Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 634/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(7817/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr. 634/
Ședința publică din data de 04 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții-reclamanți, G, împotriva sentinței civile nr. 615 LM din 16 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, având ca obiect - drepturi bănești.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 28.01.2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 04.02.2010, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 615 LM din 16 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea prin care reclamanții reclamanți, G, au solicitat obligarea pârâtei SC SA la plata sumei de 10.602,60 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neachitate pe perioada 2005-2007.
Reclamanții au declarat recurs, criticând sentința precitată sub următoarele aspecte, în esență:
- instanța a reținut că drepturile solicitate au fost incluse în salariul de bază al fiecărui angajat;
- art. 168 alineatul 1 din CCM la nivel de unitate pentru anii 2003-2007 are aceeași formulare în toate contractele
- adresa Comisiei Paritare din data de 18 iunie 2007 vizează o reinterpretare a clauzei cuprinsă în art. 168 alineatul 1 din CCM, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual, respectiv în 2007, ceea ce nu poate fi admis atât timp cât dispozițiile contractuale pe care reclamanții își întemeiază acțiunea nu au fost desființate și prin urmare, conform art. 969 Cod Civil, au căpătat putere de lege între părțile contractante, astfel că trebuie să-și producă efectele juridice avute între părți la data încheierii;
- prin probele administrate s-a făcut dovada susținerilor că drepturile bănești reprezentând suplimentările salariale pentru sărbătorile de Paști și C din perioada 2003-2007 nu au fost incluse în salariul de bază;
- iată de ce se impune admiterea recursului.
Prin întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
În baza art. 312 alin. 1, 3 și 5.proc.civ. văzând și disp. art. 304/1 proc.civ. Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare pentru motivele ce vor fi expuse mai jos.
Convingerea primei instanțe în sensul că pretențiile deduse judecății sunt nefondate se întemeiază, în principal, pe două argumente, ce derivă din conținutul Hotărârii Comisiei Paritare despre care se face vorbire în considerentele hotărârii și din concluziile unui raport de expertiză contabilă cu caracter extrajudiciar.
Însă, cât privește hotărârea comisiei anterior amintite, în litigiul de față se pune problema validității acesteia și, totodată, a opozabilității ei față de recurentul-reclamant.
Sub primul aspect, cel al valabilității, trebuie arătat că, deși Tribunalul a apreciat în sens contrar, este întrutotul veridică și teza potrivit căreia respectiva hotărâre (care în realitate are caracterul unei convenții intervenită între patronat și sindicate în legătură cu modul de interpretare și aplicare a disp. art. 168 din contractul colectiv de muncă de la nivelul intimatei-pârâte) nu este validă, întrucât ar putea fi apreciată ca fiind nu o convenție cu caracter interpretativ a unei clauze pretins îndoielnice din CCM (cum susține intimata-pârâtă), ci una cu caracter modificator a unei clauze clare din CCM și care nu poate produce efecte decât dacă respectă cerințele art. 31 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, respectiv comunicarea și înregistrarea acesteia la organul competent potrivit legii.
Este posibilă și o asemenea ipoteză, care vine în sprijinul tezei susținute de recurenți, pentru simplul motiv că art. 168 din CCM, astfel cum a fost reprodus în actele adiționale din perioada 2004-2007, poate fi considerat o clauză neîndoielnică, câtă vreme menționează explicit în primul alineat că "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații SA vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA". Împrejurarea că în cel de-al doilea alineat se prevede că, în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 s-au introdus în salariul de bază al fiecărui angajat, nu înseamnă în mod neapărat necesar că această operațiune ar fi valabilă și s-ar fi aplicat în perioada 2004-2007 (referirea expresă la anul 2003 se opune unei atare interpretări) și nu conduce automat la concluzia că art. 168 alin. 1 ar fi devenit neclar.
Mai mult, validitatea Hotărârii Comisiei Paritare trebuie stabilită și din perspectiva art. 38 alin. 2 din Codul Muncii, care interzice orice tranzacție (convenție) prin care s-ar urmări limitarea sau renunțarea la drepturile prevăzute de lege în favoarea salariaților, mai ales că rolul sindicatelor este acela de a acționa în apărarea intereselor membrilor lor și nu în sensul în care s-a procedat de către sindicatul reprezentativ de la nivelul intimatei-pârâte.
Relativ la problema opozabilității hotărârii față de recurenți, trebuie avut în vedere faptul că efectele contractelor colective de muncă și ale actelor adiționale la acestea se răsfrâng doar asupra persoanelor care au statut de angajați cu contract individual de muncă, sens în care sunt dispozițiile Legii nr. 130/1996.
Într-un asemenea context și în virtutea principiului rolului activ al judecătorului prevăzut de art. 129 alin. 5.proc.civ. este evident că instanța de fond avea obligația să pună în discuția părților și să ordone, chiar dacă acestea se împotriveau, efectuarea unei expertize contabile, prin care să se răspundă la două obiective, primul corespunzător variantei în care art. 168 alin. 1 din CCM ar fi aplicabil și pentru perioada 2004-2007, iar cel de-al doilea corelativ tezei contrare, aceea decurgând din conținutul Hotărârii Comisiei Paritare, potrivit cu care art. 168 alin. 1 din CCM nu a produs efecte după anul 2003.
Neprocedând astfel și bazându-se pe concluziile unei expertize cu caracter extrajudiciar, Tribunalul a încălcat principiile fundamentale ale respectării dreptului la apărare și disponibilității, neînțelegând să intre în cercetarea fondului pricinii sub aspectul evidențiat anterior.
Cum datorită art. 305.proc.civ. o asemenea dovadă este imposibil de administrat în recurs, apare ca fiind necesară casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții-reclamanți, G, împotriva sentinței civile nr. 615 LM din 16 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, devenită în prezent SA
Casează sentința atacată.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 04.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./10.02.2010.
Jud. fond:,
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
