Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 5824/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(4253/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.5824/
Ședința publică de la 21.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 2: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 3: Lizeta
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.2741/01.04.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.39535/3LM/2008 în contradictoriu cu intimații-pârâți CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României prin consilier juridic, care depune la dosar delegație de reprezentare juridică, lipsă fiind intimații-pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii recurate, ca legală și temeinică. Arată, în combaterea motivelor de recurs, că recurentul-reclamant a îndeplinit funcția de consilier de conturi la data de 15.10.2008, potrivit 22/14.10.2008, ulterior fiind auditor public extern, director în cadrul Curții de Conturi a României. OG.nr.14/2008, aprobată prin Legea nr.237/2008 nu prevede dreptul auditorilor publici externi din cadrul Curții de Conturi a României la acordarea majorării de 75% la indemnizația brută lunară.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2741/01.04.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins cererea de chemare in garanție formulată de parata Curtea de Conturi a României, împotriva chematului in garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, ca inadmisibila.
A respins cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul in contradictoriu cu parații Curtea de Conturi a României și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
În considerente a reținut că reclamantul cu înscrisurile depuse a făcut dovada calității invocate față de care solicită acordarea drepturilor, respectiv a desfășurat activitatea de consilier de conturi în perioada 09.03.2005-15.10.2008, apoi după data de 16.10.2008 pe cea de controlor financiar și director.
În calitate de consilier de conturi drepturile salariale al reclamantului au fost reglementate de: nr.OG 9/2005; nr.OG 3/2006; nr.OG 10/2007 și nr.OG 10/2008.
Drepturile salariale ale controlorilor financiari în anul 2008 au fost reglementate de nr.OG14/2008. Salarizarea personalului din cadrul Autorității de audit s-a efectuat potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 200/2005, art. 2 din Legea nr. 490/2004, coroborate cu art. 3 din nr.HG 170/2005. în speță se disting două categorii de salariați încadrați la Curtea de Conturi care au beneficiat de drepturi salariale reglementate în mod diferit. Este neîntemeiată susținerea reclamantului în ceea ce privește încălcarea principiului nediscriminării de către angajator deoarece acesta nu face parte din categoria persoanelor încadrate în Autoritatea de audit. Art. 5 din codul muncii prevede expres criteriile în raport de care se poate pretinde încălcarea principiului nediscriminării de către angajator.
Reclamantul nu a invocat prin cererea de chemare în judecată niciunul din aceste criterii. Diferențierea de tratament devine discriminatorie când se induc distincții între situații analoge și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Art. 2 din nr.OG 137/2000, modificată enumără criteriile de discriminare ce nu sunt invocate de reclamant. Nu se poate pretinde un tratament salarial egal între două categorii distincte de salariați din cadrul aceleași instituții în raport de prevederile art. 6 din codul muncii.
În concluzie reclamantul nu a fost discriminat de angajator prin neacordarea sporului de 75% pe perioada dedusă judecății în raport de funcțiile avute în cadrul pârâtei și prevederile art. 2 din nr.OG 137/2000, modificată și art. 5 din Codul muncii, motiv față de care s-a dispus respingerea ca neîntemeiat a primului capăt din cererea de chemare în judecată. În raport de soluția adoptată de instanță asupra capătului de cerere principal s-a dispus respingerea ca neîntemeiate a capetelor de cerere accesorii referitore la actualizare sumei cu indicele de inflație și la efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă privind sporul de 75%.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că instanța de fond a respins acțiunea motivând ca "este neîntemeiata susținerea reclamantului in ceea ce privește încălcarea principiului nediscriminării de către angajator deoarece acesta nu face parte din categoria persoanelor încadrate in Autoritatea de Audit"
Hotărârea instanței este netemeinica si pronunțata cu aplicarea greșita a dispozițiilor legale in materie.
În motivarea sentinței, instanța de fond a susținut faptul ca in prezenta speța, reclamantul nu poate invoca existenta vreunei discriminări, deoarece nu este întrunita condiția situațiilor similare (" situații analoge si comparabile ").
Deși recurentul ocupă aceeași funcție ca oricare dintre controlorii din cadrul Autorității de Audit si își desfășura activitatea in cadrul aceleași instituții, cu toate acestea Curtea de Conturi aplica in mod discreționar prevederile legale, acordând sporul de 75% doar controlorilor financiari din cadrul Autorității de Audit.
Prin sistemul de salarizare (instituție de dreptul muncii), se înțelege ansamblul principiilor, obiectivelor, elementelor și formelor salarizării care determină condițiile de stabilire și acordare a salariilor (salariul compunându-se din salariul de bază, indemnizații, sporuri și adaosuri, conform art. 155 din Codul muncii ). Or, sistemul de salarizare este guvernat, printre altele, de două principii fundamentale cel al egalității de tratament (art. 154 din Codul muncii ) și cel al diferențierii salariilor numai in raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă.
Principiul "egalității de tratament în salarizare" implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă. Deci, toate persoanele care se află în aceeași situație a depunerii unei activități în muncă intr-o funcție cel puțin similara dacă nu identică, trebuie să li se recunoască, pentru unul și același element faptic generator de drept salarial, același element salarial.
Controlorii financiari din cadrul Curții de Conturi a României - Camera de Conturi I - Direcția de Control Financiar Ulterior I sunt într-o situație comparabila cu controlorii financiari ai Curții de Conturi a României din structura Autorității de Audit sub aspectul exercitării atribuțiilor și incompatibilităților aferente funcției, rezultă ea aceștia nu pot fi tratați diferit, in mod discriminatoriu față de auditori, prin refuzul acordării indemnizației de 75 %.
Instanța a ignorat faptul ca atât recurentul, controlori financiari din cadrul Camerei de Conturi I, cât si controlorii financiari din cadrul Autorității de Audit a Curții de Conturi a României, sunt remunerați in baza aceluiași act normativ, nr.OUG160/2000, astfel încât întreaga motivare, conform căreia nr.OUG160/2000 sau ca OG nr. 14/2008 privind creșterile salariale care se vor acorda in anul 2008, nu permite aplicarea vreunor sporuri, este neavenita.
Or, atât recurentul cat si controlorii financiari ai Curții de Conturi a României din cadrul Autorității de Audit, au activitate in gestionarea asistentei financiare comunitare, prin urmare dispozițiile nr.HG170/2005 le sunt deopotrivă aplicabile.
Potrivit art. 6 alin. 2 din Codul muncii, pentru muncă egală este obligatorie o remunerație egală, aspect ce se află în contradicție cu situația de față.
În concluzie, prin neacordarea acestei indemnizații (majorări), controlorii financiari sunt în mod evident și grav discriminați, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează acest drept salarial și pentru restul personalului (auditori), fiind aplicabile dispozițiile art. 6 lit. c) din nr.OG137/2000.
Nu exista nicio diferențiere in ce privește pregătirea profesionala, atribuțiile de serviciu, responsabilități si riscuri deosebite pentru controlorii financiari din cadrul Autorității de Audit aceștia primesc un spor salarial de 75%, când acest spor ar trebui sa fie atribuit si celorlalți controlori financiari din cadrul Curții de Conturi a României.
Intimata a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului ca nefondat.
Examinând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurent, ținând seama de prevederile art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Reclamantul-recurent este salariatul Curții de Conturi, ocupând funcția de controlor financiari, aspect care rezulta din copia carnetului de munca depusa la dosar.
Acesta a sesizat instanta de fond cu o actiune in pretentii pentru majorarea indemnizatiei de baza cu 75%, intemeiandu-si pretentiile pe dispozitiile Legii 490/2004 si HG 170/2005, care prevad aceasta majorare pentru personalul din cadrul Autoritatii de Audit care verifica gestionarea fondurilor comunitare.
Prin Legea 200/2005 privind aprobarea OUG nr. 22/2005 pentru completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea si funcționarea Curții de Conturi s-a înființat Autoritatea de Audit. In conformitate cu disp. art.14 indice l aceasta Autoritate funcționează pe lângă Curtea de Conturi in scopul verificării modului de utilizare a fondurilor structurale de care beneficiază România in procesul de integrare europeana.
Drepturile salariale ale personalului din cadrul Curtii de Conturi formeaza obiectul unor reglementari speciale.
Salarizarea personalului din cadrul Autorității de Audit se face in conformitate cu legislația privind salarizarea personalului din cadrul Curții de Conturi si cu prevederile Legii nr.490/2004.
Potrivit Legii nr.490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare salariile de baza corespunzătoare funcțiilor în care este încadrat personalul prevăzut la art. l pot fi majorate cu minimum 50% de cele prevăzute de lege, dar nu mai mult de 100%.
In vederea aplicării Legii 490/2004 a fost adoptata HG nr. 170/2005 conform căreia salariile de baza ale personalului prevăzut in art.2 din hotărâre se majorează cu 75% fată de cele prevăzute de lege, potrivit bugetului aprobat al fiecărei instituții publice.
Recurentul invoca existenta unei discriminari intre cele doua categorii de salariati, care ocupa aceeasi functie(controlori financiari) si se afla in situatii similare(verifica gestionarea fondurilor comerciale).
In fapt se invoca existenta unei disriminari create de insasi legislatia aplicabila diverselor categorii de personal salariat.
In temeiul art.2 alin.1 din OG 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Interzicerea discriminarii pe baza unor criterii asemanatoare este stabilita si prin art.5 din Codul Muncii.
Principiul egalitatii intre persoane si obligatia de a nu discrimina se aplica, potrivit art.1 alin 3 OG 137/2000, persoanelor aflate în situații comparabile.
Recurentul invoca faptul ca au fost discriminati in raport de controlorii financiari din cadrul Autoritatii de Audit.
Dar, avand in vedere prevederile OG 137/2000, nu orice diferenta de tratament este echivalenta discriminarii, aceasta presupunand persoane aflate in situatii comparabile, dar care sunt tratate în mod diferit datorită apartenenței lor la una din categoriile prevăzute în textul de lege menționat anterior.
Din cuprisul reglementarilor invocate, Curtea retine ca Autoritatea de Audit a fost infiintata prin lege tocmai in scopul verificarii modului de utilizare a fondurilor structurale de care beneficiază România in procesul de integrare europeana.
In baza art.14 din din Legea 94/1992, asa cum a fost modificata, în vederea îndeplinirii unor obligații în domeniul auditului extern, ce revin României în calitate de stat membru al Uniunii Europene, este organizată și funcționează Autoritatea de audit pentru fondurile nerambursabile de preaderare acordate României de Uniunea Europeană prin programele PHARE, și SAPARD, pentru fondurile structurale și de coeziune, pentru Fondul European de Garantare în Agricultură, pentru Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, pentru Fondul European pentru Pescuit, precum și pentru fondurile ce vor fi acordate în perioada postaderare, denumită în continuare Autoritatea de Audit, care are atribuții și proceduri de lucru proprii
Potrivit art.141din Legea 94/1992, asa cum a fost modificata, Autoritatea de Audit estesingura autoritate națională competentă să efectueze audit public extern, în conformitate cu legislația comunitară și națională, asupra fondurilor prevăzute la art. 14.
In concluzie, cei care au atributii in domeniul auditului fondurilor comunitare sunt salariatii Autoritatii de Audit.
Curtea nu poate retine sustinerile recurentului in sensul ca aceleasi atributii le indeplineste si el in baza art.17 lit.1si h din Legea nr.92/1994, deoarece textele de lege invocate de acesta in dovedirea unei situatii comparabile, respectivliterele1) și h) au fost abrogate prin art. I pct. 23 din Legea nr. 217/2008.
Neindeplinirea conditiilor prevazute de lege pentru existenta unei situatii discriminatorii a fost constatata si de catre Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Prin Hotărâreanr.424/22/07.2008 pronunțată în dosarul nr.343/2008, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminăriiîn calitatea sa de expert în materie și instituție abilitată și investită să pună în aplicare legislația antidiscriminare pe teritoriul României, a hotărât că neacordarea sporului de 75% la indemnizația lunară a controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi a României, reclamanți în acest dosar, față de controlorii financiari din cadrul Autorității de Audit, ce primesc acest drept salarial în temeiul dispozițiilor art.145 al.1 din Legea nr.200/2005 coroborate cu cele ale art.3 din HG nr.170/2005nu constituie o faptă de discriminare conform OG nr.137/2000privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată.
In motivarea sa, Colegiul director al CNCD, a arătat că, pentru ca o faptă să fie calificată ca fiind discriminare, este necesar ca deosebirea, excluderea, restricția sau preferința să aibă la bază unul din criteriile de discriminare prevăzute de către art.2 al.1 din OG nr.137/2000, republicată și trebuie să se refere la persoane aflate în situații comparabile, care care sunt tratate în mod diferit datorită apartenenței lor la una din categoriile prevăzute în textul de lege menționat anterior.
In acest sens, nu se poate reține întrunirea elementului de analogie, sau comparabilitate între cele două categorii de controlori financiari, așa cum se invocă și în acțiune. Egalitatea în drepturi nu înseamnă uniformitate, legiuitorul este îndreptățit, în considerarea unor situații deosebite, să adopte prin legi speciale, reglementări diferite pentru anumite categorii socio-profesionale iar tratamentul juridic diferit, instituit pentru anumite categorii socio-profesionale, nu reprezintă nici privilegii și nici discriminări, în sensul interzis de art.16 al.1 din Constituție ci se justifică, obiectiv și rezonabil, prin situația diferită în care se află acele categorii de cetățeni.
Avand in vedere si constatarile CNCD, Curtea constata ca majorarea de 75% nu constituie un drept fundamental al omului în nici o reglementare națională sau internațională și nu trebuie confundat cu dreptul la o remunerație rezonabilă în raport de valoarea muncii depuse. În condițiile în care controlorii financiari care nu desfășoară activitățile specifice personalului anume desemnat din cadrul Autoritatii de Audit, nu pot pretinde în mod fundamentat că depun o muncăegalăcu cei care îndeplinesc și aceste sarcini oricum diferite șisuplimentarefață de cei care nu le au stabilite în fișa postului nu se poate discuta despre excludere bazată pe vreunul din criteriile menționate mai sus.
Or, în aceste condiții orice discuție despre situații analoage sau comparabile ori despre existența unei discriminări salariale depășește limitele rezonabilului, cu atât mai mult cu cât pretenția concretă a recurentului-reclamant constă în solicitarea de a i se acorda un drept pentru simplul considerent ca legea îl prevede pentru o parte din personal, deși, pentru a exista discriminare în relațiile de muncă se cere ca scopul urmărit sau efectul produs să fie acela de a restrânge, a înlătura folosința sau exercitarea în condiții de egalitate a drepturilor și libertățilorfundamentalerecunoscute de lege, nici un drept fundamental al reclamanților nefiind restrâns sau înlăturat prin textul de lege considerat discriminator.
În raport de toate aceste considerente, singura concluzie pertinentă și rezonabilă este aceea că pretențiile recurentului de a i se acorda majorarea de 75%, neprevăzuta de lege în ceea ce il privește, pe motiv că legea este discriminatorie, în lipsa arătării criteriilor de discriminare, sunt lipsite de orice fundament legal, iar prin neacordarea acesteia nu s-a încălcat principiul salarizarii egale pentru o muncă de valoare egală consacrat de art 23 pct 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art 4 pct 3 din Carta socială europeană revizuită, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996, ratificată de România prin Legea nr 74/1999 " Dreptul la o salarizare echitabilă".
de considerentele de fapt si de drept expuse, Curtea constata ca hotararea instantei de fond este temeinica si legala, in baza art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.2741/01.04.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.39535/3LM/2008 în contradictoriu cu intimații-pârâți CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./4.11.2009
Jud. fond:
Președinte:Silvia Georgiana IgnatJudecători:Silvia Georgiana Ignat, Maria Ceaușescu, Lizeta
