Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 6384/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.3842/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.6384/
Ședința publică din data de 09 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Farmathy Amelia
JUDECĂTOR 2: Singh Ioana
JUDECĂTOR 3: Petre Magdalena
GREFIER - -
****************
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de către recurenții-reclamanți, -, -, G, Gitea, a, -, Pencu, -, a, -, și împotriva sentinței civile nr.367 din data de 19.01.2009, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.13353/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimații-reclamanți -, -, -, -, -, și și cu intimata-pârâtă SC SA - având ca obiect "drepturi bănești".
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la data de 20 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera văzând și dispozițiile art.260 alin.(1) Cod proc. civ. a amânat pronunțarea pentru data de 27.10.2009, apoi la 03.11.2009 și de la această dată pentru data de 09.11.2009, când a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.367/19.01.2009 Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții (salariați ai SC SA și ai SC SA, în contradictoriu cu SC SA și cu SC SA, având ca obiect plata primelor de Paști și de C aferente perioadei 2005-2008 la zi, actualizate cu indicele de inflație și cu plata dobânzii legale de la nașterea drepturilor salariale solicitate până la plata efectivă.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile care să stabilească dacă primele de Paști și de C pentru perioada 2005-2007 au fost incluse în drepturile salariale, iar în caz negativ să se calculeze drepturile salariale pentru fiecare reclamant având în vedere aceste prime, să se actualizeze sumele în funcție de rata inflației și să se calculeze separat dobânda de la data scadenței fiecărei obligații și până la zi.
Lucrarea întocmită de către expertul desemnat și depusă la dosar filele 1307-1362 nu ajută la elucidarea controversei existente între reclamanți și pârâți cu privire la plata primelor despre care este vorba deoarece specialistul contabil a arătat că nu poate stabili cu precizie dacă majorarea salarială din perioada 2005-2007 este ca urmare a introducerii primelor de Paști și C în salariul brut, dar a opinat că întrucât creșterea salarială nu este fixă pentru toți salariații, pentru perioada în discuție, creșterea salariului brut s-ar datora mai degrabă aplicării corecției cu indicele de inflație.
Această incertitudine face ca expertiza să nu fie considerată ca o probă concludentă în cauză, instanța urmând a adopta soluția pe baza probei cu celelalte înscrisuri administrate.
Se au în vedere în special înscrisurile aflate la filele nr.400-458 ale volumului 2 al dosarului pe care analizându-le, se constată următoarele: prin contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003 între SC SA B și salariați reprezentați de, la art.168 s-a stipulat că pentru sărbătorile de Paști și de C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SC SA iar pentru anul 2003, suplimentările respective vor fi incluse în salariul de bază al fiecărui salariat în condițiile negociate cu.
Considerând că această prevedere din contract și-a găsit aplicabilitatea numai la nivelul anului 2003, reclamanții au solicitat plata sumelor cuvenite pentru perioada 2005-2007. Dar, în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pe anul 2006 s-a specificat că suplimentarea drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști, C etc. se acordă sub forma unui adaos în sumă fixă și numai în condițiile în care prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit în introducerea lui în salariul de bază.
Comisia Paritară a SC SA, interpretând art.168 din contractul colectiv de muncă al SC SA din anul 2003, așa cum a fost modificat prin actele adiționale din perioada 2004-2007, conchis că începând cu anul 2003 primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, au devenit parte ale acestui salariu ca întreg, astfel încât prevederile art.168 alin.1 ale contractului au rămas fără obiect.
La data de 31.03.2008 Comisia Paritară a adoptat o hotărâre în care se reafirmă includerea în salariul de bază al fiecărui salariat al SC SA a primelor de C și Paști, operațiune reflectată și în carnetele de muncă conform hotărârii CA nr.14/31.03.2003.
Instanța apreciază ca pertinentă interpretarea dată de Comisia Paritară care este o interpretare prin consens și obligatorie pentru părți în conformitate cu prevederile art.9 și 10 din contractul colectiv de muncă și care exclude deci o interpretare judiciară, în sensul că începând cu anul 2003 salariații SC SA au beneficiat de creșterile salariale proporțional cu primele de Paști și de C care au fost incluse în salariul de bază.
In consecință, reclamanții au beneficiat de aceste suplimentări salariale nu în mod distinct cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C ci lunar, prin includerea lor în salariul de bază începând cu anul 2003.
Și din carnetele de muncă depuse la dosar se desprinde aceeași concluzie căci, ulterior anului 2003 salariul de bază nu a fost diminuat așa cum ar fi fost normal dacă primele incluse în anul 2003 nu ar mai fi fost acordate ci, ca urmare a negocierilor colective pornind de la nivelul celui din anul 2003, acesta s-a majorat.
Tocmai de aceea, apreciem că raționamentul care a stat la baza concluziilor prezentate în raportul de expertiză în sensul că dacă primele ar fi fost incluse în salariul de bază în fiecare an ulterior anului 2003, atunci suma brută a creșterii anuale ar fi trebuit să fie identică pentru toți salariații întrucât prima are aceeași valoare și este egală cu salariul de bază mediu din luna precedentă evenimentului premiat este eronat, deoarece baza concretă de pornire pentru fiecare salariat în parte este alta, iar celei stabilite în anul 2003 i s-au suprapus diferențiat, creșterile practicate ca efect al negocierilor colective.
Pentru considerentele expuse, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamanți cu excepția reclamanților -, -, -, -, -, Și față de care, dându-se relevanță juridică prevederilor art.246 pr.civ. instanța va lua act de renunțarea acestora la judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții - și, solicitând admiterea căii de atac și modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
Recurenții au criticat hotărârea pentru următoarele motive:
Recurenții consideră că, din moment ce a fost administrată proba cu expertiză, în ipoteza în care instanța a apreciat-o ca nelămuritoare nu trebuia să treacă la judecarea cauzei, ci să solicite un supliment de expertiză sau să ceară lămuriri expertului pentru clarificarea situației de fapt.
În al doilea rând, recurenții au criticat hotărârea primei instanțe pe considerentul că în mod greșit prima instanță a apreciat primele de Paști și C incluse în salariul de bază începând cu anul 2003 pe baza creșterilor salariale înscrise în carnetele de muncă. Recurenții susțin că, aceste creșteri salariale nu sunt fixe pentru toți salariații, pe când primele de Paști și de C calculându-se în raport de salariul de bază mediu pe unitate în aceeași valoare pentru toți salariații, astfel că din creșterile salariale evidențiate în carnetul de muncă nu se poate trage concluzia includerii în salariul de bază a primelor calculate.
În al treilea rând, recurenții au invocat faptul că în mod greșit prima instanță a considerat că interpretarea dată de Comisia Paritară exclude orice altă interpretare inclusiv cea judiciara, încălcându-se astfel accesul la justiție al părților semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Calea de atac a recursului a fost exercitată și de ceilalți reclamanți, arătând în esență următoarele:
Potrivit contractului individual de munca, se menționează ca pe lângă munca prestată, urmau să beneficieze și de toate drepturile acordate in baza Contractului colectiv de munca încheiat la nivel de societate. Mai exact, prevederile fiecărui contract individual de munca a fost completat cu prevederile Codului muncii și ale Contractului colectiv de munca încheiat la nivelul și.
Potrivit dispoz. art. 168 din Contractul Colectiv de Munca pe unitate, cu ocazia sărbătorilor de Paști si C salariații SA vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariate in cuantum de un salariu de baza mediu pe SA
Deși Contractul colectiv de muncă pe unitate prevedea aceste obligații exprese pe care le avea pârâta, pentru perioada anilor 2004 - 2007, aceste drepturi salariale nu ne-au fost acordate, respectiv nu am beneficiat de.câte o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu de baza mediu pe SA".
Pentru a se stabili daca pentru perioada 2005 - 2007 drepturile solicitate de noi au fost incluse in salariile de baza, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile.
În mod cu totul greșit instanța de fond apreciază ca "lucrarea întocmita de expertul desemnat si depusa la dosar filele 1307 - 1362 nu ajuta Ia elucidarea controversei existente intre reclamanți si parați cu privire la plata primelor despre care este vorba deoarece specialistul contabil a arătat ca nu poate stabili cu precizie daca majorarea salariala din perioada 2005 - 2007 este ca urmare a introducerii primelor de Paști si C in salariul brut, dar a opinat ca întrucât creșterea salariala nu este fixa pentru toți salariații, pentru perioada in discuție creșterea salariului brut s-ar datora mai degrabă aplicării corecției cu indicele de inflație".
În mod abuziv instanța apreciază afirmațiile expertului contabil drept o "incertitudine" care "face ca expertiza sa nu fie considerata ca o proba concludenta in cauza".
Cu privire la mențiunile făcute de expertul contabil recurentii au făcut următoarele observații:
Chiar daca in carnetele de munca ale reclamanților apar unele majorări de salariu oricum acestea nu sunt ca urmare a introducerii in salariu de baza a acestor prime de Paste si Daca sunt majorări salariale acestea ar fi trebuit sa fie făcute potrivit art. 128 din Contractele colective de munca ale celor doua parate-intimate. Astfel, majorările salariale urmau sa aiba loc dupa cum urmează (redăm in extras dispoz. art. 128 pentru fiecare an): "pentru anul 2005 procentul general de creștere a salariilor de baza este de 13 % începând cu 01.01.2005" [art. 128 alin. 6 din 2005); "pentru anul 2006 procentul general de creștere a salariilor de baza este de 10 % începând cu 01.01.2006" (art. 128 alin 6 din 2006); "a fost stabilita o creștere a salariilor de baza in medie cu 12 % cu aplicare de la 01.01.2007, de care vor beneficia salariații aflați in evidenta la data de 01.01.2007" art 128 alin 6 din m 2007"; "începând cu data de 01.02.2008, se va acorda o creștere generala de 8 % a salariilor de baza" (art. 128 alin 6 pct. 1. 2008).
Din prezentarea dispozitiilor legale menționate mai sus se poate trage concluzia ca salariile trebuiau majorate asa cum am prezentat mai sus.
Instanța de fond nu a dat interpretarea dispoz. art. 9 alin. 1 din Contractele colectiv de munca potrivit căruia.interpretarea clauzelor din prezentul contract colectiv de munca se va face prin consens. Daca nu se realizează consensul, clauza se interpretează, conform principiilor dreptului muncii, in favoarea salariatului". Asa fiind, va rugam sa observați ca in situația in care problema nu a fost suficient tranșata prin expertiza contabila si ar fi anumite dubii, atunci sunt aplicabile dipoz. menționate mai sus.
Mai mult decât atat, instanța de fond nu a dat eficienta legala dispoz. art. 287 Cod muncii, potrivit căruia "sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare".
Instanța de fond avea cunoștința de prevederile imperative ale codului muncii insa le-a ignorat in totalitate.
Intimatele parate avea obligația sa faca dovada ca aceste drepturi salariale solicitate de noi au fost incluse in salariile de baza incepand cu anul 2003.
Alte argumente care dovedesc ca sumele de bani, (drepturile bănești pentru 2004-2008) nu au fost incluse in salariu de baza: din modul de formulare al tuturor variantelor ale art. 168 alin. 2, rezulta ca drepturile salariale prevăzute de art. 168 alin. 1 din același CCM, au fost incluse in salariul angajaților societății doar pentru anul 2003; daca părțile din aceasta cauza nu ar fi intenționat sa fie de acord cu acordarea acestor drepturi pe anii 2004-2007 pe langa salariile cuvenite salariaților nu le-ar mai fi prevăzut in art. 168 alin. 1; salariul de baza mediu pe la care se refera art. 168 alin. 1 nu este același in fiecare an pentru a se susține că eventuala includere aae chivalentului acestui salariu in salariile cuvenite angajaților in anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligației angajatorului asa cum e reglementata imperativ de art. 168 alin. 1; parata nu poate face dovada ca suplimentările salariale prev. de art. 168 alin. 1 se regăsesc in salariile reclamanților, deoarece, aceasta nu rezulta din: statele de plata ale reclamanților; o dispoziții, note interne, circulare, etc; majorarea salariilor nu corespunde cu suma de bani ce ar reprezenta drepturile reglementate de art. 168 alin. 1. Ex. In anul 2003 s-a acordat la salariu numai suma de 400.000 rol/luna, respectiv 4.800.000 lei anual ceea ce nu echivalează cu un salariu mediu pe la nivelul acelui an. In anul 2004 s-a menținut același salariu ca mai sus. Trebuie avut in vedere ca salariu mediu pe a fost diferit. In anul 2004 - 980 lei, in anul 2005 - 1400 lei, in anul 2006 - 1850 lei, iar in 2007 pana in prezent 2.000 lei. Aceste salarii rezulta si din sentința civila nr. 1649/05 octombrie 2007, pronunțata de Tribunalul Constanta precum si din notele interne emise de intimata.
Nu se poate retine ca pentru perioada anilor 2004 - 2007 aceste drepturi salariale au fost incluse in salariul de baza al fiecărui salariat. Va rugam sa observați ca in alin. 2 din textul citat mai sus se prevede clar faptul ca "in anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul (1) al prezentului articol au fost introduse in salariul de baza al fiecărui salariat". Așadar, este vorba numai de anul 2003, iar pentru anii următori este valabil Contractul colectiv de munca pe unitate in forma in care v-a fost prezentata, cu drepturile care ne revin. Pentru anii următori trebuiau acordate aceste drepturi asa cum sunt ele prevăzute expres in Contractul colectiv de munca pe unitate.
Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilește în cuprinsul art.168 alin. 1:.cu ocazia sărbătorilor de Paste si C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.".
La alineatul 2 al respectivului articol se precizează că, pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractul colectiv de muncă pe unitate, negociat și aplicabil la nivelul SA, pe anii 2004, 2005, 2006, 2007, menținut dispozițiile art. 168 alin. 1, însă alineatul 2 al respectivului articol a fost modificat în forma: "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Urmare a acestor modificări ale alineatului 2 al art.168 din contractul colectiv de muncă invocat, societatea pârâtă nu a mai acordat salariaților, în cursul anilor 2004-2007, suplimentările salariale prevăzute de alin. 1 al art. 168.
Potrivit art. 969.civ. voința părților semnatare ale Contractului colectiv de muncă a fost aceea de a păstra salariaților beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin. 1 al art. 168 și în cursul anilor 2004 - 2008, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003, nu și în următorii ani.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2008 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți.
In acest sens se poate observa că în procesul verbal încheiat pentru ședințele din perioada 01.03.2005 - 06.05.2005 între patronat și sindicat s-a convenit în cadrul, la pct. 8, modificarea alineatului 2 al art. 168 în sensul că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat". Analizând gramatical textul se constată că nu s-a specificat că "în anul 2003" și nu "din anul 2003", ceea ce denotă intenția părților de includere a suplimentului salarial doar pentru anul 2003 și nu începând cu anul 2003, pentru viitor. Și verbul folosit, "au fost introduse" în locul verbului "vor fi introduse", denotă aceeași manifestare de voință a părților că acele suplimente s-au inclus în salariul de bază exclusiv în anul 2003 și nu și în anii următori.
S-a susținut de către intimate prin întâmpinare că pentru clarificarea intenției reale a părților în acest sens a fost creată Comisia Paritară, formată din reprezentanții părților semnatare și că prin Decizia nr. 3793/18.06.2007 aceasta ar fi confirmat faptul că intenția părților a fost aceea "de a include bonusurile cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori".
Instanța nu putea sa aibă în vedere acest pretins inscris din moment ce, potrivit art. 31 alin. 2 din Legea 130/1996, coroborat cu art. 244 Codul muncii, nu s-a făcut dovada că modificările aduse contractului colectiv de muncă au fost aduse, în scris, la cunoștința organului la care se păstrează, devenind aplicabile de la data înregistrării sau la o altă dată ulterioară, potrivit convenției părților.
După cum art. 168 alin. 2 prevăzut în fiecare din contractele colective de muncă ulterioare anului 2003, că suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, este indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin. 1.
Mai mult, pârâta nu a produs dovezi din care să reiasă că pentru anii 2004-2007 aceste suplimentări au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat ca în cazul anului 2003, deși sarcina probei îi incumba acesteia, potrivit art. 287. muncii (asa cum am mai arătat).
Și prin noile modificări aduse contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, prin actul adițional nr.1090/22.02.2008 la nivel de SA s-au menținut drepturile salariale reprezentând Primele de Paște și
Deși se încearcă să se dea o altă interpretare art. 168 din contractul colectiv de muncă invocat, art.7 din contractul colectiv de muncă pe 2008 la nivel de prevede la alin.l că "drepturile salariaților, inclusiv cele salariale, prevăzute în contractul colectiv de muncă, nu pot să reprezinte cauza reducerii altor drepturi colective sau individuale, care au fost recunoscute anterior."
2 al aceluiași articol arată că "dacă pe cale legală sau convențională anterior încheierii acestui contract au fost prevăzute drepturi mai mari pentru salariați, se vor aplica acestea."
Acest text se coroborează cu art. 9 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2008 în care se stipulează că "interpretarea clauzelor din prezentul contract colectiv de muncă se va face prin consens. Dacă nu se realizează consensul clauza se interpretează, conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariatului."
Astfel, prin actul adițional de modificare a contractului colectiv de muncă invocat nu s-a renunțat la suplimentările salariale de Paște și C, acestea fiind menținute și pentru anul 2008.
Deoarece nu s-a făcut dovada includerii suplimentărilor salariale în salariul lunar nu pot fi reținute apărările pârâtei în acest sens.
Majorarea sau indexarea salarială nu echivalează cu acordarea primelor ca urmare a includerii acestora în salariu.
Recurentii au mai invederat instanței de control judiciar ca aceste drepturi salariale sunt si in prezent actuale. Si in prezent ne sunt recunoscute aceste drepturi salariale. In acest sens invocam dispoz. art. 176 Contractul colectiv de munca la nivel de ramura, la nivelul ramurii energie, tennica. petrol si gaze (publicat in MW nr. 9 - - si Monitorul oficial, Partea v, nr. 9 din 26.03.2007) potrivit căruia "Cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale. sub forma unui adaos. în sumă fixă".
Cu privire la acest contract, recurentii au precizat precizarea ca prin Actul adițional înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse cu nr. 106 din data de 14.02.2008 ia Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol, gaze, înregistrat Ia Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei sub nr. 288/02/15.02.2006 nr. 106/2008 din -, au fost menținute dipozitiile contractului colectiv de munca menționat mai sus referitoare la aceste prime de Paste si
Prin invocarea acestor dispoziții legale recurentii au sustinut ca au făcut dovada o data in plus ca noi erau indreptatiti sa primeasca aceste drepturi salariale.
Aceleași drepturi le sunt recunoscute si in art. 170 din Contractul Colectiv de munca la nivel de grup de unități din industria petroliera. înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale si Familiei, sub nr. 53396/10.04.2000, potrivit căruia "Cu ocazia unor evenimente anuale: Paști, Ziua, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale.
Desi sunt acte normative in vigoare instanța de fond nu le-a avut in vedere, le-a ignorat.
Din modul de redactare al articolelor menționate mai sus rezulta fara nici un dubiu ca aceste drepturi salariale nu au fost incluse in salariile de baza ale reclamanților din moment ce si in prezent sunt prevăzute de contracte colective de munca semnate de patronatul celor doua intimate si reprezentanții sindicatelor, deci le sunt opozabile.
În drept recurenții au invocat prevederile art.3041și art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate, salariații au dreptul la prime cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, prime egale cu salariul de bază mediu pe unitate. În alineatul al doilea al textului de lege se prevede că aceste prime au fost incluse în salariul de bază al angajaților pe anul 2003.
Curtea, pornind de la aceste prevederi legale și având în vedere și faptul că prevederile alineatului 1 al art.168 au rămas neschimbate cu ocazia adoptării contractelor colective de muncă pe anii următori, apreciază ca întemeiate susținerile recurenților, în sensul că includerea acestor prime în salariul de bază s-a realizat exclusiv pe anul 2003 ( nu și pentru anii următori). O interpretare contrară ar fi în contradicție cu voința părților contractante, care au păstrat nemodificat alineatul 1 al art.168 din Contractele colective de muncă, astfel acest lucru ar aparea ca lipsit de rațiune.
De asemenea, Curtea apreciază ca fiind pertinente argumentele invocate de recurenții-reclamanți în dovedirea acestui aspect referitoare la faptul că primele de Paști și de C au aceeași valoare pentru toți salariații, pentru că ele sunt egale cu salariul de bază mediu pe unitate, or creșterile salariale evidențiate în carnetele de muncă al angajaților au valori variabile și pe cale de consecință nu pot fi identificate sau confundate cu aceste prime.
În egală măsură, instanța de recurs are în vedere și faptul că majorarea salariilor nu corespunde cu valoarea suplimentelor salariale reglementate de prevederile art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă, precum și faptul că salariul de bază mediu pe unitate nu are același cuantum în fiecare an, astfel că nu s-ar fi putut proceda la includerea a cestor premii în salariile de bază ale reclamanților-recurenți.
Pe cale de consecință, Curtea apreciază că raportul de expertiză efectuat în cauză este valid sub toate aspectele, expertul răspunzând corespunzător la toate obiectivele formulate de instanță, astfel că Tribunalul București trebuia să-i dea eficiență probatoriului cuvenit.
Coroborând concluziile raportului de expertiză cu celelalte înscrisuri depuse în probațiune la dosarul cauzei (carnetele de muncă ale reclamanților), instanța de control judiciar își formează convingerea că Tribunalul Bucureștia făcut o apreciere eronată a materialului probator și a situației de fapt, în sensul că se impunea a fi reținut faptul că primele de Paști și de C nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților decât pe anul 2003, iar creșterile salariale evidențiate în carnetele de muncă ale petenților nu sunt rezultatul acestei includeri, ci e vorba de măriri salariale menite sa acopere deprecierea monedei naționale datorata inflației.
Curtea apreciază că interpretarea dată de Comisia Paritară în exercitarea atribuțiilor reglementate la art.9,10 din Contractul Colectiv de Muncă nu pot fi impuse instanței de judecată cu autoritate de lege, aceasta fiind suverană în aprecierea probelor (pentru stabilirea situației de fapt) și în interpretarea pe care o dă normelor judiciare aplicabile speței.
Apreciind că intimații nu au făcut dovada includerii acestor suplimente salariale în salariul de bază al fiecărui angajat, proba cale le incumbă, potrivit dispozițiilor art.187 Codul muncii, Curtea constată că reclamanții sunt îndreptățiți la plata acestor premii, actualizate cu indicele de inflație și cu plata dobânzii legale de la data nașterii drepturilor și până la data plății efective.
Pentru toate aceste considerente, Curtea văzând și dispozițiile art.312 Cod procedură civilă, va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată, în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamanți, obligând pârâții să le plătească primele de Paști și de C în cuantumul rezultat din raportul de expertiză, ce va fi omologat de instanță. Se va lua act totodată de renunțarea la judecata recursului de către recurenții-reclamanți, (fostă ),.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate, referitoare la renunțarea la judecată a reclamanților, așa cum s-a specificat în dispozitiv.
Făcând aplicarea prevederilor art.316 Cod procedură civilă, raportat la art.298 Cod procedură civilă coroborat cu art.274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga pârâta la plata către fiecare reclamant a sumei de 200 Ron (reprezentând onorariu de expert) cu titlul de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În opinie majoritară:
În temeiul dispozițiilor art.246 Cod proc. civilă, ia act de renunțarea recurenților-reclamanți domiciliat în B,-,.15,.4,.8..124, sector 2, domiciliată în B,-, sector 2 și domiciliată în B, Calea nr.139,.1,.58, sector 1 la judecata recursului.
Admite recursul declarat de recurentii-reclamanti:, G, ȘI toți cu domiciliul ales la Cabinet de Avocatură #. din Comuna,-, județul A, împotriva sentinței civile nr. 367/19.01.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - A- GRUP cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1 și intimații-reclamanți ,., ȘI toți cu domiciliul ales la Cabinet de Avocatură #. din Comuna,str. - nr.75, județul
Modifică, în parte, sentința atacată, în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamanții:, G, ȘI, și în consecință:
Obligă pârâta să plătească reclamanților drepturile salariale suplimentare cuvenite și neacordate acestora, reprezentând primele de Paști și de C stabilite potrivit prevederilor art. 168 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul unității, pentru perioada anilor 2005- 2008,sume actualizate în raport de coeficientul de inflație, precum și cu dobânda legală, calculată conform nr.OG9/2000, astfel:
- - suma netă de 6.229.02 lei;
- - suma netă de 3,323.48 lei;
- - suma netă de 6,229.02 lei;
- - suma netă de 6,229.02 lei;
- - suma netă de 3,323 48 lei;
- lliuță - suma netă de 6,229,02 lei;
- - suma netă de 2,905,54 lei;
- - - suma netă de 6,229,02 lei;
- llie - suma netă de 5,096,71 lei;
- - suma netă de 3,323.;48 lei;
- - suma netă de 2,191.17 lei;
- - - suma netă de 6,229,02 lei;
- G - suma netă de 6.229,02 lei;
- - suma netă de 6,229,02 lei;
- - suma netă de 2,905,54 lei;
- - suma netă de 6,229,02 lei;
- - suma netă de 6,229,02 lei;
- - suma netă de 3,323,48 lei;
- - suma netă de 2,905,54 lei;
- Gitea - suma netă de 3,323,48 lei;
- - suma netă de 6,229.02 lei;
- lonescu a - suma netă de 5,096,71 lei;
- - suma netă de 6,229,02 lei;
- - - suma netă de 2,257,28 lei;
- - suma netă de 3.323,48 lei;
- - suma netă de 6,229.02 lei;
- - suma netă de 6,229,02 lei;
- suma netă de 6.229.02 lei;
- - suma netă de 5.096,71 lei;
- - suma netă de 6,229,02 lei;
- - suma netă de 2,905,54 lei;
- - suma netă de 6,229,02 lei;
- - suma netă de 2,905,54 lei;
- - suma netă de 6,229,02 lei;
- - suma netă de 3,971,74 lei;
- Pencu - suma netă de 6,229,02 lei;
- - suma netă de 3.323,48 lei;
- - suma netă de 6.229,02 lei;
- - suma netă de 3.323.48 lei;
- - suma netă de 6,229,02 lei;
- - suma netă de 6.229,02 lei;
- - suma netă de 3,323,48 lei;
- - suma netă de 6,229.02 lei;
- - suma netă de 6,229,02 lei;
- - suma netă de 6,229,02 lei;
- - suma netă de 6 229;02 lei;
- - suma netă de 2,257,28 lei;
- - - suma netă de 2,257,28 lei;
- - suma netă de 5,096,71 lei;
- a - suma netă de 3,323,48;
- - - suma netă de 6*229;02 lei;
- - suma netă de 6,229,02 lei;
- - suma netă de 6,- lei.
Omologhează raportul de expertiză contabilă judiciară și anexa 7 acestuia, întocmite în cauză de expertul contabil autorizat, ec..
Obligă pârâta către fiecare dintre reclamanții sus-menționați la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de câte 200 lei, reprezentând onorariul de expert.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate, inclusiv cele referitoare la renunțarea reclamanților: -, -, -, -, -, și la judecata acțiunii introductive.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 noiembrie 2009.
JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red.:
Dact.:
74 ex./11.01.2010
Jud.fond:
Cu opinia separată a doamnei judecător - - în sensul respingerii recursului ca nefondat.
Contrar opiniei majoritare exprimată de colegii magistrați care au compus completul de judecată la data soluționării prezentei decizii, apreciez că recursul formulat de recurenții-reclamanți neîntemeiat și trebuia respins, în considerarea următoarelor argumente:
Părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate au lămurit clauza neclară prin Nota Comisiei Paritare din 6.11.2007, fiind evident și logic faptul că ulterior anului 2003 nu a mai existat asumarea obligației de a mai acorda distinct de salariile primite după anul 2003, prime de Paști și
În perioada ulterioară anului 2003 salariile au continuat să crească, bineînțeles în cuantumuri diferite, ca efect al aplicării procentelor exprimând majorările salariale (altele decât primele de Paști și C) la salariile pe care le primeau angajații. Aceste salarii aveau deja incluse contravaloarea celor două prime, prin urmare începând cu anul 2003, contravaloarea primelor a fost inclusă lunar în salariul angajaților, dar cu sublinierea că unitatea angajatoare nu și-a asumat obligația de a mări în fiecare an acest salariu prin adăugarea contravalorii acestor prime la salariul care le cuprinde deja, după cum nu și-a asumat obligația d ea le acorda separat în preajma celor două sărbători creștine. Din acest motiv, aceste prime nu mai puteau figura distinct pe statele de plată.
Aceste împrejurări arată foarte clar că pretențiile reclamanților derivă doar dintr-o speculare a unei clauze cu conținut neclar. Este evident că părțile au convenit ca în anul 2003 salariile să crească substanțial prin includerea în salariu a contravalorii acestor prime, la care s-au adăugat celelalte majorări salariale, urmând ca din anul 2004 astfel de prime să nu mai fie acordate, ci doar să fie aplicat la salariul din 2003 (cu primele și majorările din 2003 incluse) majorările negociate pentru anii 2004 și anii care au urmat.
Referitor la modalitatea și efectele Notei semnată de Comisia Paritară în 6.11.2007, raportată la conținutul și interpretarea clauzelor Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, se reține următoarele:
Prin argumentele cu care instanța de fond și-a susținut soluția s-a realizat o interpretare a prevederilor Contractului colectiv de muncă semnat în anul 2003, deși aceste dispoziții contractuale au fost deja interpretate de către părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă, de comun acord, prin semnarea Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007.
Această notă, conținând interpretarea clauzelor contractuale neclare, este obligatorie pentru părțile semnatare ale, dar, în egală măsură, și pentru instanță, câtă vreme nu a existat vreun capăt de cerere având ca obiect declararea nulității Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007 sau dovada declarării irevocabile a unei asemenea nulități ca efect al unui demers procedural distinct.
Nota Comisiei Paritare reprezintă o convenție de interpretare a unor clauze cu înțeles neclar, interpretarea având aceeași forță juridică obligatorie ca și dispozițiile pe care le interpretează. Din această perspectivă interpretarea se referă întotdeauna la un text deja existent, așa încât nu s-ar putea susține că operațiunea interpretării ar imprima Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007 un caracter retroactiv.
În ipoteza în care s-ar considera că interpretarea dată de Comisia Paritară prin Nota din 6.11.2007 ar fi realizat o modificare a clauzelor contractuale, iar această modificare ar fi nelegală pentru că a intervenit după încetarea efectelor contractului, Curtea reține următoarele aspecte:
Primul aspect vizează chiar conținutul actelor adiționale la Contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003.
Potrivit dispozițiilor art.I din Actul Adițional nr.3, încheiat la 03.05.2006, înregistrat la a Municipiului B la04.05.2006 și aceluiași articol din Actul Adițional nr.4 încheiat la02.05.2007 și înregistrat la a Municipiului B la 03.05.2007, a fost prelungită aplicarea Contractului colectiv de muncă înregistrat la a Municipiului B sub nr.9002/31.10.2003 pe perioadă de minim un an de la data înregistrării celor două acte adiționale mai sus precizate, Nota Comisiei Paritare a fost înregistrată la data de 6.11.2007, în condițiile în care aplicabilitatea contractului colectiv de muncă negociat în 2003 se extindea până cel puțin la data de 03.05.2008.
Pe cale de consecință, Contractul colectiv de muncă înregistrat inițial la data de 31.10.2003, cuprinzând cele două Acte Adiționale, era în vigoare la data la care Comisia Paritară a interpretat clauzele neclare și echivoce și nici o dispoziție legală nu împiedica părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă din anul 2003 să negocieze și să convină asupra eventualei modificări a clauzelor inițiale.
În realitate, din conținutul Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007 rezultă că nu s-a urmărit o modificare în ceea ce privește drepturile salariaților, ci doar o altă exprimare, mult mai clară, a unui articol din Contractul colectiv de muncă negociat în anul 2003 și lămurirea semnificației aceluiași articol prin prisma realității negocierilor care s-au purtat între părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Din această perspectivă, Hotărârea din 31.03.2008 a Comisiei Paritare nu își găsește utilitatea practică, de vreme ce interpretarea Contractului colectiv de muncă încheiat în 2003 fost deja realizată prin Nota Comisiei Paritare, înregistrată la a Municipiului B la data de 6.11.2007, Notă căreia Curtea îi acordă relevanță juridică obligatorie, similară prevederilor contractuale pe care le interpretează.
Prin lămurirea conținutului clauzelor Contractului colectiv de muncă negociat, semnat și înregistrat în anul 2003, nu s-a renunțat la acordarea unui drept reprezentat de primele de Paști și C, ci s-a precizat cu claritate că acestea au fost incluse în salariul de bază și ulterior anului 2004.
Prin semnarea Notei de către membrii Comisiei Paritare s-a probat existența consensului în ceea ce privește interpretarea contractului colectiv de muncă, fiind îndeplinită cerința înscrisă în teza Iaa rt.9 din Contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003, ceea ce face inaplicabilă dispoziția înscrisă în teza a II-a a aceluiași articol.
Reținând forța obligatorie a Notei Comisiei Paritare care avea atribuția, conform dispozițiilor art.10 alin.1 din Contractul colectiv de muncă negociat și semnat în anul 2003, de a dispune rezolvarea problemelor legate de executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea Contractul colectiv de muncă, Curtea apreciază că, în cauză, concluziile expertizei nu ar fi fost utile câtă vreme respingerea pretențiilor se raportează la constatarea forței obligatorii a interpretării clauzelor contractuale, interpretare ce a făcut obiectul Notei semnate de membrii Comisiei paritare.
Apreciind că prin analiza realizată instanța de fond a ignorat obligația de a ține cont de interpretarea lămuritoare a Contractului colectiv de muncă din 2003, interpretare care este rezultatul acordului de voință al părților semnatare ale Contractului colectiv de muncă, pretențiile intimaților-reclamanți fiind neîntemeiate, Curtea, în temeiul art.312 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
JUDECĂTOR
- -
Președinte:Farmathy AmeliaJudecători:Farmathy Amelia, Singh Ioana, Petre Magdalena
