii în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin.(2) Cod proc. civilă.
De asemenea, se mai arată că, prin motivele de recurs formulate în cauză, recurenta-pârâtă Școala cu Clasele I-VIII de a solicitat judecarea pricinii în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin.(2) Cod proc. civilă.
Curtea, constatând că, în cauză, atât recurenta-pârâtă Școala cu Clasele I-VIII de, cât și intimatul-reclamant Consiliul Local al Comunei de, au solicitat judecarea pricinii în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin.(2) Cod proc. civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1192 din data de 17.06.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul Inspectoratul Școlar T și a respins acțiunea față de acesta.
A respins, ca nefondate, excepția privind nulitatea acțiunii și excepția lipsei calității de reprezentant a Sindicatului Învățământului Preuniversitar T, față de pretinșii membrii de sindicat, ce au calitatea de reclamanți, invocată de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean
A admis, în parte, acțiunea reclamanților: -, și, prin reprezentantul lor Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în contradictoriu cu pârâții Școala cu clasele l - VIII din comuna de, Primarul comunei de și Consiliul Local al comunei de, județul
A obligat pârâții la plata tranșelor suplimentare, contravaloare drepturi salariale care ș acordă la 30, 35 și 40 de ani de activitate în învățământ, pe o perioadă de trei ani anterior introducerii acțiunii, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data achitării efective, în concordanță cu prevederile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 modificată și completată.
A respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtei - unitate școlară să asigure plata tranșelor suplimentare; a obligat pârâții să plătească reclamanților, prin reprezentantul lor, suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că salarizarea personalului didactic se realizează potrivit dispozițiilor Legii nr. 128/1997 privind Statutul cadrului didactic.
Dispozițiile art.48 din Legea nr. 128/1997 prevăd că salariul personalului didactic se compune din salariul de bază stabilit conform legii și o parte variabilă constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare,
De asemenea art.41 alin.1 prevede că salarizarea personalului didactic se stabilește diferențiat în raport cu funcția și norma didactică îndeplinită, nivelul studiilor cerute pentru ocuparea funcției didactice, gradul didactic, titlul științific, vechimea recunoscută în învățământ, calitatea activității instructive educative, locul și condițiile specifice în care se desfășoară activitatea.
Conform art.50 alin.1 și 2 personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de două categorii distincte de tranșe de vechime, respectiv tranșe de vechime la salarizare și tranșe suplimentare de vechime.
Aceste două categorii de tranșe de vechime au generat modificări în grilele de salarizare și vizează două componente pentru stabilirea corectă a salariului, respectiv coeficientul de multiplicare și valoarea de referință sectorială.
de multiplicare diferă de la o tranșă de vechime la alta și crește progresiv, în concluzie legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat "tranșă suplimentară"însoțit de "o crește a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime"în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 și 40 de ani de activitate în învățământ.
Susținerile pârâților potrivit cărora noile tranșe de vechime stabilite prin HG nr.467/1997 includ în rezultanta finală - salariul - și aceste tranșe suplimentare de vechime, creșteri de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior, nu poate fi reținută.
Pe de o parte, legiuitorul nu a prevăzut expres acest lucru nici în lege și nici în anexele care o însoțesc iar pe de lată parte, acest drept nu a fost abrogat sau modificat prin nici o dispoziție legale ulterioară, expresă sau tacită.
Cu privire la capătul de cerere prin care reclamanții au solicitat obligarea pârâtei unitatea școlară să asigure plata tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ conform acelorași dispoziții legale tribunalul la respins ca nefondat.
Pentru a pronunța această soluție a avut în vedere că potrivit art. XIII din OUG nr.32/2001, aprobată prin Legea nr.374/2001, începând cu anul 2001 finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
Potrivit art.38 alin.2 lit. d) din Legea nr.215/2001 consiliile locale au ca atribuții aprobarea bugetului local, repartizarea fondurilor și asigurarea fondurilor bănești necesare plății drepturilor salariale prevăzute de lege și nu unitatea școlară unde își desfășoară activitatea reclamanții.
Din aceste considerente tribunalul a admis în parte cererea reclamanților -, și prin reprezentantul lor Sindicatul Învățământului Preuniversitar T în contradictoriu cu pârâții Școala cu clasele l-VIII din comuna de, județul T, Primarul comunei de și Consiliul Local al comunei de și să oblige pârâții să plătească reclamanților, drepturile bănești ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea nr. 128/1997, începând de la data îndeplinirii condițiilor de acordare și până la zi, conform perioadei de timp cât reclamanții au calitatea de salariat, respectiv termenul de prescripție de trei ani anterior formulării cererii, drepturi bănești ce vor fi actualizate în funcție e coeficientul de inflație până la plata efectivă a acestora.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, motivat în termenul legal, pârâta Școala cu clasele I-VIII de, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, s-a arătat că prin sentința civila nr. 1192/17 iunie 2009 Tribunalului Teleorman - Secția conflicte de munca, asigurări sociale si contencios administrativ-fiscal - Complet specializat pentru conflicte de munca si asigurări sociale, pronunțată în dosarul civil nr-, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanții -, și și, în consecință a fost obligată recurenta ca, împreună cu Primarul comunei de si cu Consiliul Local al comunei de, județul T, sa le plătească reclamanților tranșele suplimentare, contravaloare drepturi salariale care se acorda la 30, 35 si 40 de ani de activitate în învățământ, pe o perioada de 3 ani anterior introducerii acțiunii, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data achitării efective, in concordanta cu prevederile art. 50 alin. (1) si (2) din Legea nr. 128/1997, modificata si completata.
Recurenta a apreciat ca hotărârea judecătoreasca atacata este netemeinica si nelegala, fapt pentru care solicită admiterea recursului promovat, pentru motivele prevăzute la art. 304 pct. 9 si pct. 10 din Codul d e procedura civila, republicat, cu modificările si completările ulterioare.
Referitor la primul motiv de recurs invocat (hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal ori a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii), recurenta arată următoarele:
Deși instanța a reținut ca salarizarea personalului didactic se face în conformitate cu prevederile Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, republicata, cu modificările si completările ulterioare, invocând, legat de solicitarea reclamanților, prevederile art. 48, art. 41 alin. (1) si ale art. 50 alin. (1) si (2) din acest act normativ, aceasta nu tine cont de legislația subsecventa prin care s-au materializat aceste prevederi legale ori face o aplicare greșita a acestora.
Astfel, deși se menționează ca parații fac referire la prevederile Hotărârii Guvernului nr. 467/1997, potrivit cărora drepturile bănești reprezentând transele suplimentare prevăzute de art. 50 alin. (1) si (2) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, republicata, cu modificările si completările ulterioare, au fost incluse in transele de vechime stabilite de acest act normativ si in rezultanta finala - salariile(care au fost stabilite, calculate si achitate corect reclamanților, conform grilelor de salarizare din actele normative in vigoare in perioada revendicata, respectiv 3 ani de la data acțiunii), instanța nu retine acest lucru. Mai mult, se face si o interpretare greșita a reglementarilor legale invocate, in sensul ca " pe de o parte, legiuitorul nu a prevăzut expres acest lucru nici in lege si nici in anexele care o însoțesc, iar pe de alta parte acest drept nu a fost abrogat sau modificat prin nicio dispoziție legala ulterioara, expresa sau tacita".
De aceea, printr-o aplicare greșita a legii, s-ar dispune, astfel, o dubla plata, prejudicii aduse fondurilor bugetare, sume acordate necuvenit si nejustificat.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs invocat (instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii) se arată următoarele:
Deși instanța a reținut susținerile Inspectoratului Școlar al județului T, în sensul că drepturile bănești solicitate de către reclamanți au fost achitate, totuși, aceasta nu a ținut cont de probele administrate, în acest sens, de către inspectoratul școlar, care erau hotărâtoare pentru soluționarea cererii reclamanților, care ar fi rămas, astfel, fără obiect.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 și pct. 10 Cod proc. civilă.
Prin întâmpinarea formulată (fila 12 dosar recurs), intimatul-pârât Consiliul Local al comunei, județul Taa rătat că, în raport de argumentele formulate de către recurentă, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în prezentul recurs.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge recursul, pentru următoarele motive:
Curtea, dat fiind faptul că dispozițiile art. 304 pct. 10 Cod proc. civilă au fost abrogate prin Legea nr. 219/2005, nu va analiza prezentul recurs prin prisma acestui temeiul de drept reprezentat invocat de către recurenta-pârâtă.
Cât privește recursul, reține că, în Ordinul fostului Minister al Economiei și Cercetării nr. 1350/2007 pentru aprobarea metodologiei de calcul a drepturilor salariale ce se acordă personalului didactic pe funcțiile din anexele la OG nr.11/2007, art.2, s-a menționat că prevederile acestuia se aplică începând cu ianuarie 2007, chiar dacă ordonanța și legea de aprobare au fost comunicate ulterior.
În ceea ce privește coeficientul de multiplicare, acesta diferă de la o tranșă de vechime la alta, întrucât crește progresiv.
Curtea apreciază că sunt nefondate susținerile recurentei-pârâte în sensul că noile tranșe de vechime stabilite prin nr.HG 467/1997 ar include, în rezultanta finală (respectiv, în salariu) și aceste tranșe de suplimentare vechime, creșteri de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior. Aceasta pentru că, pe de o parte, legiuitorul nu a prevăzut expres acest lucru nici în lege și nici în anexele care o însoțesc, iar, pe de altă parte, acest drept nu a fost abrogat expres sau tacit și nici nu a fost modificat, prin vreo dispoziție legală ulterioară.
de bază ale personalului didactic din învățământ s-au majorat, în anul 2007, cu valoarea coeficienților de ierarhizare prevăzuți in anexa nr.2 din același act normativ.
Instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii și a principiului neretroactivității acesteia, întrucât a apreciat, în mod justificat, că majorarea coeficienților de ierarhizare, ce se aplică personalului didactic din învățământ, prevăzută prin punctul 2 al Legii nr.220/2007, se aplică de la data intrării în vigoare a acestui act normativ și anume, de la data de 01.01.2007, cum s-a solicitat prin acțiunea introductivă.
Sub acest aspect, Curtea apreciază că nu sunt fondate susținerile recurentei-pârâte, în sensul că data de aplicare a prevederilor acestuia ar fi data de 20.07.2007.
Astfel, Curtea reține că Legea nr.220 din 4 iulie 2007, publicată în Monitorul Oficial nr.478 din 17 iulie 2007, pentru aprobarea OG nr.11 din 31.01.2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învățământ, salarizat potrivit Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cuprinde, într-adevăr, o serie de completări și modificări, acestea din urmă referitoare la majorarea coeficienților de multiplicare, așa cum s-a reținut de către prima instanță, însă, chiar în cuprinsul Legii nr.220/2007, se prevede data de la care se acordă coeficientul de multiplicare, aceasta fiind data de 01.01.2007.
Ca urmare, legiuitorul a prevăzut, chiar în cuprinsul actului normativ susmenționat, perioada pentru care se aplică dispozițiile acestuia, motiv pentru care că nu se justifică în nici un mod interpretarea potrivit căreia Legea nr.220/2007 ar fi intrat în vigoare la un moment ulterior emiterii nr.OG11/2007, respectiv la data de 20.07.2007.
Așadar, în speță, câtă vreme prin Legea nr.220/2007 a fost aprobată nr.OG11/2007, întocmai cum aceasta a fost emisă, fără a se constata vreodată că ar fi neconstituțională, nu poate fi vorba despre retroactivitatea legii, prin aplicarea acesteia pentru un moment anterior intrării în vigoare, ci doar despre aplicarea a însăși prevederilor conținute în cuprinsul legii.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoz. art. 312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Școala cu Clasele I - VIII de.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Școala cu Clasele I - VIII de, împotriva sentinței civile nr.1192 din data de 17.06.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar T - în numele și pentru membrii săi de sindicat, respectiv în numele reclamanților: -, și și cu intimații-pârâți: Primarul Comunei de, Consiliul Local al Comunei de, județul și Inspectoratul Școlar Județean
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact./2 ex./07.12.2009
Jud. fond:;
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Guranda Georgeta, Singh Ioana
