Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 615/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 615
Ședința publică din 3 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către pârâta Spitalul Clinic de Copii nr. 3 împotriva sentinței civile nr. 3083 pronunțată la 25 septembrie 2008 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, a, Carra, (), și chemata în garanție Direcția de Sănătate Publică, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru pârâta recurentă avocat, pentru reclamanții intimați, u, (), avocat, reclamanta intimată personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar concluzii scrise, iar reprezentantul reclamanților intimați practică judiciară, respectiv deciziile nr. 1126/20 mai 2008, 964/6 mai 2008, 1164/21 mai 2008, 963/6 mai 2008, 1003/7 mai 2008, 1163/21 mai 2008, 1002/7 mai 2008, 1165/21 mai 2008, 1004/7 mai 2008, 1127/20 mai 2008, 1001/7 mai 2008 ale Curții de Apel Timișoara, extras din aplicația ECRIS privind dosarul nr-, sentința civilă nr. 3133/2 octombrie 2008 al Tribunalului Timiș.
Constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta pârâtei recurente a solicitat admiterea recursului conform motivelor de recurs depuse la dosar.
Reprezentantul reclamanților intimați, u, (), a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta intimată a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Instanța
Deliberând asupra recursului de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș la 20 martie 2008 sub nr-, reclamanții, a, Carra, (), au chemat în judecată pe pârâtul Spitalul Clinic de Copii nr. 3 solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să oblige pârâtul la achitarea tichetelor de masă (20/lună) sau a contravalorii acestora în lei, începând cu 1 noiembrie 2004 și până în prezent, precum și pe viitor, lunar, conform dispozițiilor legale - respectiv art. 23 din OUG nr. 115/2004 și art. 193 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe perioada 2005-2007, iar în temeiul art. 8 litera h din Legea nr. 270/2003 și art. 172 lit. h din Legea nr. 95/2006, pârâtul să fie obligat să le plătească diferențele dintre drepturile salariale ce li se cuvenea potrivit salarizării din unitățile clinice și salariile efectiv plătite în varianta "neclinic" pe perioada 1 noiembrie 2004 - și până în prezent, precum și pe viitor, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii arată că sunt angajații pârâtei și că își desfășoară activitatea în calitate de medici și asistenți medicali în cadrul cabinetelor medicale din unitățile școlare. Art. 23 din OUG nr. 115/2004 și art. 139 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe perioada anilor 2005-2007 le conferă dreptul la 20 de tichete de masă/lună, obligație pe care pârâta nu și-a îndeplinit-o invocând faptul că nu sunt plătiți din venituri proprii realizate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate, ci de la bugetul de stat.
Mai arată că legea stabilește o singură grilă de salarizare pentru personalul angajat în unitățile clinice, neexistând nici o prevedere specială de salarizare a personalului medical din cadrul cabinetelor medicale din unitățile școlare.
In drept și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 283 Codul Muncii, art. 23 din OUG nr. 115/2004, art.139 din contractul colectiv de muncă pe ramură sanitară pe perioada 2005-2007, art. 172 litera h din Legea nr. 95/2006, Ordinul 653/2001 al Ministerului Sănătății, OUG nr. 24/2000.
Pârâta Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii nr. 3 a chemat în garanție Autoritatea de Sănătate Publică T solicitând instanței să oblige chemata în garanție la plata sumelor de bani cu care ea ar putea să cadă în pretenții, sume solicitate de reclamanți și decurgând din contravaloarea tichetelor de masă și a diferențelor salariale de la regimul neclinic la cel clinic.
Mai arată că achitarea acestor sume ar fi în măsură să afecteze grav fondurile financiare ale unității; că alocarea și repartizarea cheltuielilor bugetare cade în sarcina chematei în garanție conform HG nr. 529/2002.
Reclamantele și au depus la dosar o precizare de acțiune prin care au solicitat ca plata drepturilor salariale să se facă începând cu 20 martie 2005.
Prin încheierea din 11 septembrie 2008, instanța a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție.
Prin sentința civilă nr. 3083 pronunțată la 25 septembrie 2008, instanța a admis acțiunea precizată, a obligat pârâta să achite reclamanților tichetele de masă (20/lună) sau a contravalorii acestora începând cu data de 20 martie 2005 și până în prezent, precum și pe viitor, în condițiile legii; a obligat pârâta să plătească reclamanților diferențele dintre drepturile salariale ce li se cuveneau potrivit salarizării din unitățile clinice și salariile efectiv plătite în varianta "neclinic" pe perioada 20 martie 2005 și până în prezent, precum și pe viitor în condițiile legii, a respins cererea de chemare în garanție.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanții, desfășurându-și activitatea în cadrul relațiilor juridice de muncă cu pârâta, beneficiază și de drepturile salariale convenite prin contractul individual de muncă, cât și prin contractele colective de muncă la nivel de unitate sau la nivel de ramură, iar acordarea tichetelor de masă doar personalului care își desfășoară activitatea efectiv în cadrul spitalului, contravine atât legii, respectiv OUG nr. 115/2004, cât și contractului colectiv de muncă, fiind astfel întemeiat capătul de cerere prin care reclamanții au solicitat tichete de masă sau contravaloarea acestora în lei.
In ce privește petitul privind plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite potrivit salarizării din unitățile clinice, cât și salariile efectiv plătite în varianta neclinic, s-a reținut, în esență, că întrucât legea stabilește o singură grilă de salarizare pentru personalul angajat în unitățile clinice, neexistând prevedere specială de salarizare a personalului medical din cadrul cabinetelor medicale din unitățile școlare, reclamanții trebuiau salarizați conform grilei de salarizare în varianta unității clinice.
În termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, a declarat recurs pârâtul Spitalul Clinic de Copii nr. 3, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Solicită modificarea sentinței recurate în sensul admiterii excepției tardivității introducerii acțiunii cu privire la capătul de cerere referitor la acordarea tichetelor de masă rezultate ca diferență între cele ce ar fi trebuit să se acorde pentru zilele efectiv lucrate într-o lună și cele ce s-ar fi acordat pentru zilele lucrătoare din lună, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A mai solicitat instanței să dispună suspendarea executării silite până la soluționarea recursului.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 cod procedură civilă, coroborat cu art. 3041cod procedură civilă.
Arată că în privința tichetelor de masă sunt incidente dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c Codul Muncii, deoarece tichetele de masă nu reprezintă drepturi salariale și dreptul la tichete de masă invocat de contestator rezultă din dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară, fiind în prezența unei acțiuni în neexecutarea clauzelor contractului colectiv de muncă.
Sub aspectul fondului arată că pretențiile sunt neîntemeiate.
Arată că astfel, dacă prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură se stabilea că angajatorul este obligat să acorde tichete de masă potrivit Legii nr. 142/1998 în conformitate cu prevederile legale prevăzute pentru unități finanțate de la bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de sănătate, prin OUG nr. 115/2004 se stabilește că: "începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, personalul încadrat în unitățile sanitare publice finanțate din venituri proprii realizate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate, beneficiază lunar de maximul 20 de tichete de masă", situație în care OUG nr. 115/2004 face trimitere la prevederile Legii nr. 148/1998 ca modalitate de acordare a tichetelor de masă și că OUG nr. 115/2004 stabilește un număr maxim, urmând ca numărul concret de tichete de masă acordate să fie stabilit prin raportare la dispozițiile legale; că dispozițiile art. 5 alin. 2 din Legea nr. 142/1998, art. 1 alin. 2 din lege, art. 2 lit. b, art. 11 din Normele date în aplicarea Legii nr. 142/1998 prevăd că acordarea tichetelor de masă se face doar în limita prevederilor bugetului de stat; că numărul tichetelor se raportează la zilele lucrate.
Mai arată că potrivit prevederilor art. 46 alin. 4 din Legea nr. 507/2003, art. 40 din Legea nr. 511/2004 și art. 24 din Legea nr. 379/2005 au prevăzut posibilitatea acordării tichetelor de masă nr. 379/2005 au prevăzut posibilitatea acordării tichetelor de masă doar pentru instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii; că art. 1 din Legea nr. 142/1998 nu instituie o obligație de plată sau de acordare de astfel de stimulente, ci doar posibilitatea acordării acestora; că această situație ar fi obligație dacă ar fi dublată de o obligație contractuală.
Prin întâmpinare, reclamanții intimați, u, (), au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
In ce privește excepția tardivității arată că în mod corect a apreciat prima instanță ca fiind introdusă în termen, deoarece din coroborarea prevederilor art. 155 Codul Muncii, art. 23 din OUG nr. 115/2004, art. 139 din contractul colectiv de muncă se desprinde ideea că tichetele de masă sunt drepturi salariale, fiind o retribuție acordată salariaților ca o bonificație a muncii acestora; că nu este vorba de neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, tichetele de masă fiind acordate în baza unor dispoziții legale.
Mai arată că instanța de fond a obligat la acordarea tichetelor de masă în condițiile legii, situație în care este clar că nu se vor acorda tichete de masă și pentru perioadele în care nu s-a lucrat sau pentru zilele libere; că 35 de colegi au parcurs toate fazele judecății și au recuperat sumele doar prin executare silită, ceea ce dovedește caracterul rău platnic al pârâtei recurente; că practica Tribunalului Timiș și a Curții de Apel Timișoara este unitară, în alte 12 dosare fiind pronunțate soluții similare.
Chemata în garanție Direcția de Sănătate Publică Tas olicitat prin întâmpinare admiterea recursului.
Arată că este fără obiect capătul de cerere privind acordarea diferențelor dintre clinic și neclinic este fără obiect; că pretenția de acordare a tichetelor de masă este neîntemeiată, art. 411din OUG nr. 115/2004 prevăzând cărei categorii de personal se acordă tichete de masă cu finanțare de la bugetul de stat; că în alin. 2 al art. 411din OUG nr. 115/2004 sunt enumerate categoriile de personal care beneficiază de tichete de masă, categorii în care nu se încadrează și reclamanții.
Pârâta recurentă Spitalul Clinic de Copii nr. 3 a depus la dosar concluzii scrise prin care a reiterat susținerile din cererea de recurs.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 coroborat cu art. 3041cod procedură civilă, instanța a apreciat recursul neîntemeiat, urmând a-l respinge cu următoarea motivare:
Instanța de fond a interpretat în mod corect actul juridic dedus judecății și a făcut o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente speței.
Criticile aduse de către pârâta recurentă vizează prescripția dreptului material la acțiune privind tichetele de masă și legalitatea acordării acestor tichete reclamanților.
În ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, în mod corect prima instanță a apreciat acțiunea ca fiind introdusă în termen, în fața instanței de fond nefiind invocată excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Pretențiile privind tichetele de masă sunt supuse termenului de prescripție de trei ani prevăzut de art. 283 lit. c Codul Muncii, iar nu termenului de prescripție prevăzut de art. 283 alin. 2 lit. Codul Muncii, în cauză nepunându-se problema neexecutării unor clauze ale contractului colectiv de muncă.
Tichetele de masă sunt beneficii acordate în baza art. 23 din OUG nr. 115/2004 coroborat cu art. 139 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară 2005-2007, astfel că nu se pune problema neexecutării clauzelor contractului colectiv de muncă, în speță dreptul fiind născut din lege.
Mai mult, tichetele de masă au natură salarială, fiind adaosuri acordate salariaților, ca o bonificație a muncii acestora.
Acordarea tichetelor de masă personalului din unitățile sanitare a fost reglementată prin OUG nr. 115/2004 care prevede în art. 23 că începând cu data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, personalul încadrat în unitățile sanitare publice finanțate integral din venituri proprii realizate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, beneficiază lunar de maxim 20 de tichete de masă.
In speță, din actele dosarului reiese că reclamanții au fost angajați în baza unui contract individual de muncă încheiat între ei și pârâți.
In această calitate, reclamanții trebuiau să beneficieze de toate drepturile de care au beneficiat toți salariații angajatorului respectiv și stabilite printr-un contract individual sau colectiv de muncă.
Art. 23 din OUG nr. 115/2004 prevede că beneficiază de tichete de masă personalul încadrat în unități sanitare publice finanțate integral din venituri proprii realizate prin sistemul asigurărilor sociale de sănătate, fără a face o altă distincție cu privire la locul de muncă unde-și desfășoară activitatea angajatul respectiv sau activitatea desfășurată de acesta.
De asemenea, în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară, valabil pe perioada 2005-2007 și înregistrat sub numărul 267/14/12 decembrie 2005 este prevăzut că angajatorul este obligat să acorde tichete de masă potrivit Legii nr. 142/1998 în conformitate cu prevederile legale prevăzute pentru unități finanțate de la bugetul de stat și de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate. Acordarea tichetelor de masă doar personalului care își desfășoară activitatea efectiv în cadrul spitalului, contravine atât contractului colectiv de muncă, cât și OUG nr. 115/2004.
Împrejurarea că bugetul de venituri și cheltuieli, primit de la bugetul de stat nu prevăd fonduri pentru aceste tichete, nu poate fi interpretată în sensul că angajatorul nu poate acorda angajaților tichete de masă.
Art. 411din OUG nr. 115/2004 nu înlătură dispozițiile art. 23, ci prevede car categorii de personal beneficiază de tichete de masă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătății, în timp ce art. 23 invocat de reclamant are în vedere unitățile sanitare finanțate integral din venituri proprii realizate în sistemul asigurărilor sociale de sănătate.
Împrejurarea că a expirat perioada pentru care a fost încheiat contractul colectiv de muncă nu face ca dreptul la tichete de masă să înceteze câtă vreme art. 23 din OUG nr. 115/2004 este și în prezent în vigoare și nu condiționează acordarea tichetelor de masă de prevederea lor în contractul colectiv de muncă.
Instanța de fond a prevăzut că aceste tichete se acordă în condițiile legii, numărul de 20 de tichete fiind numărul maxim ce poate fi acordat, ele urmând a se acorda în funcție de numărul zilelor efectiv lucrate de angajatul respectiv.
Față de cele de mai sus, sentința atacată este legală și temeinică sub aspectul motivelor de recurs invocate, situație în care în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, urmează a respinge recursul pârâtei ca neîntemeiat.
In privința cheltuielilor de judecată va face aplicarea dispozițiilor art. 274 cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâta Spitalul Clinic de Copii nr. 3 împotriva sentinței civile nr. 3083 pronunțată la 25 septembrie 2008 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, a, Carra, (), și chemata în garanție Direcție de Sănătate Publică.
Obligă pârâta la plata sumei de 6600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 3 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
pentru, aflată în concediu de odihnă, pentru, eliberată din funcție prin
semnează președintele secției, pensionare, semnează președintele
secției,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
15.07.2009
Primă instanță:
, - Tribunalul Timiș
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Carmen Pârvulescu, Maria
