Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 6216/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6216
Ședința publică din data de 11 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR 1: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
JUDECĂTOR 3: Carmen Tomescu
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr.931/12.03.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și A, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru recurenta pârâtă consilier juridic, lipsind intimații reclamanți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, după care,
Neamifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul părții prezente.
Consilier juridic, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 931/12.03.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins excepția dreptului la acțiune.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanții și A moștenitori ai defunctului, în contradictoriu cu intimata SC SA-
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 3747,45 lei reprezentând diferențe salariale dintre salariul de bază minim ce trebuia plătit și cel acordat efectiv pe perioada 18.09.2005-15.08.2006, sumă netă actualizată până la data de 31.12.2008.
A respins celelalte capete de cerere.
A fost obligată pârâta către reclamant la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 400 lei, reprezentând onorariu expert.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Defunctul a fost salariatul unității pârâtei, până la data de 15.08.2006, așa cum rezultă din carnetul său de muncă.
In conformitate cu art. 128 alin. 5 din contractele colective de muncă aplicabile la nivel de unitate în perioada 2005-2008 "în cadrul SC SA și a sucursalelor salariul de bază minim este de minimum 1,76 de ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat".
Potrivit art. 129 alin. 1 și 4 din contractele colective de muncă " salariile de bază minime pe niveluri și funcții sunt cele rezultate din aplicarea la salariul de bază minim actualizat pe SC (conform art. 128 din prezentul CONTRACT COLECTIV DE MUNCĂ) a următorilor coeficienți minimi: a)muncitori 2)calificați -1,25", iar în ceea ce privește valoarea salariului minim pe SC, textul prevede că "se stabilește prin negociere cu pentru fiecare semestru, cu precizarea dacă aceasta se introduce sau nu în grila stabilită conform anexei 3".
In anexa 3 se stabilesc limitele minime de salarizare corespunzătoare nivelurilor funcțiilor și meseriilor, coeficienții respectivi urmând a fi aplicați la salariul minim de bază stabilit conform art. 128 din contractele colective de muncă.
Pârâta trebuia să procedeze la aplicarea dispozițiilor enunțate din contractele colective de muncă, în acest sens fiind art. 40 alin 1 lit. c din codul muncii care statuează că angajatorului îi revine obligația de acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
Expertiza contabilă efectuată în cauză, necontestată de părți, a concluzionat că salariul de bază minim pentru defunct, muncitor calificat, nu a fost stabilit conform dispozițiilor enunțate din contractele colective de muncă.
In atare condiții, în temeiul art. 269 din codul muncii, pârâta este obligată să îl despăgubească pe reclamant cu sumele ce reprezintă diferența dintre salariul de bază minim ce trebuia plătit și cel acordat efectiv, care, potrivit expertizei contabile este în cuantum de 3747,45 lei sumă actualizata.
In raport de aceste considerente instanța va admite acest capat de cerere.
Privind cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata drepturilor reprezentând contravaloarea aprovizionării de toamnă-iarnă pentru perioada 2005-2006, contravaloarea cotei de gaze aferente perioadei 2005 - 20086, instanța reține următoarele:
Defunctul a fost angajat al societății pârâte până când raporturile de muncă au încetat, prin deces. În art. 176 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură aplicabil pentru perioada 2005-2008 s-a prevăzut că "salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă" în luna octombrie, pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă.
Totodată, prin 187 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură s-a statuat că " salariații agenților economici nominalizați în anexa 1 punctul B vor primi, anual, un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale".
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă instanța o respinge ca neîntemeiată apreciind că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art 283 alin.1 lit.e din codul muncii ci dispozițiile art. 283 alin.1 lit.c din codul muncii potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani în cazul în care obiectul cererilor de chemare în judecată îl constituie drepturi de natură salarială.
Ori potrivit art. 22 din OG nr. 7 / 2001 sunt considerate venituri din salarii denumite în continuare salarii toate veniturile în bani și / sau în natură, obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă și indiferent de denumirea veniturilor sau sub forma care ele se acordă.
În teoria de specialitate unii autori au susținut același lucru, respectiv că sunt venituri de natură salarială toate sumele cuvenite în baza unui raport de muncă, în executarea unui contract individual de muncă.
In speță nu are relevanță că suma primită este adaos, ajutor material sau indemnizație de concediere, pentru că denumirile date nu exclud calificarea dată de legiuitor ca fiind venituri din salarii conform art. 22 din OG nr. 7/2001 astfel că incidente cu privire la prescripție sunt prevederile art. 283 alin 1 lit. c din codul muncii, în raport de care acțiunea este formulată în termenul de 3 ani.
În plus se observă că pentru aprovizionarea de toamnă iarnă părțile au folosit în redactarea articolului din CCM sintagma de "suplimentare a drepturilor salariale", ceea ce nu mai lasă loc la nici o îndoială privind natura acestui drept, care este de natură salarială.
Un alt argument că atât aprovizionarea de toamnă iarnă, cât și cota de gaze sunt drepturi de natură salarială este acela că sumele respective au fost incluse în salarii așa cum a susținut pârâta în întâmpinare și cum rezultă și din interpretarea prevederilor contractelor colective de muncă.
În ce privește celelalte capete de cerere, instanța reține următoarele:
Prima pentru aprovizionare toamnă-iarnă, din luna octombrie ce este reglementată în art. 176 din CCM la nivel de ramură se acordă conform art 176 alin. 6 din același CCM " în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea sa în salariul de bază".
Ori în art. 168 alin3 din CCM la nivel de unitate din anul 1997 s-a prevăzut expres că"începând cu 01.06.1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă -iarnă va fi introdusă în salariul de bază"
Ca urmare a acestei prevederi în anii următori, în contractele colective la nivel de unitate, nu s-a mai reglementat acest drept pentru salariați, nu a mai fost menționat deloc.
Din interpretarea acestor clauze contractuale instanța reține că cererea reclamantei este neîntemeiată, dreptul solicitat fiindu-i acordat de angajator prin includerea sumei respective în salariul de bază, începând cu 01.06.1994 și menținerea acestei includeri și în anii următori, inclusiv în 2005. Toate măririle de salariu ce au avut loc ulterior datei de 01.06.1997 s-au aplicat salariului de bază ce includea și prima de toamnă - iarnă, fără ca salariile să se mai diminueze vreodată cu contravaloarea acestei prime.
Faptul că prima de toamnă iarnă a fost inclusă în salariu în anul 1997 rezultat și din expertizele judiciare întocmite în alte dosare cu obiect asemănător, confirmând astfel apărarea pârâtei.
Cota de gaze reglementată de art. 187 din CCM la nivel de ramură se acordă potrivit aceluiași articol alin.2 "în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază", cuantumul și condițiile de acordare fiind stabilite prin CCM la nivel de unitate.
În CCM la nivel de unitate din anul 1997 la art. 176 alin 1 s-a prevăzut că "începând cu 01.06.1997 ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc de gaze naturale, ce se acordă fiecărui salariat, va fi inclus în salariul de bază."
În anii următori, inclusiv în anul 2005 s-a menționat expres în CCM la nivel de unitate că "ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM pe 1997"
Din interpretarea acestor clauze contractuale instanța reține că cererea reclamantilor moștenitori și sub acest aspect este neîntemeiată, dreptul solicitat fiindu-i acordat defunctului de angajator prin includerea sumei respective în salariul de bază. Toate măririle de salariu ce au avut loc s-au aplicat salariului de bază ce includea și contravaloarea cotei de gaze naturale, fără ca salariile să se mai diminueze vreodată cu contravaloarea acestei prime, așa cum a rezultat de altfel și din expertizele întocmite în alte dosare cu obiect asemănător.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Instanța nu a ținut cont de fondul de salarii stabilit și alocat în funcție de situația financiară a firmei, fond distribuit pentru fiecare negociere în cazul majorărilor de salariale.
De asemenea, instanța nu a ținut seama de actele adiționale ale fiecărui salariat, care reprezintă voința părților în cazul negocierii și, implicit, accepatarea salariului, în sensul că a fost de acord cu remunerația primită pentru munca prestată.
Curtea constată a fi nefondat recursul, pentru următoarele considerente:
Autorul reclamanților a avut funcția de compresorist în perioada 1 2005/14 august 2006, având categoria B, căruia îi corespunde un coeficient de majorare de 1,42.
Având în vedere actele depuse la dosarul cauzei, inclusiv dispozițiile CCM pe anul 2004 la nivel de unitate potrivit căruia salariul de bază minim pe unitate este de minimum 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat, expertul a concluzionat că în perioada 18 sept. 2005 - 15 august 2006 nu au fost acordate salariatului salariile de bază minime și sporurile aferente, diferențele neacordate fiind în totală brută de 4.570,22 lei, căruia îi corespunde o valoare netă de 3. 186,35 lei (scăzând contribuțiile obligatorii).
valoarea netă cu coeficientul de devalorizare este de 3. 747,45 lei.
De menționat că, referitor la aceste concluzii formulate de expert, pârâta nu a formulat obiecțiuni.
Față de cele arătate anterior, apar nefondate susținerile recurentei privind respectarea obligațiilor cuprinse în contractul de muncă al salariatului și în actele adiționale ulterioare, munca prestată de acesta fiind corect apreciată și plătită.
Sunt considerentele pentru care, Curtea constatând că hotărârea primei instanțe nu este afectată de vreunul din motivele de casare sau modificare prev. de art.304 pr.civilă, în temeiul art.312 pr.civilă va respinge recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr.931/12.03.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și A, având ca obiect, drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 11.11.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud. LE / 2 ex /20 2009
Tehn. Red. IB
/ M și R
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Ligia Epure, Carmen Tomescu
