Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 6367/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6367
Ședința publică de la 16 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Vișan
JUDECĂTOR 2: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 3: Marian Lungu
Grefier - -
**************
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta REGIA AUTONOMĂ DE TRANSPORT, împotriva sentinței civile nr. 2310/05 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant Sindicatul Administrației Publice Forța Legii pentru, HG, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic, pentru intimatul reclamant Sindicatul Administrației Publice Forța Legii pentru, HG, lipsind recurenta pârâtă REGIA AUTONOMĂ DE TRANSPORT.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termenul legal prevăzut de lege, după care, instanța apreciind cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic, pentru intimatul reclamant Sindicatul Administrației Publice Forța Legii pentru, HG, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat; depune concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 2310 din 05 iunie 2009, Tribunalul Dolj, a admis în parte cererea formulată de Sindicatul Administrației Publice Forța Legii în numele reclamanților, HG, membri de sindicat, în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă De Transport
Obligă pârâta să plătească reclamanților o despăgubire egală cu contravaloarea tichetelor de masă de care ar fi beneficiat reclamantul potrivit numărului de zile lucrate de aceștia în perioada 06.02.2006- 25.07.2006 și 01.02.2007 - 31.12.2007, dar nu mai mult de un tichet pe zi lucrătoare.
S-a respins cererea privind acordarea despăgubirilor pentru perioada 01.08.2005-06.02.2006 urmare a prescrierii dreptului material la acțiune și pentru perioada 25.07.2006 - 31.01.2007, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții, membri ai Sindicatului Administrației Publice Forța Legii, au desfășurat în perioada 2005 - 2007 activitate pentru unitatea pârâtă,fiind angajați ai acesteia cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată.
În contractele colective aplicabile la nivel de unitate în această perioadă, părțile au inserat o clauză referitoare la tichetele de masă în art. 124.
Astfel, potrivit acestui articol din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005-2006, înregistrat sub nr. 9270/21 06 2005 la Direcția de Muncă Solidaritate Socială și Familie Dolj "salariații cu contract individual de muncă beneficiază de tichete de masă conform prevederilor Legii nr. 142 / 1998, iar acordarea tichetelor de masă se face conform legislației și reglementărilor in vigoare începând cu data de 01 08 2005".
Potrivit art. 124 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2006-2007, înregistrat sub nr. 13009/26 07 2006 la Direcția de Muncă Solidaritate Socială și Familie Dolj, "salariații cu contract individual de muncă beneficiază de tichete de masă conform prevederilor Legii nr. 142 / 1998, iar acordarea tichetelor de masă se face conform legislației și reglementărilor in vigoare începând cu data de 01 02 2007". În alin. 2 se prevede obligația angajatorului de includere a sumelor necesare în Bugetul de venituri și cheltuieli.
S-a constatat că această clauză face trimitere la dispozițiile Legii nr.142/1998, privind acordarea tichetelor de masă, ce reprezintă dreptul comun în materie, cadrul general pentru toate activitățile din toate ramurile de servicii la nivel național.
Așa cum stabilește art. 1 alin 1 din această lege, tichetele de masă reprezintă o alocație individuală de hrană acordată titularilor unui contract individual de muncă, suportată integral de persoana fizică ori persoana juridică, ce are calitatea de angajator. De asemenea, conform alin. 2, acordarea acestor tichete este condiționată de,limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".
Legile bugetului de stat din perioada examinată au restricționat instituțiilor publice acordarea tichetelor de masă, lăsând această posibilitate doar instituțiilor finanțate integral din venituri proprii (art. 40 din Legea nr. 511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005 și în Legea nr. 379/2005 a bugetului de stat pe anul 2006, art. 24).
Pârâta este organizată și funcționează ca regie autonomă de interes local ce se finanțează integral din venituri proprii. Astfel, potrivit art. 3 din Legea nr. 15/1990,regiile autonome sunt persoane juridice și funcționează pe bază de gestiune economică și autonomie financiară". Ca urmare, funcționează pe principiul autonomiei financiare, fără să primească subvenții de la bugetul de stat sau local, iar în anii 2005 - 2007 realizat profit și nu a înregistrat datorii la bugetul de stat sau local, astfel că îndeplinea condițiile prevăzute de legea 142/1998 pentru a acorda tichete de masă. Cu toate acestea nu a prevăzut sume cu această destinație în bugetul de venituri și cheltuieli anual și nu a acordat reclamantului tichetele de masă cuvenite.
În cazul în care, la nivel de unitate, a fost negociat un contract colectiv de muncă, modalitatea și condițiile de acordare a tichetelor de masă sunt stabilite prin intermediul acestui contract, în condițiile Legii nr. 142/1998.
Instanța a reținut că în contract nu s-a precizat numărul de tichete ce se acordă, lunar, fiecărui salariat, părțile limitându-se la a face trimitere la Legea nr. 142/1998. Cu toate acestea, Legea nr. 142/1998 nu distinge asupra acestui aspect, singura prevedere regăsindu-se în Normele de aplicare a Legii nr. 142/1998, în art. 11 fiind prevăzut că,angajatorii nu pot acorda mai mult de un tichet de masă pentru fiecare zi lucrătoare din luna pentru care se efectuează distribuirea".
Potrivit art. 236 alin 4 din Codul muncii "contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților" și potrivit art. 5 din Contractul colectiv de muncă executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar,neexecutarea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate" ( alin. 2).
Prin încheierea contractelor colective de muncă menționate anterior, voința părților a fost aceea de a se acorda / primi tichete de masă, în acest sens pârâta având obligația includerii, respectiv alocării sumelor necesare în bugetul de venituri și cheltuieli, obligație nerespectată de aceasta.
Instanța nu reținut apărarea pârâtei în sensul că nu a acordat tichete de masă deoarece au existat datorii restante din anii 2002 - 2004 la bugetul de stat, așa cum rezultă din adresa 9200/20.02.2008 emisă de Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii D, datorii pe care, Conform Codului fiscal, a trebuit să le plătească în următorii cinci ani consecutivi și, în această situație era interzisă acordarea tichetelor.
Existența acestor datorii nu este imputabilă reclamanților și nu trebuie să afecteze dreptul acestora, ci reprezintă o altă nerespectare a obligațiilor legale ce-i reveneau pârâtei, respectiv obligația de plată a contribuțiilor specifice către bugetul de stat.
Nu s-a reținut nici apărarea pârâtei în sensul că existența datoriilor la bugetul de stat mai vechi a determinat neincluderea sumelor necesare în bugetul de venituri și cheltuieli, buget supus aprobării Consiliului Județean D căruia i se subordonează.
Faptul că nu a prevăzut sumele necesare in bugetul de venituri și cheltuieli îi este de asemenea imputabil și constituie o altă încălcare a prevederilor art. 124 alin 2 teza finală din contractul colectiv de muncă, precum și a prevederilor art. 2 din Legea nr. 142 / 1998.
În plus, la negocierea contractelor colective de muncă, pârâta știa deja de existența datoriilor la bugetul de stat din anii anteriori și avea posibilitatea să nu prevadă acest drept în contractele colective de muncă.
Pârâta nu poate invoca în apărare propria culpă privind încălcarea și a altor dispoziții legale și contractuale.
Pe de altă parte, competențele bugetare cu care este investit statul ( ca autoritate legislativă) nu ar trebui sa aibă drept consecință împiedicarea aplicării contractelor colective de muncă. Exercitarea prerogativelor de putere publică în materie financiară, de o manieră care are ca efect împiedicarea sau limitarea respectării contractelor colective de muncă negociate, nu este compatibilă cu principiul negocierii colective libere, principiu consacrat de art. 4 din Convenția nr. 98 Organizației Internaționale a, ratificată de România. În caz contrar, s-ar ajunge la suspendarea de lungă durată a negocierilor salariale, ceea ce, de asemenea, este contrar negocierii colective voluntare.
In acest sens s-a pronunțat si Comitetul pentru Sindicala al Consiliului de Administrație al Biroului Internațional al in situații similare ( Raportul 279 - Cazurile nr.1560 si nr.1567, raportul 292 - Cazul nr. 1684).
În speță, legile bugetului de stat nu contravin acestor reglementări, deoarece în art. 40 din Legea nr. 511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005, respectiv în art. 24 din Legea nr. 379/2005 a bugetului de stat pe anul 2006 instituțiile finanțate integral din venituri proprii -cum este și situația pârâtei - sunt excluse din categoria instituțiilor publice in bugetele cărora nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masa.
Instanța a constatat astfel că, prin neacordarea tichetelor de masă pârâta a încălcat prevederile contractului colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate și ale Legii 142/1998, precum și prevederile art. 40 alin 2 din Codul muncii, potrivit cărora angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă și din contractul individual de muncă.
În acest fel a produs reclamanților un prejudiciu material constând in contravaloarea tichetelor de masă, prejudiciu pe care, în temeiul art. 269 din Codul muncii, are obligația să-l repare. Astfel, potrivit art.269 din Codul muncii " ngajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul".
Instanța a admis in parte cererea și a obligat pârâta să plătească reclamanților o despăgubire egală cu contravaloarea tichetelor de masă de care ar fi beneficiat potrivit numărului de zile lucrate de fiecare în perioada 06.02.2006- 25.07.2006 și 01.02.2007 - 31.12.2007, dar nu mai mult de un tichet pe zi lucrătoare, în condițiile prevăzute de art. 11 din normele de aplicare ale Legii nr. 142/1998.
Pentru perioada 25.07.2006 - 31.01.2007, instanța a reținut că reclamanților nu li se cuvin tichete de masă deoarece nu există prevedere contractuală expresă în acest sens, motiv care a respins acțiunea privind această perioadă ca neîntemeiată.
Pentru perioada 01.08.2005-06.02.2006, având în vedere disp.art.283 lit c din C muncii care reglementează termenul de prescripție de 3 ani, instanța a respins cererea privind acordarea despăgubirilor, urmare a prescrierii dreptului material la acțiune.
Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă nu instituie un drept al salariaților, respectiv o obligație corelativă a angajatorilor, ci prevede doar caracterul opțional al acordării acestor beneficii, ce poate fi negociat și inclus în contractele colective de muncă.
Prin negocierea Contractelor colective de muncă patronatul și sindicatul au înțeles să stabilească condițiile concrete ale acordării tichetelor de masă, astfel încât să se încadreze în limitele bugetului de venituri și cheltuieli.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta REGIA AUTONOMĂ DE TRANSPORT, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Arată ca soluția instanței de fond este nelegala și netemeinică, întrucât drepturile bănești solicitate nu se cuveneau reclamanților,instanța a dat o interpretare gresită art.124 alin.2 din CCM, deși trebuia să aibă în vedere art.1 din Legea nr.142/1998, care prevede că acordarea tichetelor de masă este o posibilitate și angajatorul va avea în vedere acordarea în limita prevederilor bugetului de venituri și cheltuieli aprobate de lege.
Tichetele se acordă în limitele menționate,iar la data aprobării CCM, în iunie 2005,bugetul de venituri și cheltuieli fuseseră aprobate, recurenta pârâtă nu avea un capitol pentru asemenea cheltuieli și înregistra restanțe la plata obligațiilor bugetare,iar prin nr.OUG79/2001 privind întărirea disciplinei economice financiare se prevedea interdicția de acordare a tichetelor de masă.
În bugetul local nu s-au prevăzut sume cu această destinație,iar o rectificare bugetară nu se putea aproba și recurenta pârâtă nu este finanțată din venituri proprii, cum greșit a reținut instanța și potrivit legii bugetului de stat pentru perioada 2005-2007, în bugetele instituțiilor publice nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă,dacă în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Solicită admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
În drept invocă art.304 și urm.proc.civ.
Cu privire la aceste motive nu s-a depus întâmpinare.
Recursul se admite.
Analizând motivele de recurs in raport cu sentința recurată, Curtea retine următoarele:
Reclamanții, membri ai Sindicatului Administrației Publice Forța Legii, au desfășurat în perioada 2005 - 2007 activitate pentru unitatea pârâtă, in calitate de personal contractual.
Potrivit rt. 1 (1) din 142/1998 privind acordarea tichetelor de masa, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator. (2) Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Potrivit art. 40 din 511/2044 privind bugetul de stat pe anul 2005, bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Potrivit rt. 24 din 379/2005 privind bugetul de stat pe anul 2006, bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Potrivit art.III, din OUG 88/2006, nstituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea privind finanțele publice nr. 500/2002, cu modificările ulterioare, și prin Legea privind finanțele publice locale nr. 273/2006, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă în anul 2007.
Observând dispozițiile legale mai sus menționate se retine ca recurenta este instituție publica ce funcționează pe baza bugetului de venituri si cheltuieli aprobat de către Consiliul local al municipiului C, in calitate de ordonator principal de credite, recurenta făcând parte dintre instituțiile prevăzute de către legile de reglementare a bugetului de stat mai sus precizate.
Prin legea 142/1998, s-a reglementat instituția juridica a tichetelor de masa, ca mijloc de protecție sociala, creându-se cadrul juridic si modalitățile de acordare a acestora.
Insa legea nu a instituit o obligație imperativa de acordare a acestor drepturi, ci a reglementat posibilitatea acordării acestor drepturi in raport de îndeplinirea anumitor condiții.
Astfel legiuitorul a prevăzut expresia " pot primi o alocație" si a prevăzut ca si condiție " tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".
Ori odată cu constituirea bugetelor de stat, legiuitorul a prevăzut, in mod imperativ ca, la nivelul anilor 2004-2007, "nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă", in bugetele instituțiilor de stat, astfel cum au fost definite de către textele normative si intre care se regăsește si instituția reclamanta.
Ca atare in mod legal unitatea nu a acordat pentru anii respectivi tichetele de masa.
In raport de cele mai sus menționate, Curtea constata ca in mod netemeinic si nelegal instanța de fond, cu omiterea textelor imperative de lege a admis acțiunea reclamanților, recursul formulat in cauza fiind întemeiat, astfel că in temeiul art.312 C.proc.civ.va fi admis, modificata sentința si respinsa acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta REGIA AUTONOMĂ DE TRANSPORT, împotriva sentinței civile nr. 2310/05 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea. Sindicatul Administrației Publice Forța Legii pentru, HG,.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Red. Jud. Grefier,
3 ex. /23.11.2009. - -
Jud. fond..
.
Președinte:Doina VișanJudecători:Doina Vișan, Ioana Bodri, Marian Lungu
