Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 5996/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.4566/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.5996/
Ședința publică de la 28 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Farmathy Amelia
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții Primăria Municipiului A - Instituția Primarului și Consiliul Local al Municipiului, împotriva sentinței civile nr.1096 din data de 03.06.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în calitate de reprezentant legal al membrilor de sindicat: C, Bancau și, Grădinița de Copii nr.7 A, Grădinița de Copii nr.2 și Inspectoratul Școlar Județean, având ca obiect:"drepturi bănești."
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurențiiPrimăria Municipiului A - Instituția Primarului și Consiliul Local al Municipiuluiși intimațiiSindicatul Învățământului Preuniversitar T, în calitate de reprezentant legal al membrilor de sindicat: C, Bancau și, Grădinița de Copii nr.7 A, Grădinița de Copii nr.2 A și Inspectoratul Școlar Județean
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar, prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 20.10.2009, întâmpinare din partea intimatului Sindicatului Învățământului Preuniversitar
Curtea, față de lipsa părților la prima strigare a cauzei, la orele 0908, văzând dispozițiile art.104 alin.13 din a instanțelor judecătorești, dispune lăsarea pricinii la a doua strigare, în ordinea listei.
La reluarea pricinii, respectiv, la a doua strigare, la orele 1001, nu au răspuns: recurențiiPrimăria Municipiului A - Instituția Primarului și Consiliul Local al Municipiuluiși intimațiiSindicatul Învățământului Preuniversitar T, în calitate de reprezentant legal al membrilor de sindicat: C, Bancau și, Grădinița de Copii nr.7 A, Grădinița de Copii nr.2 A și Inspectoratul Școlar Județean
Curtea, având în vedere împrejurarea că recurenții, prin cererile de recurs deduse judecății, au solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 Cod procedură civilă și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1096 din data de 03.06.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Inspectoratul Școlar T și s-a respins acțiunea față de acesta, s-au respins, ca nefondate, excepțiile privind nulitatea acțiunii și lipsa calității de reprezentant a Sindicatului Învățământului Preuniversitar T față de pretinșii membrii de sindicat ce au calitatea de reclamanți, invocată de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean T, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Local al Municipiului A și Primarul Municipiului A, județul T, invocate de acești pârâți în întâmpinare.
Prin aceeași sentință, s-a admis, în parte, acțiunea reclamanților C, loana, Bancau, prin reprezentantul lor Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, împotriva pârâților Grădinița de Copii nr.7 A, Grădinița de Copii nr.2 A, Instituția Primarului Municipiului A, Consiliul Local A, au fost obligați pârâții să plătească reclamanților, drepturile bănești ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, începând de la data îndeplinirii condițiilor de acordare și până la zi, conform perioadei de timp cât reclamanții au calitatea de salariat, respectiv termenul de prescripție de trei ani anterior formulării cererii, drepturi bănești ce vor fi actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la plata efectivă a acestora și s-a respins, ca nefondat, capătul de cerere privind obligarea pârâtei - unitate școlară să asigure plata tranșelor suplimentare.
De asemenea, au fost obligați pârâții să plătească reclamanților, prin reprezentantul lor, suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut potrivit art.137 pr.civ. în privința excepțiilor invocate următoarele:
Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Tas usținut că nu are calitate procesuală pasivă motivând că nu se află în raporturi juridice de muncă și fiscale cu reclamanții, nu are calitate de angajator, nu este parte în contractul de muncă cu aceștia și nu este ordonator de credite, finanțator sau plătitor al drepturilor salariale ale personalului didactic, invocând dispozițiile art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997 modificată și Legea nr.388/2008.
S-a arătat că excepția este neîntemeiată, raportat la dispozițiile art.142 din Legea nr.84/1995 care prevăd că inspectoratele școlare sunt organe de specialitate subordonate Ministerului învățământului, având printre atribuțiile principale și cele privind încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic cât și dispozițiile art.142 din Legea nr.84/1995 și a prevederilor Legii 128/1997, ce conferă calitate procesuală pasivă inspectoratelor.
S-a reținut că pârâtul Inspectoratul Școlar Județean T nu are, în concluzie, nici calitatea de ordonator de credite și nici calitatea de angajator, față de dispozițiile art.167 din Legea nr.84/1995, conform cărora unitățile de învățământ funcționează ca unități finanțate din fondurile alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a către rază își desfășoară activitatea, ordonator de credite fiind Consiliul local în a cărui rază teritorială își are sediul unitatea de învățământ, iar angajator fiind unitatea de învățământ cu personalitate juridică.
S-a constatat că pârâtul Inspectoratul Școlar Județean T nu are calitate procesuală pasivă, motiv pentru care a admis această excepție iar pe fond a respins acțiunea reclamanților împotriva acestui pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ce privește excepțiile privind nulitatea cererii și lipsa calității de reprezentant a Sindicatului învățământului Preuniversitar T s-au avut în vedere dispozițiile art.222 din Codul muncii, conform cărora sindicatele pot să-i reprezinte pe membrii lor în cadrul conflictelor de muncă, la cererea acestora, dispoziții ce se găsesc reiterate și în Legea nr.168/1999 cât și în Legea nr.54/2003.
S-a arătat că cererea formulată de către reclamanți îndeplinește condițiile prevăzute de art.112 pr.civ. Sindicatul Învățământului Preuniversitar T având calitatea de reprezentant al membrilor în numele cărora formulează cererea, fiind atașată anexă la cerere cu numele și calitatea reclamanților de membrii de sindicat.
S-a menționat că finanțarea Învățământului Preuniversitar se realizează conform OG nr.32/2001 din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale, iar repartizarea fondurilor se efectuează în baza hotărârii Consiliului Local, conform art.167 din Legea nr.84/1995 modificată și art.38 lit.n din Legea nr.215/2001 modificată.
S-a precizat că dispoziții în acest sens se regăsesc și în Normele Metodologice privind administrarea unităților din învățământul preuniversitar de stat, aprobate prin HG 2192/2004, principalele instituții cu rol în stabilirea, calcularea, aprobarea și plata drepturilor salariale pentru cadrele didactice, fiind unitatea de învățământ, consiliul local și primarul.
Susținerile pârâților Consiliul Local al Municipiului A și Primarul Municipiului A că nu ar avea calitate procesuală pasivă și că de fapt ar fi fost chemată în judecată "primăria" au fost înlăturate de către prima instanță ca fiind lipsite de temei, întrucât din cererea de chemare în judecată rezultă că au fost chemați în judecată în calitate de pârâți Primarul Municipiului A și Consiliul Local al Municipiului A, care au atribuții în stabilirea, calcularea, aprobarea și plata drepturilor salariale.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că salarizarea personalului didactic se realizează potrivit dispozițiilor Legii nr.128/1997 privind Statutul cadrului didactic.
S-a constatat că dispozițiile art.48 din Legea nr.128/1997 prevăd că salariul personalului didactic se compune din salariul de bază stabilit conform legii și o parte variabilă constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare, iar art.41 alin.1 stipulează că salarizarea personalului didactic se stabilește diferențiat în raport cu funcția și norma didactică îndeplinită, nivelul studiilor cerute pentru ocuparea funcției didactice, gradul didactic, titlul științific, vechimea recunoscută în învățământ, calitatea activității instructive educative, locul și condițiile specifice în care se desfășoară activitatea.
S-a avut în vedere că, în conformitate cu art.50 alin.1 și 2 personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de două categorii distincte de tranșe de vechime, respectiv tranșe de vechime la salarizare și tranșe suplimentare de vechime.
S-a apreciat că aceste două categorii de tranșe de vechime au generat modificări în grilele de salarizare și vizează două componente pentru stabilirea corectă a salariului, respectiv coeficientul de multiplicare și valoarea de referință sectorială.
S-a considerat că, acest coeficient de multiplicare diferă de la o tranșă de vechime la alta și crește progresiv, legiuitorul instituind un drept suplimentar intitulat "tranșă suplimentară" însoțit de "o crește a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime" în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 și 40 de ani de activitate în învățământ.
De altfel, a arătat instanța de fond că, susținerile pârâților potrivit cărora noile tranșe de vechime stabilite prin HG nr.467/1997 includ în rezultanta finală - salariul - și aceste tranșe suplimentare de vechime, creșteri de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior, nu poate fi reținută.
Pe de o parte, s-a menționat că legiuitorul nu a prevăzut expres acest lucru nici în lege și nici în anexele care o însoțesc iar pe de lată parte, s-a precizat că acest drept nu a fost abrogat sau modificat prin nici o dispoziție legale ulterioară, expresă sau tacită.
S-a mai precizat în ceea ce privește la capătul de cerere prin care reclamanții au solicitat obligarea pârâtei unitatea școlară să asigure plata tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ conform acelorași dispoziții legale că potrivit art. XIII din OUG nr.32/2001, aprobată prin Legea nr.374/2001, începând cu anul 2001 finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
Astfel, potrivit art.38 alin.2 lit.d din Legea nr.215/2001 consiliile locale au ca atribuții aprobarea bugetului local, repartizarea fondurilor și asigurarea fondurilor bănești necesare plății drepturilor salariale prevăzute de lege și nu unitatea școlară unde își desfășoară activitatea reclamanții.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs, pârâții Primăria Municipiului A - Instituția Primarului și Consiliul Local al Municipiului A, criticând soluția pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. recurenții au arătat că acțiunea a fost greșit admisă, întrucât unitățile școlare au făcut aplicarea prevederilor art. 50 alin 1 și 2 din Legea 128/1997 - privind plata integrală a sumelor bănești corespunzătoare tranșelor de vechime în învățământ suplimentare, respectiv peste 30, 35, si 40 de ani.
S- susținut că drepturile bănești corespunzătoare au fost incluse în grilele de salarizare, stabilite prin acte normative, iar cuantumul bănesc al fiecărei tranșe a fost determinat prin modalitatea de calcul prevăzută de art. 50 alin. 1 și 2 din Legea 128/1997, care stipulează că "personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare care se acordă la 30, 35 și 40 de ani de activitate în învățământ. Pentru fiecare dintre transele suplimentare de vechime se acorda o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientului de ierarhizare corespunzător transei anterioare de vechime".
S-a susținut că procentul de 1/25 nu se aplică de două ori, nu este un adaos peste modul de calcul arătat și s-a învederat că actele normative cuprinzând grilele de salarizare sunt în vigoare, nu au fost anulate sau modificate atât pe cale administrativă, cât și pe cale judecătorească.
S-au invocat prevederile din ultimul act normativ, Ordonanța Guvernului nr. 15 din 2008, care clarifică faptul că s-a inclus procentul de 1/25 în tranșe de vechime suplimentare încă de la intrarea în vigoare a legii nr. 128/1997.
S-a susținut că raportat la prevederile Legii 18/2009 a bugetului de stat, statul prin reprezentantul legal Ministerul Finanțelor, ar avea calitate procesuală activă, condiție care nu a fost îndeplinită în cauză.
Prin întâmpinare, intimatul Sindicatul Învățământului Preuniversitar Tas olicitat respingerea recursului ca nefondat .
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurenți, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prima instanță a fost învestită cu soluționarea acțiunii formulate de către intimații reclamanți, având ca obiect obligarea pârâților la asigurarea plății tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Hotărârea recurată în cauză nu cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art.261 alin.1 pct.5 pr.civ. respectiv motivele pentru care instanța de fond a înlăturat apărărilor formulate de către pârâți în fața instanței de fond, potrivit cărora unitatea de învățământ, ca plătitor și ordonatorul de credite au făcut aplicarea prevederilor art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 privind plata integrală a sumelor rezultate din aplicarea tranșelor suplimentare corespunzătoare unei vechimi în învățământ de peste 30, 35 și 40 de ani, în sensul includerii drepturilor bănești în grile care cuprind coeficienți de multiplicare diferiți de la o tranșă la alta, stabilite de acte normative, prin determinarea cuantumului sumelor în modalitatea de calcul reglementată de lege.
Cu toate că avea obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de probă și al argumentelor părților, prima instanță nu a efectuat verificări cu privire la realitatea acestor susțineri și a dispus în mod generic obligarea drepturilor bănești ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, începând de la data îndeplinirii condițiilor de acordare și până zi, conform perioadei de timp cât timp reclamanții au calitatea de salariat, respectiv termenul de 3 ani anterior formulării cererii.
Curtea constată că, procedând astfel, prima instanță nu s-a preocupat de lămurirea fondului cauzei sub toate aspectele, în sensul de a stabili dacă, în fapt, drepturile pretinse au fost achitate salariaților.
Or, neadministrarea tuturor probelor necesare cercetării fondului cauzei are drept consecință casare hotărârii pronunțate de prima instanță și trimiterea cauzei spre rejudecare, în contextul în care probele concludente și utile pentru echitabila soluționare a cauzei nu pot fi administrate în faza recursului.
În conformitate cu prevederile art. 129 alin. 5 din Codul d e procedură civilă, judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea reține că este necesară efectuarea unei expertize contabile, care să stabilească atât împrejurarea dacă au fost sau nu achitate în fapt salariaților drepturile pretinse cu titlu de tranșe suplimentare corespunzătoare vechimii în învățământ de peste 30, 35 și 40 de ani, cât și cuantumul aceste sume sumelor cuvenite intimaților reclamanți membri de sindicat, în ipoteza în care se constată că acestea nu s-au plătit prin acțiunea dedusă judecății.
În condițiile în care proba cu expertiză nu poate fi administrată în fața instanței de recurs, față de dispozițiile art. 305 din Codul d e procedură civilă, Curtea apreciază că se impune admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, care urmează să pună în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize contabile cu obiectivele anterior menționate.
Pentru considerentele arătate, Curtea văzând și dispozițiile art.312 din pr.civ. va admite recursurile, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții Primăria Municipiului A - Instituția Primarului și Consiliul Local al Municipiului, împotriva sentinței civile nr.1096 din data de 03.06.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în calitate de reprezentant legal al membrilor de sindicat: C, Bancau și, Grădinița de Copii nr.7 A, Grădinița de Copii nr.2 și Inspectoratul Școlar Județean.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
26.11.2009
Jud. fond:;
Președinte:Farmathy AmeliaJudecători:Farmathy Amelia, Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu
