Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 6028/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6028
Ședința publică de la 05 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Elena Stan
Grefier - -
*****************************
Pe rol, judecarea recursurilor formulat de pârâții MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, SPITALUL MUNICIPAL M, împotriva sentinței nr. 1134 din 23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE G și reclamanta UNIUNEA JUDEȚEANĂ TERITORIALĂ SANITAS G, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul pârâtul SPITALUL MUNICIPAL M, reprezentată de consilier juridic, lipsind recurentul pârât MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, SPITALUL MUNICIPAL M, intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE G și intimata reclamantă UNIUNEA JUDEȚEANĂ TERITORIALĂ SANITAS
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic pentru recurentul pârâtul SPITALUL MUNICIPAL M, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Cu privire la recursul formulat de pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, SPITALUL MUNICIPAL M, a lăsat la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Tribunalul Gorj prin sentința nr. 1134 de la 23 februarie 2009 respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive si lipsei de obiect invocate de intimatul Ministerul Sănătății.
A admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocata de Ministerul Sănătății si Spitalul Municipal M.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de intimata G.
A admis in parte acțiunea formulata de reclamanta Uniunea Județeană Teritorială SANITAS G, in numele membrilor săi, -, -, sacaroiu, G, Jamal, Lucretia, -, Glogan, -, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății Publice si Spitalul Municipal.
A obligat pârâții Mininisterul Sănătății si Spitalul Municipal M la plata către membrii de sindicat ai reclamantei a primelor de vacanță pe perioada 2005-2007 sume ce vor fi actualizate la data plății.
A constatat prescrisă acțiunea pentru perioada 2001-2004.
A respins acțiunea față de G.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de pârâtul Ministerul Sănătății, instanța a respins-o, cu motivarea ca Ministerul Sănătății este semnatar al contractului colectiv de munca la nivel de ramura, in calitate de autoritate națională in domeniul sănătății, calitate in care si-a asumat obligația prevăzută de art. 243 din Codul Muncii, respectiv aceea a executării CCM, care potrivit art. 236 al. 4 din Codul Muncii, constituie legea părților. Mai mult decât atât, in art. 1 din CCM la nivel de ramura pe anii 2005-2007 Ministerul Sănătății este enumerat ca "angajator".
În ceea ce privește excepția lipsei de obiect a cererii invocata de Ministerul Sănătății, a respins-o pentru următoarele motive:
In conformitate cu disp. art. 112 p. 3 Cod pr. civilă cererea de chemare in judecată va cuprinde obiectul si valoarea lui după prețuirea reclamantului când prețuirea este posibila iar art. 133 Cod pr. civilă sancționează cu nulitatea cererea de chemare in judecata care nu cuprinde obiectul, respectiv pretenția concreta a reclamantului. Examinând cererea de chemare in judecata s-a constatat că obiectul cererii se poate ușor decela, acesta fiind fără dubii "plata primei de vacantă constând intr-un salariu brut din luna anterioara plecării in concediu de odihna, aferentă anilor 2001- 2007".
In ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâții Spitalul M si Ministerul Sănătății, a admis-o pentru perioada 2001-2004, întrucât s-au nesocotit prevederile art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctiva si art. 283 lit. c din Codul Muncii in care se arata ca cererile de chemare in judecata vor putea fi introduse in termenul general de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de J G, admis-o cu următoarea motivare:
al CCM este Casa Națională de Asigurări de Sănătate ca si cumpărător de servicii medicale, insa Casa Județeană de Asigurări de Sănătate G nu a semnat acest contract colectiv, iar in art. 1 al. 1 din contract sub denumirea de angajator nu sunt trecute casele județene de asigurări de sănătate, ci direcțiile de sănătate publica, spitalele alte instituții care angajează personal medical, cabinetele de practica individuala. In acest sens, nici reclamanta nu a motivat calitatea procesuală pasivă a G.
Examinând acțiunea pe fond în raport de actele depuse, apărarea pârâtei și dispozițiile legale aplicabile instanța a apreciat-o ca fiind întemeiată în parte cu următoarea motivare:
Potrivit art. 236 al.1 din Codul Muncii coroborat cu art. 1 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca, contractul colectiv de munca este o convenție încheiată in forma scrisa intre angajatorsi salariați prin care se stabilesc clauze privind drepturi si obligații ce decurg din raporturile de munca.
Potrivit art. 236 al.4 din Codul Muncii coroborat cu art. 243 al.1 din același cod si cu art. 30 din Legea nr. 130/1996,contractele colective de munca încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților iar executarea lor este obligatorie pentru părți.
S-a reținut ca in CCM la nivel de ramura sanitara pentru perioada 2005-2007 la art. 94 al. 2 pct. f se prevede:" Drepturile salariale cuprindprima de vacanta."
S-a reținut ca întregul conținut al CCM este rezultatul negocierilor dintre angajatori si salariați care sunt enumerați in art. 1 din acest CCM, negocierea fiind obligatorie potrivit art. 236 al. 2 din Codul Muncii.
Susținerea pârâților in sensul că mențiunea care însoțește prevederea primei de vacanta in CCM, respectiv ca aceasta se va acorda odată cu modificarea legislației, ar reprezenta o cenzurare a acordării primei de vacantă prin însuși contractul colectiv de munca de natura sa determine neexecutarea acestei clauze contractuale, nu poate fi primită, această mențiune având un caracter general, nespecific, fiind o exprimare lapidară care nu conține nici o condiționare concretă a acordării primei de vacanța, întrucât o astfel de condiționare ar fi trebuit negociata de părți in forma unei clauze separate si distincte.
Față de aceste dispoziții legale instanța a considerat că membrii reclamantei sunt îndreptățiți să beneficieze de plata primelor de concediu restante pe perioada 2005-2007, astfel încât a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive si lipsei de obiect invocate de intimatul Ministerul Sănătății, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de Ministerul Sănătății si Spitalul Municipal M, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de pârâta G, s-a admis in parte acțiunea și să fie obligați intimații Ministerul Sănătății si Spitalul Municipal M la plata către membrii de sindicat ai reclamantei a primelor de vacanta pe perioada 2005-2007, sume ce vor fi actualizate la data plății, s-a constatat prescrisă acțiunea pentru perioada 2001-2004 și să fie respinsă acțiunea fata de G.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs Ministerul Sănătății B și Spitalul Municipal
În motivele de recurs formulate de Ministerul Sănătății B, acesta a criticat soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății și a fost respinsă excepția lipsei de obiect a acțiunii reclamantei, fiind greșit admisă acțiunea pe fond.
În ceea ce privește excepția lipsei calității sale procesuale pasive, recurentul invocă dispozițiile art. 188 din Legea 95/2006 potrivit cărora spitalele publice sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii și funcționează pe principiul autonomiei financiare, iar veniturile proprii ale acestora provin din sumele încasate pentru serviciile medicale și alte prestații efectuate pe bază de contract. De asemenea, sunt invocate dispozițiile art. 35 și următ. din Legea spitalelor nr.270/2003 și art. 13 și următ. din Legea 145/1999, concluzionându-se faptul că Ministerul Sănătății nu se poate subroga în drepturile și obligațiile corelative angajatorului - Spitalul Municipal M și neavând calitate procesuală pasivă solicită respingerea acțiunii față de acesta.
În ceea ce privește fondul cauzei, recurentul arată că în mod greșit a fost admisă acțiunea, în condițiile în care instanța de fond nu ține cont de prevederile art. 94 alin.2 din CCM la nivel de ramură sanitară pe anii 2005-2007 și de asemenea nu ține cont de prevederile Legii 130/1996 în care s-a prevăzut că prevederile CCM se vor acorda odată cu modificarea legislației. Acordarea primelor de vacanță pentru această categorie de personal nu a fost reglementată prin actele normative pe care le-a reținut instanța, ci prin dispozițiile CCM la nivel de ramură sanitară care se completează cu dispozițiilor Codului muncii.
Recurentul față de aceste motive solicită admiterea recursului și a excepțiilor invocate și respingerea acțiunii.
În motivele de recurs formulate de Spitalul Municipal M, acesta critică soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât în mod greșit a fost admisă acțiunea, contractul colectiv de muncă prevăzând acordarea acestor prime sub condiție, respectiv în raport de modificarea legislației în vigoare. În lipsa unei prevederi legale, a unor legi speciale care să reglementeze acordarea primelor de vacanță pentru salariații din sistemul sanitar s-ar face cu nesocotirea voinței legiuitorului.
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
Recursurile sunt fondate și vor fi admise în baza considerentelor ce urmează a fi expuse.
Potrivit art.1 alin.2 din OUG 146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile acestei ordonanțe de urgență privind modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediu de odihnă următoarelor categorii: funcționari publici, funcționari publici cu statut special, personal auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și consular al României, precum și alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale.
Membrii de sindicat, salariați ai Spitalului Municipal M reprezentați de intimata - reclamantă Uniunea Județenă Teritorială SANITAS nu fac parte din categoriile de salariați enumerați la alin. 2 al OUG nr. 146/2007, respectiv funcționari publici, funcționari publici cu statut special, personal auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și consular al României, precum și alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu în baza legilor speciale.
Astfel, în cazul celor pe care intimata - reclamantă îi reprezintă nu pot fi incidente dispozițiile legale aplicabile unor categorii speciale de salariați, ci sunt aplicabile dispozițiile Codului muncii. In conformitate cu dispozițiile art. 154 și urm. din Codul Muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri. se stabilesc prin negocieri individuale sau/și colective între angajator și salariați sau reprezentanții acestora.
In cazul intimaților drepturile salariale au fost stabilite prin lege, urmare a negocierii cu reprezentanții sindicatelor, acordarea primelor de vacanță pentru această categorie de personal nu a fost reglementată prin actele normative invocate de intimații - reclamanți, iar aprecierea conform căreia sintagma "alte categorii de personal" i-ar include și pe cei pe care-i reprezintă, este eronată.
Prin OUG nr. 146/2007, legiuitorul a indicat clar categoriile de personal și mai mult, a precizat că dispozițiile acestui act normativ sunt aplicabile personalului al cărui drept la prima de vacanță a fost suspendat prin acte normative, ceea ce nu este cazul în speță.
In privința discriminării invocate, se reține că potrivit art. 27 al 1 din OG nr. 137/2000 republicată, persona care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin.(1) din OG nr. 137/2000, "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
Potrivit art. 2 alin. 3 din OG nr. 137/2000 republicată, sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Intimații - reclamanți au susținut, în esență, faptul că există situații comparabile, tratate juridic diferit, fără nici o justificare obiectivă.
La analiza unei cereri în despăgubiri întemeiate pe ideea de discriminare, judecătorul trebuie să verifice dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: (1) existența unui tratament diferențiat între situații comparabile sau analoage manifestat prin deosebire, excludere, restricție sau preferință, (2) existența unui criteriu de discriminare, potrivit art. 2 alin. 1 din OG nr. 137/2000, (3) tratamentul diferențiat trebuie să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege, (4) tratamentul diferențiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop să nu fie adecvate și necesare.
Examinând cererea de chemare în judecată prin prisma condițiilor expuse mai sus, Curtea constată că situațiile invocate de intimații - reclamanți nu sunt comparabile, cu atât mai puțin analoage.
Față de aceste considerente criticile formulate de recurenți în ceea ce privește fondul cauzei sunt întemeiate și în baza dispozițiilor art. 312 Cod pr.civilă va fi admis recursul, va fi modificată în tot sentința în sensul că va fi respinsă acțiunea.
Referitor la critica ce vizează greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății se constată că aceasta este întemeiată.
Nu există raporturi de muncă între intimați și Ministerul Sănătății, iar acesta din urmă nu are calitate de angajator al intimaților - reclamanți. Potrivit art. 188 din Legea 95/2006 spitalele publice sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii și funcționează pe principiul autonomiei financiare, iar veniturile proprii ale spitalelor publice provin din sumele încasate pentru serviciile medicale și alte prestații efectuate pe bază de contract. Fiind finanțat integral din venituri proprii și funcționând autonomiei financiare, calitate procesuală pasivă în prezenta cauză are Spitalul Municipal M și nu Ministerul Sănătății care nu se poate subroga în drepturile și obligațiile corelative ale angajatorului.
În aceste condiții se apreciază întemeiată excepția invocată, astfel că admițându-se recursurile va fi modificată sentința și respinsă acțiunea și față de pârâtul Ministerul Sănătății Publice
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulat de pârâții MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, SPITALUL MUNICIPAL M, împotriva sentinței nr. 1134 din 23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE G și reclamanta UNIUNEA JUDEȚEANĂ TERITORIALĂ SANITAS
Modifică in tot sentința în sensul că respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
16.11.2009
Red.jud.-
3 ex/AS
Președinte:Florica DiaconescuJudecători:Florica Diaconescu, Cristina Raicea, Elena Stan
