Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 5669/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (număr în format vechi 4631/2009 )
DECIZIA CIVILĂ NR.5669/
Ședința publică de la 15 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol, amânarea pronunțării asupra cauzei civile, privind recursul formulat de recurentul, împotriva sentinței civile nr.2654 din data de 30 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a -a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC "" SA, având ca obiect-drepturi bănești-.
Dezbaterile au avut loc, în ședința publică din data de 09 octombrie 200, fiind consemnate separat în încheierea de ședință de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar CURTEA, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 15 octombrie 2009, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2654 din data de 30 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SRL și a fost obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 2400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză reclamantul, a ocupat funcția de pilot și a desfășurat numai activitate specifică de aviație, iar în perioada 04.04.2004 - 04.06.2005, acesta a efectuat un număr de 1588,57 ore de zbor, incluzând timpul efectiv al orelor de zbor și timpul de pregătire (pag.259), pârâta plătindu-i acestuia un număr de 2336 de ore.
S-a considerat că diferența dintre cele 2336 ore plătite efectiv și cele 1588,57 ore de zbor prestate de reclamant, reprezintă zilele libere plătite, acordate de către pârâtă în compensarea orelor suplimentare prestate de reclamant.
Din acest punct de vedere, concluziile raportului de expertiză nu pot fi luate în considerare, față de împrejurarea că, deși reține corect numărul de ore de zbor și numărul de ore plătite reclamantului, conchide totuși că acesta a efectuat ore suplimentare și care nu au fost compensate cu timp liber și nici nu au fost plătite.
De asemenea, expertiza ar fi trebuit să aibă în vedere dispozițiile.393/2003 privind distribuirea timpului de muncă în aviație și potrivit căruia durata anuală a timpului de lucru este de 2000 de ore anual din care orele de zbor efectiv nu trebuie să depășească numărul de 900.
Ca atare, instanța a reținut că, față de aceste prevederi legale, în perioada 04.04.2004 - 04.06.2005 (15 luni) pentru care reclamantul solicită plata orelor suplimentare timpul de lucru nu a depășit media de 2000 ore (în expertiză se reține un număr de 1588,57 de ore efectiv prestate).
S-a constatat că raportul de expertiză consemnează la pagina 127 faptul că nu s-au prezentat documente și nici referate de necesitate și oportunitate ale conducerii SA, din care să rezulte că zborurile efectuate de reclamant nu ar fi fost efectuate decât în interesul angajatorului.
Cu privire la acest aspect, s-a apreciat că efectuarea de ore suplimentare are loc numai la solicitarea expresă a angajatorului, conform art.118/1 din Codul Muncii.
S-a menționat că reclamantul nu a făcut dovada că pârâta i-ar fi solicitat efectuarea de ore suplimentare.
În același timp, instanța reține că potrivit art.3 (2) din Ordonanța nr.393/2003, adoptat de Ministerul Muncii și Ministerul Transporturilor, timpul maxim anual de muncă va fi distribuit pe cât posibil uniform de-a lungul unui an, reglementare ce nu a fost avută în vedere de expert și conform căreia durata zilnică a timpului de lucru poate fi mai mică sau mai mare de 8 ore.
În acest context, expertiza în mod eronat a stabilit că reclamantul a efectuat ore suplimentare, luând în considerare orele prestate peste durata normală a zilei de lucru precum și orele lucrate în zilele de sâmbătă și duminică, fără să țină seama de programul în ture și de actele normative specifice care reglementează munca desfășurată în domeniul.
Împotriva acest hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că a fost angajatul SC SA pe perioada 05.05.2003-04.06.2005, în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr. - / 21.05.2003 la ITM T, având funcția de pilot. Pe toata durata derulării contractului individual de muncă, a efectuat ore suplimentare de muncă, dar care nu au fost compensate cu ore libere plătite și nici plătite cu un spor la salariu.
Apreciaza recurentul că s-a făcut totală abstracție de conținutul raportului de expertiză efectuat în cauză, au fost preluate doar trunchiat anumite aspecte din acesta, tribunalul însușindu-și apărările pârâtei nesusținute în nici un fel din punct de vedere probator și interpretând greșit prevederile legale.
Arata recurenta ca se reține în mod corect de către expert faptul că evidența timpului de lucru revine angajatorului, iar toate orele de muncă ce depășesc 8 ore pe zi s-au determinat ca ore suplimentare, aceasta deoarece expertul contabil a avut în vedere normarea timpului de muncă a reclamantului prin contractul individual de muncă și contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul angajatorului.
Se rețin în mod corect de către expert depășirile timpului normal de muncă, de 8 ore pe zi conform contractului individual de muncă precum și orele de muncă efectuate sâmbăta, duminica și în zilele de legale care nu au fost plătite reclamantului.
Ordinul.393/2003 are ca temei legal si este emis In baza art.4 litf) din OG. nr. 29 /1997 privind Codul aerian al României, din ale cărei prevederi rezultă foarte clar că acest ordin a fost emis în privința asigurării siguranței traficului în transporturile aeriene, și nicidecum pentru a "modifica" în vreun fel sau altul normarea timpului de munca stabilită de Codul Muncii sau prin negocieri individuale ori colective.
Astfel, în mod corect expertul a efectuat calcularea orelor de muncă prestate de subsemnatul prin raportare la prevederile contractului individual de muncă și al contractelor colective de muncă aplicabile.
De asemenea, precizeaza recurentul că orele de zbor nu se confundă cu orele de muncă, în acest sens prevederile art.1.13 din - specificând clar că în cazul personalului aeronautic civil navigant timpul de muncă îl reprezintă perioada de timp care începe în momentul în care un membru de echipaj, solicitat de operator, începe un serviciu și se încheie în momentul în care membrul de echipaj este liber de orice sarcină de serviciu, iar art.1.9 arată că prin serviciu se înțelege orice activitate desfășurată în zbor sau la sol, asociată cu obiectul de activitate al operatorului aerian, pe care un membru de echipaj este chemat să o îndeplinească, aici intrând perioada de timp petrecută pentru pozitionare (adică transferul unui membru de echipaj din dispoziția operatorului în vederea executării sau după executarea unei misiuni de zbor), timpul de zbor efectiv cuprins între decolare și aterizare, perioada de rezervă la aeroport, perioada de rezervă acasă / la hotel / la reședință, ședințe convocate de operatorul aerian cu membrii echipajelor, perioada de timp cât membrul unui echipaj se află la pregătirea teoretică și pe simulator, revalidare licență, examinările medicale periodice. Aceste aspecte au fost avute în mod corect în vedere de către expert la momentul efectuării raportului de expertiză.
Este adevărat că salariații pot efectua muncă suplimentară la solicitarea angajatorului, dar atât timp cât angajatorul îi comunica programarea la efectuarea curselor de zbor (la începutul fiecărei luni), chiar dacă salariatul ar fi apreciat că se depășea timpul normal de muncă sau era programat în a efectua curse de zbor sâmbăta, duminica sau în zilele de sărbători legale stabilite ca libere de Codul Muncii, nu puteam refuza efectuarea acestora, fiind obligat să respect această planificare, în caz contrar fiind pasibil de sancțiuni disciplinare.
Mai mult, dacă angajatul efectuează ore suplimentare de muncă ce depășesc durata normală a timpului de muncă sau lucrează sâmbăta, duminica și în zilele statuate ca fiind libere conform Codului muncii, are dreptul la remunerarea acestora, plata lor constituindu-se sub forma drepturilor recunoscute angajatului prin prevederile Codului muncii și de contractele colective de muncă.
Angajatorul era obligat (conform prevederilor art.116 Codul Muncii ) să o evidență exactă a timpului de muncă efectuat de subsemnatul și să prezinte o evidență clară a eventualelor compensări a orelor suplimentare de muncă cu ore libere plătite - ceea ce nu a făcut.
Compensarea timpului de muncă efectuat suplimentar nu poate fi prezumată, ea trebuie dovedită de angajator, dar acesta nu a făcut altceva decât să se prevaleze de niște înscrisuri (timp de zbor, dutytime, adrese emise de către angajator) dar care nu dovedesc compensarea cu timp liber corespunzător a orelor efectuate de reclamant peste programul normal de lucru și a celor prestate în zilele libere (sâmbăta, duminica) și de sărbători legale.
Chiar expertul contabil retine în raportul de expertiză și în răspunsurile la obiectiuniie formulate de către pârâtă faptul că timpul de serviciu determinat nu este timpul total de muncă efectuat de reclamant, acesta deoarece pârâta nu i-a pus la dispoziție toate documentele și evidențele pe care, conform prevederilor legale, era obligată să le conducă și că eventualele compensări cu timp liber corespunzător a orelor suplimentare prestate nu pot fi analizate, întrucât din evidentele SC SA nu pot fi determinați decât timpii de serviciu în zilele în care reclamantul a efectuat zboruri.
Cu toate că pârâta nu a înțeles să pună ia dispoziția instanței și a expertului toate documentele ce făceau referire la timpul total de muncă al reclamantului, expertiza a relevat ore de muncă efectuate de reclamant atât peste durata normală a timpului de muncă de 8 ore pe zi (189,42 ore), precum și ore de muncă efectuate în zilele libere (sâmbăta, duminica) sau în zilele de legale (270,5 ore).
Instanța retine în mod greșit cum că reclamantul ar fi avut reglementat un program de muncă în ture, fără a avea în vedere înscrisurile aflate la dosarul cauzei din care rezulta foarte clar că in contractul individual de muncă încheiat între reclamant și pârâtă, la lit.H Durata muncii s-a stabilit foarte clar: "O normă întreagă, durata timpului de muncă fiind de 8 ore/zi, 40 ore/săptămână., contract de muncă negociat de părți și însușit de acestea prin semnare. Mai mult, prin Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul angajatorului pe anul 2003 în privința personalului navigant (și cu aplicabilitate și la nivelul anului 2004 și 2005), la art.2.1 s-a stabilit de asemenea, tot prin negociere, că durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi, iar arL2.9 prevede că timpul normal de muncă (8 ore) se socotește din momentul începerii efective a activitătii la locul de muncă până la încheierea programului normal de lucru în ziua respectivă.
In drept, recursul se intemeiaza pe dispoz. art. 299 si urm. Cpc.
Intimata, legal citata, depune intampinare prin care solicita respingerea recursului ca nefundat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurent, cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 119 Codul Muncii, "munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia.
(2) În aceste condiții salariatul beneficiază de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru", iar art. 120 din Codul Muncii prevede ca "În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut deart. 119alin. (1) în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia.
(2) Sporul pentru munca suplimentară, acordat în condițiile prevăzute la alin. (1), se stabilește prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, și nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază".
Contractul colectiv de munca la nivel national valabil pentru anii 2007 - 2010 stabileste un spor de 100% pentru munca suplimentara.
Potrivit art. 132 Codul Muncii, "in cazul în care repausul în zilele de sâmbătă și duminică ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității, repausul săptămânal poate fi acordat și în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
(3) În situația prevăzută la alin. (2) salariații vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă".
Si in acest caz, Contractul colectiv de munca la nivel national valabil pentru anii 2007 - 2010 stabileste un spor de 100%.
Dupa cum rezulta din raportul de expertiza contabila, cu suplimentele ulterioare, intimatul a efectuat 189,42 ore munca suplimentara si 270,5 ore in zile de sambata, duminica si zile de sarbatoare legala, pentru care este indreptatit sa fie remunerat.
Prin umare, va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 2648.5100 lei brut, reprezentând contravaloarea celor 189,42 ore plus spor de 100% pentru timpul efectiv lucrat de reclamant peste durata normală a zilei de lucru și 3668.0858 lei, reprezentând echivalentul bănesc brut și sporul de 100% al celor 270,5 ore reprezentând timp lucrat de reclamant în zilele de sâmbătă și duminică, cf. calculelor facute de expertul contabil, cu precizarea ca si pentru orele suplimentare s-a avut in vedere sporul de 100%.
Faptul ca Ordinul nr. 393/2003 stabileste un anumit numar de ore nu are relevanta in conditiile in care salariatul a prestat munca un numar mai mare de ore, iar aprecierea tribunalului ca nu s-a solicitat expres salariatului de catre angajator efectuarea acestora nu este corecta atat timp cat angajatorul este cel care organizeaza activitatea angajatilor si a acceptat munca prestata de acestia.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va admite recursul, va modifica, în tot, sentința atacată, în sensul că va admite acțiunea, va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 2648.5100 lei brut, reprezentând contravaloarea celor 189,42 ore plus spor de 100% pentru timpul efectiv lucrat de reclamant peste durata normală a zilei de lucru și 3668.0858 lei, reprezentând echivalentul bănesc brut și sporul de 100% al celor 270,5 ore reprezentând timp lucrat de reclamant în zilele de sâmbătă și duminică.
În temeiul art.274 pr.civ. va fi obligată intimata la 4682,97 lei cheltuieli de judecată pentru fond și recurs în favoarea recurentului, prin reducerea valorii cheltuielilor pretinse, fata de timpul de pregatire pe care cauza l-a presupus si gradul ei de complexitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul, împotriva sentinței civile nr.2654 din data de 30 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a -a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC "" SA.
Modifică, în tot, sentința atacată, în sensul că:
Admite acțiunea.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 2648.5100 lei brut, reprezentând contravaloarea celor 189,42 ore plus spor de 100% pentru timpul efectiv lucrat de reclamant peste durata normală a zilei de lucru și 3668.0858 lei, reprezentând echivalentul bănesc brut și sporul de 100% al celor 270,5 ore reprezentând timp lucrat de reclamant în zilele de sâmbătă și duminică.
Obligă intimata la 4682,97 lei cheltuieli de judecată pentru fond și recurs în favoarea recurentului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
25.11.2009
Jud. fond:;
Președinte:Enache Daniela GeorgetaJudecători:Enache Daniela Georgeta, Comșa Carmen Georgiana
