Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 625/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 625/R-CM
Ședința publică din 16 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
JUDECĂTOR 3: Paulina
Grefier
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de pârâta, împotriva sentinței civile nr.402/CM din 30 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc la data de 14 octombrie 2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, când în urma deliberării s-a dat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 24.10.2007 reclamanții, escu, G, G, G, -., -., G, G, C, Din G, au chemat în judecată pe pârâta, solicitând obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate, reprezentând primele de Paște și C stabilite potrivit art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pentru perioada anilor 2004-2007, actualizarea sumelor ce li se cuvin în raport cu coeficientul ce reprezintă rata inflației, precum și la plata dobânzii legale prevăzută de nr.OG9/2000 pentru drepturile salariale neacordate, de la nașterea dreptului până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a susținut de către reclamanți că, deși în conformitate cu art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul societății s-a prevăzut cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, plata unei suplimentări a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe, aceste drepturi bănești nu le-au fost acordate în decursul anilor 2004, 2005, 2006 și 2007, justificându-se de către pârâtă că în anul 2003 aceste drepturi au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
La data de 16.01.2008 s-a depus întâmpinare de către pârâtă, prin care s-a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, arătându-se că pentru drepturile solicitate este prescris dreptul la acțiune în sens material, fiind aplicabile în cauză dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni. De asemenea, nu există dreptul subiectiv la acordarea primelor de Paște și C după ce în 2003 părțile Contractului Colectiv de Muncă au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat.
Ceea ce s-a acordat în continuare reprezintă de fapt prime, situație care a creat o confuzie datorată neînțelegerii faptului că odată inclusă în salariu, prima a încetat să mai aibă o identitate distinctă, devenind parte constitutivă a salariului.
Prin includerea primelor s-a luat o măsură în favoarea salariaților, dar totodată cu efect extinctiv în privința dreptului subiectiv la încasarea acestor prime în viitor, până la o eventuală reinstituire.
La data de 30.01.2008 au formulat cerere de intervenție în interes propriu numiții ia, ta, C C- a, -, G, escu, -, G, - G, G, ta-, a, scu, -, -, G, -, -, -,., G, G, aceștia solicitând, tot în contradictoriu cu pârâta, obligarea acesteia la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate, reprezentând primele de Paște și C stabilite potrivit art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pentru perioada anilor 2004-2007, actualizarea sumelor ce li se cuvin în raport cu coeficientul ce reprezintă rata inflației, precum și la plata dobânzii legale prevăzută de nr.OG9/2000 pentru drepturile salariale neacordate, de la nașterea dreptului până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată, motivarea în fapt și în drept a cererii fiind aceeași cu cea a cererii principale.
Tot la termenul din data de 30.01.2008 pârâta a depus o cerere prin care a solicitat să se ia act că renunță la excepția invocată, cea a prescrierii dreptului la acțiune în sens material.
La data de 27.02.2008 s-a depus o nouă cerere de intervenție în interes propriu de către numiții, scu, -, a, G, și aceștia solicitând de la pârâta acordarea aceleiași categorii de suplimentări salariale pentru perioada 2004-2007, actualizate și cu aplicarea dobânzii legale, cu cheltuieli de judecată, având la bază aceeași motivarea cu cea din acțiunea principală.
Cele două cereri de intervenție au fost încuviințate în principiu la data de 27.02.2007, după discutarea lor în condiții de contradictorialitate.
Încă o cerere de intervenție în interes propriu a fost formulată de către numiții, și și aceștia solicitând de la pârâta acordarea aceleiași categorii de suplimentări salariale pentru perioada 2004-2007, actualizate și cu aplicarea dobânzii legale, cu cheltuieli de judecată, având la bază aceeași motivare cu cea din acțiunea principală.
Aceasta a fost pusă în discuția părților și încuviințată în principiu la data de 26.03.2008.
O ultimă cerere de intervenție în interes propriu a fost formulată de către numiții, și și aceștia solicitând de la pârâta acordarea aceleiași categorii de suplimentări salariale pentru perioada 2004-2007, actualizate și cu aplicarea dobânzii legale, cu cheltuieli de judecată, având la bază aceeași motivare cu cea din acțiunea principală.
Aceasta din urmă a fost pusă în discuția părților la data de 23.04.2008, fiind încuviințată în principiu la acea dată.
La data de 23.04.2008 reprezentantul pârâtei a adus la cunoștința instanței că pârâta și-a schimbat denumirea în
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.402/CM din 30 aprilie 2008, a dmis în parte acțiunea principală formulată de reclamanți și a obligat pe pârâtă să plătească acestora drepturile salariale suplimentare neacordate, reprezentând primele de Paște și de C pe perioada decembrie 2004 - decembrie 2007, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, drepturi ce vor fi acordate în raport cu perioada lucrată efectiv de fiecare dintre reclamanți.
A admis în parte cererile de intervenție în interes propriu și a obligat pe pârâtă să plătească intervenienților în interes propriu drepturile salariale suplimentare neacordate, reprezentând primele de Paște și de C pe perioada ianuarie 2005 - decembrie 2007, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, drepturi ce vor fi acordate în raport cu perioada lucrată efectiv de fiecare dintre aceștia.
A respins cererea reclamanților și intervenienților în interes propriu privind acordarea dobânzii legale aferente acestor drepturi.
A obligat pe pârâtă să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în cuantum de 3000 lei, iar intervenienților în interes propriu cheltuieli de judecată în cuantum de 6500 lei.
S-a reținut de instanța de fond, la pronunțarea acestei sentințe, că eclamanții și intervenienții sunt sau au fost salariați ai societății pârâte, dar la începutul anului 2004 toți erau salariații acesteia.
Societatea pârâtă a luat naștere ca urmare a desprinderii sale de, având personalitate juridică distinctă, salariaților fiindu-le aplicabile dispozițiile contractului colectiv de muncă al
Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilește în cuprinsul art.168 că, "cu ocazia sărbătorilor de Paște și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe ".
La alin.2 al respectivului articol se precizează că, pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul, pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 au menținut dispozițiile art.168 alin.1, însă alin.2 al respectivului articol a fost modificat în forma: "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Urmare a acestor modificări ale alin.2 al art.168 din contractul colectiv de muncă, societatea pârâtă nu a mai acordat salariaților, în cursul anilor 2004 - 2007, suplimentările salariale prevăzute de alin.1 al art.168 din contractul colectiv de muncă.
Potrivit art.969 Cod civil, voința părților semnatare a contractului colectiv de muncă a fost aceea de a păstra salariaților beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 al art.168 din acest contract și în cursul anilor 2004, 2005, 2006 și 2007 respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, numai pentru anul 2003, nu și în următorii ani.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți.
Analizând gramatical textul alin.2, așa cum a fost modificat el începând cu anul 2004, s-a constatat că s-a specificat faptul că "în anul 2003" și nu "din anul 2003", ceea ce denotă intenția părților de includere a suplimentului salarial doar pentru anul 2003 și nu începând cu anul 2003, pentru viitor. Și verbul folosit, "au fost introduse" în locul verbului "vor fi introduse", denotă aceeași manifestare de voință a părților că acele suplimente s-au inclus în salariul de bază exclusiv în anul 2003 și nu și în anii următori.
S-a precizat că nu se poate reține punctul de vedere al pârâtei, în sensul că voința reală a părților a fost aceea de includere a primelor în salariul de bază începând din anul 2003, din moment ce, potrivit art.31 alin.2 din Legea nr.130/1996, coroborat cu art.244 Codul muncii, nu s-a făcut dovada că modificările aduse contractului colectiv de muncă au fost aduse, în scris, la cunoștința organului la care se păstrează, devenind aplicabile de la data înregistrării sau la o altă dată ulterioară, potrivit convenției părților.
Mai mult, nu s-a făcut dovada că reclamanții sunt/au fost membrii de sindicat, pentru ca actul încheiat de reprezentanții sindicatului, în numele lor, să le fie opozabil, din moment ce documentul încheiat de Comisia Paritară nu este supus regulii înregistrării.
După cum rt.168 alin.2 a prevăzut în fiecare din contractele colective de muncă ulterioare anului 2003, că suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, s-a constatat că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin.1.
În ceea ce privește solicitările intervenienților în interes propriu, s-a reținut că acestora li se cuvin aceste suplimentări ale drepturilor salariale începând cu ianuarie 2005 - decembrie 2007, nu și cele cuvenite cu ocazia sărbătorii Cului 2004, întrucât pentru acestea dreptul la acțiune este prescris, potrivit art.1 alin.1 coroborat cu art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958.
În privința cuantificării acestor drepturi, tribunalul a apreciat că în cauză sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art.3712Cod procedură civilă, drepturile bănești putând fi determinate în faza de executare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta
Se arată, în motivarea recursului formulat, că sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică, întrucât în mod greșit s-a reținut că salariaților, începând cu anul 2004, le-ar fi fost aplicabile dispozițiile al Acestora li se aplicau la acea dată prevederile al (vechea denumire a ) înregistrat la Municipiul B la 31 octombrie 2003.
În anul 2003 s-a luat decizia, prin negociere cu reprezentanții salariaților, ca aceste prime să fie introduse în salariul de bază și întrucât în acest an s-a menționat în carnetele de muncă reașezarea salariului de bază conform Hotărârii Consiliului de Administrație nr.14/31 martie 2003, în mod logic nu li s-au mai acordat aceste prime pentru anul următor.
Prin această procedură s-a eliminat posibilitatea acordării în continuare a acelor drepturi ca adaosuri evidențiate distinct în salariu, în măsura în care astfel de prevederi nu mai sunt incluse în contractul colectiv de muncă aplicabil.
În mod greșit s-a reținut de instanța de fond că prevederea art.9 din contractul colectiv de muncă stabilește că atunci când nu există consens în interpretarea unui text se face interpretarea în favoarea salariatului, greșeală ce a dus la pronunțarea unei sentințe nelegale și netemeinice.
Față de motivele invocate se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii reclamanților și intervenienților.
Recursul declarat de intimată este nefondat.
În mod corect instanța de fond a apreciat că reclamanților și intervenienților în interes propriu li se cuvin suplimentări de drepturi salariale începând cu cele cuvenite pentru din anul 2004 și terminând cu cele cuvenite pentru din anul 2007, proporțional cu timpul pe care aceștia l-au lucrat în cadrul societății pârâte.
În recursul formulat, intimata critică modul de interpretare a dispozițiilor legale și a contractului colectiv de muncă făcut de instanța de fond, precizând că atâta vreme cât în anul 2003 primele de Paște și C prin negocierea părților au fost introduse în salariul de bază, pentru anii următori nu mai era necesară o asemenea mențiune, atâta vreme cât primele au fost încasate în continuare.
Curtea constată că în contractele colective de muncă pentru anii 2005, 2006 și 2007, art.168 alin.2 cuprinde aceeași mențiune ca în contractul din 2004, în sensul că "în anul 2003" suplimentările salariale pentru Paște și C au fost introduse în salariul de bază. Această formulare este neechivocă, astfel că textul nu poate fi interpretat gramatical în sensul că suplimentarea ar fi inclusă "din anul 2003". Interpretarea gramaticală reprezintă o interpretare a legii civile în funcție de metoda de interpretare folosită și constă în lămurirea unei dispoziții pe baza regulilor gramaticii, ținând cont, printre altele, de semantica termenilor utilizați.
Este corectă susținerea recurentei-pârâte în sensul că potrivit art.977 cod civil "interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor", iar conform art.978 Cod civil "clauzele îndoielnice se interpretează în înțelesul în care ele pot produce un efect".
Nu rezultă însă că aceste reguli au prioritate față de interpretarea gramaticală, care nu poate fi înlăturată, așa cum eronat susține pârâta în recursul său.
Pe de altă parte, este sarcina pârâtei, care invocă neconcordanța dintre conținutul art.168 alin.2 și voința reală a semnatarilor contractului colectiv de muncă, să facă dovezi în sensul celor pretinse, ceea ce înseamnă că recurenta trebuia să dovedească împrejurările în care s-a încheiat contractul, tratativele și discuțiile care au fost purtate, adică elemente extrinseci contractului, deoarece în speță nu există elemente intrinseci care să ducă la această concluzie.
Dispozițiile art.168 din prevăd clar că, "cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe ".
Potrivit art.7 (2) din Legea nr.130/1996, republicată, privind contractul colectiv de muncă, "contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților", iar art.30 precizează că "executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți".
Recurenta a arătat că părțile au convenit includerea acestor compensații în salariul de bază, astfel că salariații și-au primit drepturile salariale în totalitate.
Într-adevăr, în pe anul 2003, la art.168 alin.2 apare mențiunea că pentru anul 2003 suplimentările vor fi introduse în salariul de bază.
Astfel de mențiuni nu apar însă în pe anii 2004, 2005 și 2006, iar instanța nu poate reține apărările recurentei, în sensul că această clauză, astfel cum a fost modificată în 2003, a fost valabilă și în perioada următoare deoarece mențiunea apare doar pentru anul 2003.
Așa cum rezultă din dispozițiile art.25 alin.1 și 3 din Legea nr.130/1996, se depune și înregistrează la direcția generală de muncă și protecție socială județeană și se aplică de la data înregistrării. Și modificările aduse își produc efectele tot la data înregistrării sau de la o altă dată ulterioară convenită de părți, conform art.31 din aceeași lege.
Precizările recurentei sunt valabile numai pentru anul 2003, dar drepturile aferente acestui an nu au făcut obiectul judecății.
În ceea ce privește interpretarea contractului în concordanță cu dispozițiile art.978 Cod civil, Curtea apreciază că faptul cuprinderii în art.168 alin.2 din contractul colectiv de muncă a mențiunii că în anul 2003 drepturile suplimentare de Paște și de C au fost incluse în salariul de bază, nu poate fi interpretat în niciun caz în sensul că includerea în salariul de bază s-ar fi făcut începând cu anul 2003, de vreme ce termenii folosiți în text sunt alții și, așa cum am arătat, o interpretare gramaticală a acestuia nu poate fi înlăturată.
În speță, interpretarea făcută de Comisia Paritară că suplimentările salariale au fost introduse din anul 2003, s-a făcut în iunie 2007, deci nu poate fi aplicabilă unei perioade anterioare, iar pe de altă parte, din înscrisul depus de pârâtă nu rezultă contractul colectiv de muncă la care se referă această interpretare, în speță fiind în discuție contractele colective de muncă pe anii 2005, 2006 și 2007.
Față de cele arătate mai sus, Curtea constată că soluția instanței de fond este legală și temeinică, motiv pentru care, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta B, împotriva sentinței civile nr.402/CM din 30 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./27.10.2008
Jud.fond:
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin, Paulina
