Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 5565/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5565
Ședința publică de la 21 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
JUDECĂTOR 3: Carmen Tomescu
Grefier - -
**************
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC Energetic SA, împotriva sentinței civile nr.1387/04.03.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru recurenta pârâtă depunând delegația de reprezentare, consilier juridic, lipsind intimații reclamanți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Consilier juridic depune un set de înscrisuri.
Nemaifiind cererii de formulat excepții de ridicat și constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții prezente asupra recursului.
Consilier juridic, pentru recurenta pârâtă SC Energetic Sa, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în sensul modificării sentinței și pe fond respingerea acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr.1387/04.03.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-a admis in parte actiunea formulată de petentii, în contradictoriu cu intimatul Energetic,
S-a dispus obligarea intimatei la plata catre petenti a primei de vacanță în cuantum de 75% din indemnizația brută de concediu de odihnă pentru anii 2005 si 2006, suma actualizată cu indicele de inflație, la data plății.
S-a respins capatul de cerere privind plata cheltuielilor de judecata.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
S-a constatat că au fost încălcate dispozițiile art.238 din Codul muncii care prevăd că, toate contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, aceeași reglementare fiind prevăzută și în alin.2 al aceluiași articol pentru contractele individuale de muncă.
Având în vedere că din anul 2005 și până la data introducerii acțiunii de art. 3 din Legea nr.130/1996, privind inițiativa negocierii ce aparține patronului cu privire la dreptul solicitate de reclamantă, astfel că procesul verbal încheiat la 3.09.2007 s-a întocmit cu ocazia întrunirii comisiei de negociere a CCM, în vederea negocierii celor 4 puncte ce au fost prezentate mai sus și la solicitarea sindicatelor în comisia paritară a cărei ședință a avut loc la data de 10 iulie 2007.
De altfel, s- constatat că nici contractele colective de muncă la nivel de unitate și nici contractele individuale de muncă încheiat cu fiecare salariat în parte nu conțin cele două drepturi prevăzute de art.186 alin.1 și art.123 din CCM la nivel de ramură pe anii 2005, 2006, încălcându-se astfel dispozițiile art.8 din Legea nr.130/1996 și, în consecință, instanța constată, conform dispozițiilor art.24 că aceste clauze nu au fost cuprinse în CCM negociate, fiind lovite de nulitate absolută în sensul că acestea nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior și urmează ca până la renegocierea drepturilor, clauzele să fie înlocuite cu prevederile mai favorabile cuprinse în CCM încheiat la un nivel superior.
In al doilea rând, s-ar încălca clauzele negociate prin contractele colective de muncă pe ramură, cât și la nivel de unitate, care reprezintă convenția în forma scrisă între angajator și salariați, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, conform dispozițiilor art.236 din Codul muncii.
În al treilea rând, s-ar încălca dispozițiile titlului IV din Codul muncii privind salarizarea, respectiv art.154, care arată că salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat, în baza contractului individual de muncă, iar dispozițiile art.155 menționează că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri; astfel că pârâta face confuzie între noțiunea de salariu în care se cuprind toate drepturile ce se acordă unui salariat în echivalent bănesc cu salariul de bază, care reprezintă salariul de încadrare al fiecărui salariat în parte, în raport de munca prestată, de funcția ocupată și de calificarea acestuia, în funcție de studiile urmate.
În art. 159 din Codul muncii se reglementează salariul de bază minim brut pe țară și care reprezintă punctul de plecare pentru fiecare angajator în parte la stabilirea salariului de bază prin contractul individual de muncă.
În al patrulea rând, intimata, pentru anii 2005, 2006, încheiat câte un act adițional în care s-a stabilit salariul de bază brut, la care se adaugă sporurile cu caracter permanent, în cazul de față spor de vechime și fidelitate, precum și sporuri cu caracter nepermanent, precum și alte drepturi de personal, alocația de cărbune, tichete de masă, transport gratuit, tichete cadou în baza Legii nr.193/2006 și prima de vacanță în cursul anului 2006, conform art.142 alin.4 din CCM la nivel de unitate, în care s-a stabilit o sumă fixă de 800 lei, sumă inferioară celei stabilite prin art.123 din CCM la nivel de ramură, respectiv 75% din indemnizația brută de concediu de odihnă și care este lovită de nulitatea absolută, în raport de dispozițiile art.24 din Legea nr.130/1996.
Incepând cu data de 01.01.2003 au fost introduse în salariu, nu în salariu de bază, conform art.II din metodologia privind determinarea salariilor brute de bază, două adaosuri respectiv: contravaloarea cotei de energie electrică, conform art.4.90 și prima de vacanță conform art.2.32.
Având în vedere toate aceste considerente tribunalul a admis in partre cererea formulata de reclamant, în sensul că a obligat intimata la plata primei de vacanță în cuantum de 75% din indemnizația brută de concediu de odihnă pe anii 2005,2006, suma actualizată cu indicele de inflație, la data plății.
Împotriva acestei sentințe a declarat recursul pârâta SC Energetic SA criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Energetic criticând-o pentru nelegalitate.
Prin motivele de recurs aceasta susține că în mod greșit instanța de fond a respins excepția privind inadmisibilitatea acțiunii întrucât Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pentru perioada 2005-2006-2007 nu mai este în vigoare și nu poate retroactiva.
Consideră că acțiunea este inadmisibilă în raport de prevederile art.283 lit.e din Codul muncii care dispune că "cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării Contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia. În speță nu a fost executată clauza inserată la art.123 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pentru anii 2005-2007, fiind astfel incidente dispozițiile art.283 lit.e din Codul muncii.
Ca prin contractul colectiv de munca incheiat la nivel de unitate nu s-au stabilit clauze la nivel de unitate.
Prin urmare, neexistând o clauză expresă în contractele colective la nivel de unitate pentru anii 2005-2007 referitoare la prima de vacanță pârâta nu poate fi obligata la ceea ce nu și-a asumat, în sens contrar s-ar încălca principiul libertății de voință care presupune o libertate a părților în ceea ce privește condițiile în care vor încheia acest contract.
Consideră că în mod greșit instanța de fond a respins excepția privind prescripția parțială a acțiunii pe anul 2005 întrucât conform art.124 din Contractul Colectiv de muncă la nivel de ramură pentru anul 2000, prelungit prin acte adiționale până în anul 2006 "indemnizația de concediu și prima de vacanță se plătesc, de regulă, la cererea salariatului înainte de plecarea în concediu".
Potrivit art.7 din Decretul nr.167/1958 "prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită", ori, reclamantul a beneficiat de concediu de odihnă integral aferent anului 2005, astfel încât dreptul lor la acțiune s-a născut la data intrării în concediu iar acțiunea introductivă în instanță s-a depus în luna august 2008.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Analizând motivele de recurs in raport cu sentința recurată Curtea retine următoarele:
Potrivit art.123 din contractul colectiv de munca înregistrat sub nr. 53346/06/25.04.2000 din contract colectiv de munca la nivel de ramura energie, termica, petrol, gaze, cu modificările si prelungirile ulterioare aduse prin acte adiționale nr.1/2001, nr. 2/2002, nr. 3/2003, nr. 4/2003, nr.5/2004, nr.6/2005, pe langa indemnizația aferenta concediului de odihna salariații vor primi o prima de vacanta de minimum 75% din indemnizația bruta de concediu de odihna, astfel incat acest ajutor in valoare sa nu reprezinte mai puțin de 75% din indemnizația de concediu in valoare.
Potrivit art. 124 din contract, indemnizația de concediu de odihna si prima de vacanta se plătesc, de regula, la cererea salariatului, înainte de plecarea in concediu.
Aceleași prevederi au fost preluate si in contractul colectiv de munca nr. 288/02 din 15 februarie 2006 la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006, prelungit in 2007 prin actul aditional nr.1.
Potrivit rt. 11(1) din 130/1996, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte, după cum urmează: c) pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă;
Potrivit art. 30 (1) din lege, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
Potrivit art. 155 Codul muncii, salariul cuprinde salariul de baza, indemnizațiile, sporurile, precum si alte adaosuri.
Potrivit art. 283( 1) Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate.
Cu privire la excepțiile puse in discuție, Curtea retine următoarele:
Prima de concediu, alături de indemnizația de concediu, face parte din noțiunea larga a drepturilor salariale, contraprestație a obligației de munca asumata si executata de către salariat.
Astfel, invocarea de către unitate a prevederilor art. 283 alin.1(e) din Codul muncii este neîntemeiata, in cauza fiind aplicabile prevederile art. 283 alin. 1(c) Codul muncii.
In ceea ce privește, inadmisibilitatea acțiunii motivata pe faptul ieșirii din vigoare a dispozițiilor contractului colectiv de munca, Curtea retine ca dreptul reclamanților la prima de vacanta a luat naștere in patrimoniul acestora in momentul in care contractul era in vigoare, încetarea existentei acestuia neavând consecința asupra efectelor ce s-au produs in perioada in care era in vigoare.
Dreptul de creanța născut in temeiul contractului continua sa existe si ulterior expirării perioadei de valabilitate a acestuia.
Ca atare si aceasta excepție este neîntemeiata.
Cu privire la modalitatea de soluționare excepției prescripției parțiale a acțiunii pentru anul 2005, Curtea retine că, în mod corect a fost respinsă această excepție, reținându-se că, din modul de redactare a art. 124 alin. 1 din CCM la nivel de ramură se desprinde ideea că obligația de plată a primei de vacanță înainte de plecarea în concediu nu este una imperativă.
Cu alte cuvinte, plata primei de vacanță se poate realiza și ulterior efectuării concediului de odihnă, iar data plecării în concediu nu reprezintă momentul nașterii dreptului de creanță al salariatului.
Cu privire la motivele de recurs ce vizează fondul cauzei:
Apărarea unitații recurente consta in faptul ca prevederile din contractul colectiv de munca la nivel de ramura nu au fost preluate in contractul colectiv de munca la nivel de unitate si ca atare in situația neprevederii contractuale a primei respective, unitatea nu poate fi obligata la plata dreptului respectiv.
Argumentele sunt neîntemeiate deoarece, in raport de prevederile cuprinse in rt. 11(1) din 130/1996, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.
Prin urmare, drepturile stabilite prin contractele colective încheiate la nivel de ramura produc efecte directe cu privire la salariații unitatilor ce desfasoara activitate in ramura respectiva.
In raport si de obligativitatea executării drepturilor si obligațiilor cuprinse in contractele colective, Curtea constata ca in mod neîntemeiat unitatea recurenta nu a acordat primele de vacanta salariaților reclamanți, motivele de recurs fiind neîntemeiate si sub acest aspect, recursul urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC Energetic SA, împotriva sentinței civile nr.1387/04.03.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și, având ca obiect, drepturi bănești.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Octombrie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red. Jud./23 noiembrie 2009
Tehn./Ex.2
/ și
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Ligia Epure, Carmen Tomescu
