Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 6199/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr- - DREPTURI -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6199
Ședința publică din data de 11 2009
Completul compus din:
Președinte: JUDECĂTOR 1: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
JUDECĂTOR 3: Carmen Tomescu
Grefier - -
*******
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice G, împotriva sentinței civile nr. 2762/14.03.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva încheierii de îndreptare eroare materială din data de 10.04.2008 pronunțată în același dosar, în contradictoriu cu intimații reclamanți G, -, -, G, G, -, și intimații pârâți Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul Gorj, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu au răspuns.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursurile sunt declarate și motivate în termenul legal, că în conformitate cu prevederile art. 242 alin.2 pr.civ. s-a solicitat și judecata cauzei în lipsă, după care, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 2762/14.03.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de petenții G, -, -, G, G, -, și cu domiciliul procesual ales la sediul Tribunalului Gorj cu sediul in Tg.J,-, judetul
S-a dispus admiterea excepției autorității de lucru judecat invocată de intimata Ministerul Justiției privind petenții, și pentru perioada 29.05.2003-01.12.2003.
S-a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de intimata Ministerul Justiției privind petenții G, -, -, G, G, -, pentru perioada 10.12.2002-01.12.2003.
S-a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de intimata Ministerul Justiției privind petenții, și pentru perioada 11.04.2002-29.05.2003.
S-a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de intimata Ministerul Justiției privind petenții G, -, -, pentru perioada 11.04.2002-10.12.2002.
S-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Au fost obligate intimatele Ministerul Justitiei, Curtea de APEL CRAIOVA, si Tribunalul Gorj să plătească petenților drepturile salariale în cuantum de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară după cum urmează:
Pentru petenții, și pentru perioada 11.04.2002-29.05.2003, sume actualizate la data plății efective.
Pentru petenții G, -, -, pentru perioada 11.04.2002-10.12.2002, sume actualizate la data plății efective.
S-a dispus obligarea intimatei Ministerul Economiei și Finanțelor, să includă în buget sumele necesare plății despăgubirilor solicitate.
S-a luat act că petenta renunță la judecarea acțiunii.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Referitor la excepția autorității de lucru judecat invocată de intimata Ministerul Justiției și din analiza sentințelor civile nr.2359/10.10.20006, nr. 1841/08.06.2006, nr.2536/15.11.2006 și nr.1788/25.05.2006, pronunțate de Tribunalul Gorj, aceasta a fost admisă pentru perioada 29.05.2003-01.12.2003 privind pe petenții, și și pentru perioada 10.12.2002-01.12.2003 privind pe petenții G, -, -, G, G, -,.
Pentru perioadele 11.04.2002-29.05.2003 privind petenții, și și pentru perioada 11.04.2002-10.12.2002 privind petenții G, -, -, G, G, -, instanța a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de intimata Ministerul Justiției cu următoarea motivare:
Autoritatea de lucru judecat are la bază regula potrivit căreia o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată și că o constatare făcută prin hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie să fie contrazisă de altă hotărâre.
Principiul lucrului judecat împiedică, deci, nu numai o nouă judecare a unui proces terminat având același obiect, aceeași cauză și fiind purtat între aceleași părți, ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute unei părți sau constatările făcute printr-o hotărâre judecătorească definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre judecătorească, dată într-un alt proces.
De aceea, autoritatea de lucru judecat nu poate să rezulte decât dintr-o hotărâre care a soluționat litigiul în fond, deoarece, numai într-un atare caz, o altă instanță ar fi pusă în situația de a relua judecata unei pricini cu același obiect, întemeiată pe aceeași cauză și între aceleași părți.
Ori, în cauza dedusă judecății, pentru perioadele pentru care s-au solicitat de către petenți acordarea procentului de 30%, nu au fost pronunțate hotărâri care să analizeze fondul cauzei ci s-au avut în vedere doar excepții invocate, astfel încât în cauză nu operează autoritatea de lucru judecat.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocat, instanța respins-o cu următoarea motivare:
Analizând excepția invocată în strânsă legătură cu fondul cauzei, instanța a constatat că excepția se constituie într-un mijloc de apărare de care, procesual, uzează debitorul obligației.
A invoca prescripția dreptului pe cale de excepție înseamnă însă recunoașterea dreptului substanțial, real, dă posibilitatea creditorului din raportul de obligație să solicite sprijinul autorităților abilitate (instanțelor judecătorești) obligarea debitorului la efectuarea prestației printr-o acțiune civilă.
Această recunoaștere tacită nu se confundă cu instituția de drept civil ce duce la întreruperea prescripției, astfel că instanța constată că invocarea excepției prescripției dreptului la acțiune vine în contradicție cu ideea de inexistență a dreptului subiectiv pe care intimatul o promovează atunci când solicită respingerea acțiunii pe fond.
Prescripția dreptului la acțiune este un mijloc de stingere a dreptului în sens material prin neexercitarea acestui drept în intervalul stabilit de lege și face ca titularul unui drept subiectiv sau creditorul care a rămas inactiv un anumit răstimp să-și piardă ocrotirea dreptului respectiv pe calea acțiunii în justiție și, odată cu aceasta, posibilitatea de a obține executarea silită a obligației corespunzătoare.
Prescripția extinctivă se constituie așadar într-o sancțiune specifică prin care legea sancționează starea de pasivitate a titularului dreptului.
Instanța este în măsură să constate însă, că starea de pasivitate a reclamanților nu s-a datorat unei atitudini personale, pur subiective, ci a fost generată de fapte și împrejurări mai presus de voința acestora, respectiv, de apariția unor acte normative care le punea în discuție (și intimata chiar pune în discuție) existența dreptului lor subiectiv.
În consecință, instanța a constatat că starea de pasivitate nu este imputabilă petenților și, implicit, în cauză nu a operat prescripția dreptului la acțiune, excepția invocată urmând a fi respinsă.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut că aceasta este întemeiată în parte, pentru următoarele considerente:
Prin Hotărârea nr. 185/22.06.2005, Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării a constatat existența unei discriminări directe potrivit art. 2 alin.1 și 2 din nr.OG137/2000, recomandându-se Ministerului Justiției, inițierea unui act normative în vederea eliminării de tratament salarial, care a creat o inegalitate evidentă între cele două categorii de magistrați cu pregătire și responsabilități identice.
Ca urmare a demersului legislativ inițiat pe baza constatării acestei discriminări a fost adoptată nr.OUG 27/29.03.2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de magistrați și de personal din sistemul de justiție, pentru eliminarea inegalității ce s-a creat, fiind reglementată unitar salarizarea și celelalte drepturi ale judecătorilor, procurorilor, magistraților, asistenților și ale personalului asimilat acestora.
Prin decizia nr.VI din 15.01.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a constatat că până la adoptarea și intrarea în vigoare a nr.OG 27/2006 aplicarea textelor de lege constatate discriminatorii prin hotărârea mai sus menționată a creat o inegalitate vădită între nivelul indemnizațiilor acordate magistraților, în contradicție cu principiul egalității cetățenilor în fața legilor, consacrată în art. 16 alin.1 din Constituția României, republicată, cu cel al egalității de tratament salarial pentru muncă egală, instituit prin art. 23 alin. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și cu cel al interzicerii oricărei discriminări prevăzută la art. 2 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice și în art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
În consecință, prin decizia mai sus menționată, obligatorie pentru instanțe, potrivit dispozițiilor art. 329.pr.civ. s-a hotărât ca, pentru eliminarea oricărei discriminări, drepturile salariale prevăzute în dispozițiile art. 11 alin.1 din nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, precum și a dispozițiilor art. 28 alin.4 din nr.OUG 24/2004, modificată prin Legea nr. 601/2004, se cuvin tuturor magistraților.
Ulterior, prin încheierea din data de 10 aprilie 2008, pronunțată în dosarul nr- de către Tribunalul Gorjs -a admis cererea de îndreptare eroare materială.
S-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței civile nr. 2762 pronunțată în dosar nr- la Tribunalul Gorj în sensul că nu va mai fi mentionat numele.
S-a dispus indreptarea erorii materiale strecurata in dispozitivul sentintei civile nr. 2762 pronunțată în dosar nr- la Tribunalul Gorj in sensul caîn loc de:
"Admite în parte acțiunea formulată de petenții G, -, -, G, G, -, și cu domiciliul procesual ales la sediul Tribunalului Gorj cu sediul in Tg.J,-, judetul
Admite excepția autorității de lucru judecat invocată de intimata Ministerul Justiției privind petenții, și pentru perioada 29.05.2003-01.12.2003.
Admite excepția autorității de lucru judecat invocată de intimata Ministerul Justiției privind petenții G, -, -, G, G, -, pentru perioada 10.12.2002-01.12.2003.
Respinge excepția autorității de lucru judecat invocată de intimata Ministerul Justiției privind petenții, și pentru perioada 11.04.2002-29.05.2003.
Respinge excepția autorității de lucru judecat invocată de intimata Ministerul Justiției privind petenții G, -, -, pentru perioada 11.04.2002-10.12.2002.
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Obligă intimatele Ministerul Justitiei, cu sediul in B,-, sector 5, Curtea de APEL CRAIOVA, cu sediul in C, judetul D si Tribunalul Gorj, cu sediul in Tg.J,-, judetul G să plătească petenților drepturile salariale în cuantum de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară după cum urmează:
Pentru petenții, și pentru perioada 11.04.2002-29.05.2003, sume actualizate la data plății efective.
Pentru petenții G, -, -, pentru perioada 11.04.2002-10.12.2002, sume actualizate la data plății efective.
Obligă intimata Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, să includă în buget sumele necesare plății despăgubirilor solicitate.
Ia act că petenta renunță la judecarea acțiunii.",se va trece corect:
"Admite în parte acțiunea formulată de petenții G, -, -, G, G, -, și cu domiciliul procesual ales la sediul Tribunalului Gorj cu sediul in Tg.J,-, judetul
Admite excepția autorității de lucru judecat invocată de intimata Ministerul Justiției privind petenții, și pentru perioada 29.05.2003-01.12.2003.
Admite excepția autorității de lucru judecat invocată de intimata Ministerul Justiției privind petenții G, -, -, G, G, -, pentru perioada 10.12.2002-01.12.2003.
Respinge excepția autorității de lucru judecat invocată de intimata Ministerul Justiției privind petenții, și pentru perioada 11.04.2002-29.05.2003.
Respinge excepția autorității de lucru judecat invocată de intimata Ministerul Justiției privind petenții G, -, -, G, G, -, pentru perioada 11.04.2002-10.12.2002.
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Obligă intimatele Ministerul Justitiei, cu sediul in B,-, sector 5, Curtea de APEL CRAIOVA, cu sediul in C, judetul D si Tribunalul Gorj, cu sediul in Tg.J,-, judetul G să plătească petenților drepturile salariale în cuantum de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară după cum urmează:
Pentru petenții, și pentru perioada 11.04.2002-29.05.2003, sume actualizate la data plății efective.
Pentru petenții G, -, -, G, G, -, pentru perioada 11.04.2002-10.12.2002, sume actualizate la data plății efective.
Obligă intimata Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, să includă în buget sumele necesare plății despăgubirilor solicitate.
Se ia act că petenta renunță la judecarea acțiunii".
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor G, criticând-o pentru netemeinie și nelegalitate.
1. În motivarea primului recurs s-a arătat că, în mod greșit, prima instanță a respins excepția prescriăției dreptului la acțiune pentru drepturile bănești reprezentând sporul de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară, aferente perioadelor 11 aprilie 2002 - 29 mai 2003, respectiv, 14 aprilie 2002 - 10 dec. 2002.
S-a arătat că, în raport de data introducerii acțiunii și de dispozițiile art. 283 Codul Muncii, art. 3 și art. 12 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestații sew stinge printr-o prescripție deosebită.
S-a mai arătat că, Decizia nr. VI din 15 ian. 2007 pronunțată de ICCJ nu menționează, în cuprinsul său, un termen de la care începe să curgă prescripția.
2. Recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice G, în numele și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, privește lipsa calității procesuale pasive a acestui pârât.
Verificând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată ambele recursuri fondate, urmând a fi admise, pentru următoarele considerente.
Ambele pârâte invocă, prin motivele de recurs, câte o excepție - aceea a prescripției dreptului la acțiune și cea privind lipsa calității procesuale pasive.
Față de împrejurarea că excepția invocată de Ministerul Justiției este una de ordine publică ce ar putea fi invocată, potrivit art. 306 alin. 2 cod. pr. civ. și din oficiu, instanța stabilește că aceasta are prioritate de soluționare.
Referitor la aceasta, Curtea reține următoarele:
Este adevărat că prin Decizia nr. VI din 15 ianuarie 2007, pronunțată de ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE- SECȚIILE UNITE, s-a reținut că pentru eliminarea oricărei discriminări între diferitele categorii de magistrați, cu profesii implicând pregătire, experiență și responsabilități identice, în raport cu gradul profesional și funcția îndeplinită de fiecare, se impune ca, pentru perioada în care o parte dintre magistrați nu au beneficiat de sporul specific de 30% și, respectiv, 40% din indemnizația de încadrare brută lunară, acei magistrați să aibă dreptul la întregirea veniturilor lor salariale cu acel spor, obligația autorității care nu l-a acordat tuturor magistraților fiind întemeiată pe ideea de răspundere pentru tratament discriminatoriu.
Respectarea dreptului fiecărui cetățean la egalitate de tratament remuneratoriu pentru aceeași muncă, în condiții de responsabilitate identică, implică obligația firească a autorității care a generat acordarea discriminatorie a sporului la care s-a făcut referire, de a repara prejudiciul cauzat categoriei de magistrați ce a fost lipsită de echivalentul acelui spor în perioada în care dispozițiile ce îl reglementau erau în vigoare.
S-a concluzionat că, în temeiul dispozițiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, și ale art. 329 alin. 2 și 3 din Codul d e procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii și, pentru eliminarea oricărei discriminări, a se stabili că drepturile salariale prevăzute în dispozițiile art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, precum și în dispozițiile art. 28 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002, modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2004, modificată și aprobată, la rândul ei, prin Legea nr. 601/2004, se cuvin tuturor magistraților.
Caracterul legitim al acestor pretenții a fost recunoscut de instanțele interne prin hotărârile judecătoresti pronunțate în materia drepturilor salariale ale personalului din justiție hotărâri intrate în puterea lucrului judecat și care au dobândit deja putere de lege.
Problema care se pune, însă, în cauza de față, este aceea a intervalului de timp până la care instanțele investite cu soluționarea unor astfel acțiuni se pot întoarce în aprecierea încălcărilor învederate și, respectiv, în restabilirea ordinii de drept pe segmentul ce face obiectul analizei judecătorești.
Dezlegarea dată de instanța supremă presupune că reclamanții aveau posibilitatea solicitării reparării acestei încălcă și eliminarea efectelor discriminatorii constatate și prin Hotărârea nr. 185 din 22 iulie 2005 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, în termenul prevăzut de lege, încă de la prima încălcare, în temeiul dispozițiile art. 23 alin. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și cele ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la interzicerea oricărei discriminări.
Faptul că aceștia au solicitat aceste drepturi după o perioadă de timp afectată de efectul prescripției dreptului la acțiune nu poate justifica legitimarea demersului reclamanților cu încălcarea dispozițiilor legale.
Față de considrentele expuse anterior, impunându-se soluția admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune, vor fi admise ambele recursuri formulate în cauza de față, devenind inutilă cercetarea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct 9 și art. 312 alin. 1 teza II Cod procedură civilă, va fi modificată sentința în parte și se va respinge, ca prescrisă, acțiunea reclamanților privind acordarea sporului 30% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioadele11.04.2002-29.05.2003 respectiv, 11.04.2002-10.12.2002.
Se va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice G, împotriva sentinței civile nr.2762/14.03.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva încheierii de îndreptare eroare materială din data de 10.04.2008 pronunțată în același dosar, în contradictoriu cu intimații reclamanți G, -, -, G, G, -, și intimații pârâți Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul Gorj, având ca obiect, drepturi bănești.
Modifică în parte sentința.
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Respinge acțiunea formulată de reclamanți pentru perioadele 11.04.2002- 29.05.2003, respectiv 11.04.2002-10.12.2002.
Menține restul dispozițiilor sentinței
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 11.11.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud./ 2 ex./ 22 dec. 2009
Tehn./Ex.3
/St. și
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Ligia Epure, Carmen Tomescu
