Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 5974/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5974
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTOR 1: Camelia Șelea
JUDECĂTOR 2: Marin Panduru
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr. 995/16.02.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns intimații reclamanți, personal și asistați de avocat, lipsind recurenta pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții prezente asupra recursului.
Avocat, pentru intimații reclamanți, susține oral motivele invocate în întâmpinare și notele de ședință depuse la dosar, în raport de care, pune concluzii de respingere a recursului ca fiind nefundat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Tribunalul Gorj prin sentința nr. 995 de la 16 februarie 2008 admis excepția dreptului material la acțiune, invocată de pârâta.
A constatat prescrisă acțiunea pentru perioada 2005-01.12.2005
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții - și, împotriva pârâtei SA.
A obligat pârâta ta la plata către reclamanți a contravalorii primei de vacanță in cuantum de 75% din indemnizația brută de concediu de odihnă pentru perioada 02.12.2005-20.12.2006, precum și la plata drepturilor salariale reprezentând contravaloarea aprovizionării toamnă - iarnă, in cuantum de un salariu minim pe ramura, pentru aceeași perioadă.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclama nții au fost salariații pârâtei până la data de 20.12.2006.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă, instanța a admis-o cu următoarea motivare:
Potrivit dispozițiilor 283 alin.1 lit.c) din Codul Muncii "cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate".
Cum reclamanții au introdus cererea de chemare în judecată la data de 01.12.2008, iar drepturile sunt solicitate de reclamanți începând cu luna 2005, s-a împlinit termenul de 3 ani prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul Muncii, acțiunea fiind prescrisă pentru perioada 2005-01.12.2005.
Conform dispozițiilor art. 176 alin.1 si 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze,Cu ocazia unor evenimente anuale, Paste, Ziua meseriei, C precum si in luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamna - iarna), salariatii vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos in suma fixa. Fiecare din adaosurile de mai sus vor avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramura, stabilit conform prevederilor prezentului contract..
Mai mult decat atat, potrivit disp.art. 243 din Codul Muncii executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru parti.
Neindeplinirea obligatiilor asumate prin contractul colectiv de munca atrage raspunderea partilor care se fac vinovate de aceasta.
Iar, faptul ca drepturile solicitate ar fi fost introduse în salariul de bază nu a fost dovedit și nu poate fi reținut din următoarele considerente:
O astfel de includere este contrară legii și ar determina un mod arbitrar din partea patronatului de a stabili un salariu de bază, în care sunt incluse toate drepturile bănești ce li se cuvin salariaților, fără ca acesta să poată fi controlat în primul rând de salariat, precum și de celelalte autorități, care au în competență acest aspect.
În al doilea rând, s-ar încălca clauzele negociate prin contractele colective de muncă pe ramură, cât și la nivel de unitate, care reprezintă legea părților prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, conform dispozițiilor art. 236 Codul Muncii.
În al treilea rând, s-ar încălca dispozițiile art. 154 Codul Muncii care arată că salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat, în baza contractului individual de muncă, iar dispozițiile art.155 menționează că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri;astfel că pârâta face confuzie între noțiunea de salariu în care se cuprind toate drepturile ce se acordă unui salariat în echivalent bănesc cu salariul de bază, care reprezintă salariul de încadrare al fiecărui salariat în parte, în raport de munca prestată, calificarea acestuia, funcția ocupată.
În art. 159 din Codul Muncii se reglementează salariul de bază minim brut pe țară și care reprezintă punctul de plecare pentru fiecare angajator în parte la stabilirea salariului de bază prin contractul individual de muncă.
În altă ordine de idei, dacă din salariul de bază s-ar deduce c/val. adaosurilor prevăzute la art.176 din CCM la nivel de ramură, respectiv Paști, C, aprovizionare toamnă-iarnă și c/val. ajutorului material reprezentând cota de gaze naturale de 4000 mc./anual, despre care intimata susține că au fost introduse în salariul de bază din anul 1997, ar rezulta un salariu de bază egal sau mai mic decât salariul minim pe economie.
În această situație petentii nu au avut un salariu care să corespundă muncii prestate, pregătirii profesionale și nu au beneficiat de indexările și majorările acordate prin hotărâri de guvern sau la nivel de societate cu ocazia negocierilor.
Față de dispozițiile legale menționate mai sus, instanța a considerat că, pârâta nu a respectat prevederile disp. art. 123 și 176 alin.1 si 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, respectiv acordarea unei suplimentari a drepturilor salariale, sub forma unui adaos in suma fixa, in cuantum de un salariu minim pe ramura.
Având în vedere aceste considerente, instanta a admis-o în parte actiunea, in sensul ca societatea pârâtă a fost obligată la plata către reclamanți a drepturilor salariale reprezentand prima de vacanță de 75 % din indemnizația brută de concediu precum și contravaloarea aprovizionarii toamna - iarna, in cuantum de un salariu minim pe ramura, conform art. 176 alin.1 si 2 din CCM la nivelul ramurii energie, termica, petrol si gaze, pentru perioada 02.12.2005-20.12.2006, reactualizate la data platii efective.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC Energetic SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că drepturile salariale reprezentând aprovizionarea toamnă-iarnă, nu este reglementată nici de Codul Muncii, nici de o altă lege specială, decât pentru personalul bugetar, și deci nu putea fi inclus în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Deci, neexistând o clauză expresă în acest contract, nu putea fi obligat la plata drepturilor respective.
Analizând recursul formulat se constată că este nefondat pentru următoarele considerente;
Atât acțiunea reclamantului, cât și soluția instanței sunt întemeiate pe dispozițiile art. 176 din CCM la nivel de ramură, ramură din care face parte și unitatea pârâtă.
Potrivit art. 11 din legea nr. 130/1996, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte, după cum urmează:
a) pentru toți salariații din unitate, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel;
b) pentru toți salariații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel;
c) pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă;
d) pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din țară, în cazul contractelor colective de muncă la nivel național.
Reiese deci, că o clauză dintr-un CCM la nivel de ramură se aplică tuturor salariaților din acea ramură, indiferent dacă în CCM la nivel de unitate este prevăzută sau nu.
Cum în CCM la nivel de ramură exista o asemenea clauză referitoare la drepturile solicitate în acțiune, în mod temeinic și legal instanța de fond a admis acțiunea reclamantului, astfel că în baza art. 312 Cod pr. civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr. 995/16.02.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți ȘI.
Obligă recurenta către intimați la 700 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 2009.
PREȘEDINTE: Camelia Șelea - - | JUDECĂTOR 2: Marin Panduru - - | JUDECĂTOR 3: Ioana Moțățăianu - - |
Grefier, - - |
17.11.2009
Rd.jud.-
2 ex/AS
Președinte:Camelia ȘeleaJudecători:Camelia Șelea, Marin Panduru, Ioana Moțățăianu
