Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 5598/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(3942/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.5598/
Ședința publică de la 14.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurenții-pârâți INSTITUTUL NAȚIONAL DE MEDICINĂ SPORTIVĂ și MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE împotriva sentinței civile nr.3009/08.04.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.13672/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimatul-reclamant SINDICATUL PERSONALULUI DIN MEDICINA SPORTIVĂ DIN ROMÂNIA în numele membrilor de sindicat, a, Hristo, a, a, C, a, Și
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-reclamant, prin avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.20/2009, lipsă fiind recurenții-pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 24.09.2009, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererile de recurs.
Intimatul-reclamant, prin avocat, solicită respingerea recursurilor ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca legală și temeinică. Arată în combaterea motivelor de recurs că aparent recursul este structurat pe două motive, în realitate Ministerul Sănătății tratează o singură chestiune, contopind apărarea pe excepție cu cea pe fond. Arată Ministerul Sănătății este ordonator principal de credite.
În ceea ce privește cel de-al doilea recurs, formulat de Institutul Național de Medicină Sportivă, arată că acesta nu aduce nicio critică sentinței civile. Solicită ca instanța să constate că recursul este nemotivat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3009/08.04.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamații:, a, Hristo, a, a, C, a, Și a reprezentați de Sindicatul Personalului din Medicina Sportivă din România în contradictoriu cu pârâții Institutul Național de Medicină Sportivă, Ministerul Sănătății Publice.
A admis cererea de intervenție în interesul reclamanților formulată de intervenienta Confederația Națională Sindicală Cartel.
A obligat pârâții la plata sumelor reprezentând primă de vacanță, reactualizate, cu aplicarea indicelui de inflație aplicat de la data scadenței dreptului și până la data achitării integrale a debitului față de reclamanți pe perioada dedusă judecății 2005 - 2008 cu excepția reclamanților ce se vor nominaliza cu perioadele la care sunt îndreptățiți după cum urmează: pe perioada 06.08.2007-31.12.2008, pentru perioada 06.08.2007-31.12.2008; pentru perioada 07.08.2006-31.12.2008; pentru perioada 04.06.2006-31.12.2008; pentru perioada 08.06.2006- 31.12.2008; pentru perioada 26.06.2006- 31.12.2008; pentru perioada 12.06.2006-decembrie 2008; pentru perioada 02.07.2007-decembrie 2008; pentru perioada 13.02.2006-31.12.2008; pentru perioada 04.09.2006-31.12.2008; pentru perioada 16.06.2006- 31.12.2008; pentru perioada 31.07.2006-31.12.2008; pentru perioada 1 ianuarie 2006-31 decembrie 2008; 18.02.2008-31 decembrie 2008 și pentru perioada 30.07.2007 - 31 decembrie 2008.
A respins cererea de chemare în judecată pentru acordarea dreptului solicitat pe viitor.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit art.969 cod civil convențiile legal încheiate au putere de lege între părțile contractante.
Contractul Colectiv de Muncă s-a încheiat între patronat și sindicat și-și produce efecte asupra salariaților respectiv a reclamanților.
S-a constatat că pârâții nu și-au executat obligația ce rezultă din art. 117 din Contractul Colectiv de Muncă cu precizarea că pârâtul Institutul Național de Medicină Sportivă are calitatea de angajator conform copiei contractelor individuale de muncă iar Ministerul Sănătății Publice are calitatea de ordonator principal de credite.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat în termen legal pârâții Institutul Național de Medicină Sportivă și Ministerul Sănătății Publice, criticând soluția pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9. pr. civ.
În motivarea recursului său, recurentul Institutul Național de Medicină Sportivă susține că, fiind o unitate bugetară în subordinea Ministerului Sănătății, nu a putut acorda prima de vacanță deoarece, prin actele normative succesive, acest drept a fost suspendat.
Prin recursul său, Ministerul Sănătății critică soluția dată excepției lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că, calitatea sa de ordonator de credite nu poate da creștere unei obligații de substituire a acestei instituții în calitate de angajator pe care Institutul de Medicină Sportivă o are față de reclamanți.
Pe fondul cauzei, se critică soluția arătându-se că dreptul litigios a luat naștere ca urmare a Contractului colectiv de muncă de la nivelul institutului. Ori, instanța omite faptul că acest contract a fost rezultatul negocierilor purtate de patronat reprezentat de conducerea Institutului național de Medicină Sportivă și sindicatul reprezentativ. Ministerul Sănătății nu a avut cunoștință de rezultatul negocierilor, nu a fost parte la acestea iar patronatul și-a asumat, în virtutea calității de conducător și ordonator de credite, obligația de a plăti personalului propriu primele de vacanță. Instanța instituie astfel, o obligație în sarcina ministerului a altei persoane juridice ce are calitatea procesuală necesară de a răspunde în instanță pentru propriile fapte și acte juridice. Decizia instanței de fond în ceea ce privește pârâtul Ministerul Sănătății este cel puțin surprinzătoare în condițiile în care însăși instanța reține dispozițiile art. 969 Cod Civil conform căruia, convențiile legal încheiate au putere de lege între părțile contractante. Ori, părți contractante sunt reclamanții prin organizația sindicală reprezentativă și Institutul Național de Medicină Sportivă.
Ministerul Sănătății nu are calitatea de parte contractantă în sensul reținut de instanța de fond al CCM la nivel de unitate.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs nu s-au administrat probe.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate cât și a dispozițiilor art. 3041. proc. civ. Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 12 din Legea nr. 130/1996, "Contracte colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Contractele colective de muncă ale salariaților instituțiilor bugetare se pot încheia la nivelul unităților, la nivelul administrației sau al serviciilor publice locale, pentru instituțiile din subordinea acestora, și la nivel departamental, pentru instituțiile subordonate".
rin contractele colective de munca încheiate pentru personalul contractual din instituțiile bugetare nu este posibila negocierea si stabilirea altor drepturi decât cele prevăzute prin dispozițiile legale. In condițiile in care aceste categorii beneficiază de anumite reglementari privind regimul salarizării, prin acordul de voința al celor implicați in raporturile de munca nu se poate stabili acordarea de drepturi in alte condiții decât cele prevăzute de respectivele reglementari sau acordarea altor drepturi.
Interpretarea pe care reclamanții o propun, in sensul ca prin contractele colective de munca încheiate in sectorul bugetar se pot negocia clauze referitoare la drepturi, salariate sau de alta natura, care nu sunt stabilite prin dispoziții legale exprese, nu poate fi reținuta. Textul art. 12 din Legea nr. 130/1996 ar fi lipsit de conținut si de finalitate, deoarece s-ar ajunge ca prin convențiile încheiate sa se creeze un sistem paralel de salarizare. Or, prin instituirea acestei interdicții, legiuitorul a urmărit crearea unui regim de salarizare bine definit.
O astfel de interpretare este susținuta si de prevederile OUG nr. 24/2000, precum si de cele ale OG nr. 10/2008.
Art.1 din OUG nr. 24/2000 prevede ca "Pentru activitatea desfășurată personalul contractual din sectorul bugetar primește un salariu de bază stabilit potrivit anexelor nr. I - V la prezenta ordonanță de urgență, precum și celelalte drepturi salariale prevăzute prin dispozițiile legale în vigoare, corespunzătoare fiecărui domeniu de activitate.
Potrivit art. 17 din OG nr. 10/2008, "personalul contractual beneficiază și de celelalte drepturi de natură salarială care se acordă potrivit dispozițiilor legale în vigoare".
Or, pentru reclamanți, dispozițiile legale în vigoare nu reglementează drepturile pretinse, pentru perioada 2005-2008, deoarece Institutul Național de Medicină Sportivă este o unitate finanțată integral de la bugetul de stat, aflată în subordinea Ministerului Sănătății, conform cu HG nr. 1718/2008 (art. I pct. 2).
Au fost înlăturate argumentele reclamantului, in sensul ca prima de vacanta i s-ar datora conform Legii nr. 146/2007. Art. 1 alin. 1 dispune ca acest act normativ "reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă, în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001 - 2006".
Art.1 alin 2 din OUG nr. 146/2007 prevede ca dispozițiile sale se aplica funcționarilor publici, funcționarilor publici cu statut special, personalului auxiliar din sistemul justiției, membrilor corpului diplomatic si consular al României, precum si altor categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihna in baza legilor speciale.
Având in vedere domeniul de aplicare stabilit prin art. 1 alin 1, OUG nr. 146/2007 nu este aplicabila reclamanților deoarece pentru ei dreptul la prima de concediu nu au fost prevăzuta in legislație in perioada 2003 - 2006, or ordonanța are in vedere categoriile de personal in privința cărora acest drept a fost suspendat.
Dispozițiile art. 1 alin 2 din OUG nr. 146/2007 nu pot fi aplicate separat de prevederile alin 1 al aceluiași articol, ci interpretate logic si sistematic.
Pe cale de consecința, invocarea dispozițiile art. 1 alin 2 din acest act normativ este lipsita de relevanță.
Pentru aceste motive, acțiunea trebuia respinsă ca neîntemeiată.
În baza art. 312 alin. 1 pr. civ. recursul va fi admisă, iar sentința atacată va fi modificată în parte, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții-pârâți INSTITUTUL NAȚIONAL DE MEDICINĂ SPORTIVĂ și MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE împotriva sentinței civile nr.3009/08.04.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.13672/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimatul-reclamant SINDICATUL PERSONALULUI DIN MEDICINA SPORTIVĂ DIN ROMÂNIA în numele membrilor de sindicat, a, Hristo, a, a, C, a, Și
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Respinge acțiunea ca neîntemeiată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.LH/th.red.
2ex-16.11.2009
Jud. fond:
Președinte:Lizeta HarabagiuJudecători:Lizeta Harabagiu, Silvia Georgiana Ignat, Maria
