Drepturi bănești. Practica juridica. Sentința 64/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 64
Ședința publică de la 14 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu Adela Baboi
Asistent Judiciar - -
Asistent Judiciar
Grefier
Pe rol judecarea cauzei - litigiu de muncă - privind pe reclamanții:-, și G, pârâți fiind:- MINISTERUL APĂRĂRII,DIRECȚIA INSTANȚELOR MILITARE, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR-PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier jr. pentru pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor. reclamanți și reprezentanții celorlalți pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvîntul reprezentantei pârâtului Ministerului Economiei și Finanțelor Publice.
Consilier jr. solicită admiterea excepției lipsei calități procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, excepție invocată prin întâmpinare și scoaterea din cauză a ministerului. În conformitate cu dispozițiile legale în materie, OUG nr.75/2008 și Ordinul Comun nr.1859/C/2484/2008, Ministerul Economiei și Finanțelor are obligația de a aloca, pe baza datelor primite de la ordonatorii principali de credite, sumele necesare efectuării plăților drepturilor solicitate de reclamanți. Astfel, dată fiind existența unor obligații clar stabilite prin cate normative nu se impune pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să oblige ministerul la ceea ce deja este obligat prin lege.
Instanța rămâne în pronunțare pe excepții și pe fond.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași cu nr-, reclamanții, și G au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL APĂRĂRII, DIRECȚIA INSTANȚELOR MILITARE și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR solicitând obligarea acestora la plata diferențelor de salarii, calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege, astfel:
- pentru perioada 1 octombrie 2005 - 31 ianuarie 2006, la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei, conform OG9/2005;
- pentru perioada 1 februarie 2006 - 31 august 2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei, conform OG3/2006;
- pentru perioada 1 septembrie 2006 - 31decembrie 2006, la valoarea de referință sectorială de 331 lei, conform OG3/2006;
- pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2007, la valoarea de referință sectorială de 358 lei, conform OG10/2007;
- pentru perioada 1 aprilie 2007 - 30 septembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 365 lei, conform OG10/2007;
- pentru perioada 1octombrie 2007 - 31 decembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 405 lei, conform OG10/2007, în raport cu valoarea de referință sectorială la care au fost calculate drepturile salariale pentru perioadele de referință, actualizate în funcție de indicele de inflație.
S-a mai solicitat și obligarea MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR la alocarea fondurilor necesare efectuării plăților.
În motivarea cererii, reclamanții au invocat dispozițiile art. 1 din Legea 50/1996, art. 2 și art. 9 din Legea nr.154/1998.
Totodată, au precizat că atât dispozițiile art. 1 alin. 1 din OG134/1999, cât și cele ale art. 11din nr.OG 83/2000 au stabilit în mod expres că indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislative și executive.
În schimb, prin nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, se stabilește valoarea de referință sectorială la suma de 280,64 lei, deși la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, valoarea de referință sectorială era de 365 lei, conform nr.OG 10/2007.
Reclamanții apreciază că, procedându-se astfel, au fost încălcate principiile Constituției României, ale Codului muncii și ale Legii privind combaterea discriminării.
Drept urmare, prin nr.OG 8/2007 a fost încălcat principiul echilibrului puterilor legislative, executive și judecătorești în cadrul democrației constituționale, principiu prevăzut de art. 3 alin. 4 din Constituție și care include și componenta salarizării, ca element al noțiunii de echilibru al celor trei puteri de stat.
Drepturile cu privire la salarizare recunoscute de lege nu pot fi diminuate unilateral, susțin reclamanții, întrucât s-ar încălca și teoria dreptului câștigat rezultată din principiile prevăzute de Codul muncii. Astfel, drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Totodată, se apreciază că acordarea unor valori de referință sectorială diferite în salarizarea puterilor statului contravine și spiritului nr.OG 137/2000, respectiv a art. 1 alin. 2 privind excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor enunțate.
Cât despre actele normative care au corectat valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite acestea au fost indicate de reclamanți ca fiind OUG nr. 123/2003,OG nr. 9/2005, nr.OG 3/2006 și nr.OG 10/2007.
Reclamanții au formulat cerere completatoare prin care au solicitat ca diferențele de salarii să fie plătite și pentru perioada 1 aprilie 2005 - 30 septembrie 2005, la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei, conform OG9/2005.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Apărării, în nume propriu și pentru pârâta Direcția Instanțelor Militare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că, în calitatea lor de angajatori, nu au competență de legiferare în domeniul salarizării, ci doar fac plățile salariilor în funcție de normele date în acest sens. Reclamanți îi cheamă în fața instanței pentru a îndrepta ceea ce se impută altor subiecți de drept, lucru imposibil prin prisma calității lor.
Pe fondul cauzei, pârâții au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece normele criticate nu sunt discriminatorii. Este dreptul legiuitorului de a reglementa nivelul de salarizare al personalului bugetar, în funcție de un sistem de factori, printre care și alocația sumelor de la bugetul de stat. Reclamanții se identifică eronat ca fiind în situații identice/similare cu personalul beneficiar al altor norme ce reglementează valorile de referință sectorială pentru perioada octombrie 2005-decembrie 2007, iar Ministerul Apărării, care, în calitatea sa de ordonator principal de credite, a elaborat bugetele pe anii 2005-2008, în deplină concordanță cu actele normative în vigoare, nu este în culpă procesuală și nu poate fi obligat la plata unor drepturi salariale, care nu sunt prevăzute în dispozițiile legale.
Pârâtul Ministerul Apărării a formulat, în condițiile art. 61-63 Cod proc. civilă și art. 17 din Legea nr. 146/1997, cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, pentru ca, în cazul în care se va admite acțiunea reclamanților, să se dispună, prin aceeași hotărâre, ca chematul în garanție să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Apărării pe anul 2008, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. Susține pârâtul că nu are raporturi juridice cu reclamanții, iar în calitate de ordonator principal de credite, nu are posibilitatea asigurării fondurilor necesare unui alt ordonator de credite, pentru plata drepturilor salariale ale angajaților proprii.
Prin încheierea din 25 iunie 2008, Tribunalul Iași, având în vedere dispozițiile art. II pct. 2 din nr.OUG 75/2008, a trimis cauza spre soluționare Curții de Apel Iași, unde a fost înregistrată cu nr-.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat "precizări", prin care, citând dispoziții din nr.OUG 75/2008 și Ordinul comun nr. 1859/C/2484/26650/131/3774/C, se concluzionează că, dată fiind existența unor obligații clar stabilite prin actele normative arătate, nu se impune pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să oblige Ministerul Economiei și Finanțelor la ceea ce este deja obligat prin lege, solicitându-se admiterea excepției invocate prin întâmpinare și "scoaterea din cauză".
S-a dispus, din oficiu, citarea CONSILIULUI NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Față de excepțiile invocate, Curtea constată că excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Apărării, Direcția Instanțelor Militare și Ministerul Economiei și Finanțelor sunt neîntemeiate, urmând să fie respinse.
Astfel, pârâții Ministerul Apărării Naționale și Direcția Instanțelor Militare recunosc, chiar prin întâmpinare, calitatea lor de angajatori ai reclamanților, așa încât, în conformitate cu dispozițiile art. 282 lit. b Codul muncii, au calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, al cărei obiect este reprezentat de plata unor drepturi salariale neacordate discriminatoriu, conform susținerilor reclamanților.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, aceasta este justificată prin prisma dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 22/2002, aprobată prin Legea nr.288/2002, conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Nu s-a solicitat, de către reclamanți, finanțarea, de către un ordonator principal de credite, a altui ordonator principal de credite. Ceea ce se solicită este alocarea, în buget, a sumele necesare efectuării plăților, în condițiile în care printre atribuțiile pârâtului, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și cea de coordonare a acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Nu se poate reține, așa cum susține pârâtul, că este deja obligat de lege să aloce fondurile necesare plății drepturilor solicitate de reclamanți, deoarece, la data intrării în vigoare a nr.OUG 75/2008, sumele solicitate de reclamanți nu erau prevăzute într-un titlu executoriu.
Pe fondul cauzei, Curtea reține următoarele:
Reclamanții, au calitatea de personal auxiliar de specialitate și personal conex în cadrul Tribunalului Militar Iași.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, salariile de bază în sectorul bugetar se stabilesc pe baza următoarelor elemente: valoarea de referință universală; indicatorii de prioritate intersectorială, exprimați în procente, diferențiați pe domenii de activitate; valori de referință sectoriale, exprimate în lei, rezultate din înmulțirea valorii de referință universală cu indicatorii de prioritate intersectorială; grila de intervale pentru stabilirea salariilor de bază, pentru funcțiile fiecărui sector de activitate.
Potrivit art. 1 din OUG nr. 134/1999, aprobată prin Legea nr. 714/2001, începând cu luna septembrie 1999, valoarea coeficientului 1 de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr. 50/1996, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998 " pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se corectează periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar".
Prin art. 13 alin. 1 din Legea bugetului de stat pe anul 2001 nr. 216/2001, valoarea de referință universală a fost stabilită la 2.444.000 lei, iar indicatorul de prioritate intersectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese, numite și asimilate acestora a fost prevăzut ca fiind de 0,62, astfel încât valoarea de referință sectorială rezultată era de 2.444.000 lei x 0,62 = 1.515.280 lei.
Prin majorări succesive, valoarea de referință sectorială pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea, salarizat conform Legii 50/1996 (până la intrarea în vigoare a OG nr. 8/2007) a ajuns, la data de 31.12.2004, la 2.380.592 lei.
Pentru perioadele 1.04.2005 - 30.09.2005 și 1.10.2005 - 31.01.2006, deși OUG nr. 134/1999, aprobată prin Legea nr. 714/ 2001, era în vigoare (stabilind în mod expres egalitatea valorii de referință sectorială pentru personalul din organele autorității judecătorești cu cea prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică), reclamanților nu li s-au acordat creșterile salariale prevăzute de nr.OG 9/2005 pentru personalul care ocupă funcții de demnitate publică.
Este de observat că, deși conform denumirii sale, acest act normativ reglementează creșteri salariale pentru anul 2005 (acordate personalului contractual bugetar și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică), art. 2 alin. 3 și art. 3 alin. 4 din OG9/2005 arată doar că, în anexele VIII și IX, sunt prevăzute indemnizațiile lunare pentru persoanele ce ocupă funcții de demnitate publică alese, numite și asimilate, acestora fără a se indica în mod explicit procentul de majorare indemnizațiilor.
Având în vedere, însă, că, de exemplu, pentru funcția de demnitate publică aleasă, de Președinte al României, indemnizația lunară era de: 46.764.000 lei, la 1.01.2003, conform Anexei 7/1 a la.OUG nr. 191/2002; 46.613.000 lei, la 1.10.2003, conform Anexei 7/1 b la aceeași ordonanță; 49.409.780 lei, la 1.01.2004, în baza creșterii de 6% prev. de art. 3 lit. a din OUG nr. 123/2003; 52.374.367 lei la 1.10.2004, în baza creșterii de 6% prev. de art. 3 lit. a din aceeași ordonanță și de 65.469.000 lei la 1.10.2005, conform Anexei 8/1 la OG nr. 9/2005, rezultă că indemnizațiile pentru persoanele ce ocupă funcții de demnitate publică alese, numite și asimilate acestora au crescut cu 25% începând cu 1.10.2005. Iar conform art. 3 alin. 5 din nr.OG 9/2005, începând cu luna ianuarie 2005 s-a acordat 45% din creșterea rezultată ca diferență între indemnizația stabilită potrivit anexelor acestei ordonanțe și indemnizația avută în luna decembrie 2004.
Drept urmare, în baza prevederilor legale anterior menționate, ale art. 1 alin. 4 din Constituția României care reglementează organizarea statului potrivit "principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale" și ale art. 1 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 conform cărora "puterea judecătorească se exercită de Înalta Curte de Casație și Justiției și de celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege", se constată că sunt întemeiate pretențiile reclamanților de a le fi acordate creșterile salariale prev. de OG9/2005.
Pentru aceleași rațiuni, sunt întemeiate solicitările acestora de a le fi acordate, și pentru anii 2006 și 2007, creșterile salariale prevăzute de nr.OG 3/12.01. 2006 și nr.OG 10/31.01.2007.
Așadar, plecând de la valoare de referință sectorială de 2.380.592 lei la nivelul lunii decembrie 2004, salariile reclamanților trebuiau calculate pe baza valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite de: 264,7 lei pentru perioada 1.04.2005 - 30.09.2005 și 297,4 lei pentru perioada 1.10.2005 - 31.01.2006 conform OG nr. 9/2005; 312,3 lei pentru perioada 1.02.2006 - 31.08.2006 și 331 lei, pentru perioada 1.09.2006 - 31.12.2006 conform art. 1 din OG nr. 3/2006, care a prevăzut majorarea indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică în două etape, respectiv cu 5% începând cu 1.02.2006 și cu 6% începând cu 1.09.2006; 358 lei, pentru perioada 1.01.2007 - 31.03.2007, 365 lei pentru perioada 1.04.2007 - 30.09.2007 și 405 lei pentru perioada 1.10.2007 - 31.12.2007 conform art. 1 și art. 3 alin. 3 cu anexele corespunzătoare din OG nr. 10/2007, care a prevăzut majorări în trei etape, respectiv cu 5% începând cu 1.01.2007, cu 2% începând cu 1.04.2007 și cu 11% începând cu 1.10.2007.
În Anexa 1 la OUG nr. 8/2007 a fost înscrisă o valoare de referință sectorială mai mică decât cea avută în vedere la stabilirea drepturilor bănești cuvenite persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, cu consecința diminuării salariilor personalului auxiliar de specialitate.
Pentru aceste motive, în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile necesare existenței discriminării în sensul art. 16 din Constituția României, Protocolul 1 și 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 25 alin. (1) din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Potrivit dispozițiilor art. 5 din Codul muncii, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii, fiind interzisă atât discriminarea directă, cât și cea indirectă.
Se mai reține că art. 154 alin. 3 Codul muncii prevede că la stabilirea și acordarea salariului este interzisă orice discriminare, iar conform dispozițiilor art. 165 Codul muncii, acceptarea fără rezerve a unei părți din drepturile salariale sau semnarea actelor de plată în astfel de situații nu poate avea semnificația unei renunțări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor, potrivit dispozițiilor legale.
Art. 26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice prevede că toate persoanele sunt egale în fața legii și sunt îndreptățite fără nici o discriminare la protecție egală din partea legii. În acest sens, legea trebuie să interzică orice discriminare și să garanteze tuturor persoanelor protecție egală și efectivă împotriva discriminării în baza oricărui criteriu.
Potrivit Protocolului nr. 12 la Convenția europeană privind drepturile omului și libertățile fundamentale, paragraful 1, exercițiul drepturilor și libertăților recunoscute de lege trebuie să fie garantat fără nici o discriminare pe nici un temei precum sexul, rasa, culoarea, limba, religia, opinia politică sau alt tip de opinie, originea națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, averea, nașterea sau alt statut. Nimeni nu poate fi discriminat de nici o autoritate pe nici un criteriu precum cele menționate în paragraful 1.
Se reține că, la transpunerea în practică a acestui principiu, orice autoritate publică are obligația legală de a reglementa în sensul asigurării și realizării efective a protecției egale din partea legii.
Față de dispozițiile art. 269 din Codul muncii, Protocolul 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se mai reține că reclamanții sunt îndreptățiți la o justă despăgubire pentru prejudiciul cauzat prin discriminarea indirectă, constând în calcularea și plata salariului lor pe baza unor valori de referință sectoriale mai mici decât cele avute în vedere la stabilirea drepturilor bănești cuvenite persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică.
Pentru considerentele expuse, se va admite acțiunea formulată de reclamanți, iar pârâții MINISTERUL APĂRĂRII și DIRECȚIA INSTANȚELOR MILITARE vor fi obligați să le plătească diferențele de drepturi salariale, calculate pe baza următoarelor valori de referință sectoriale:
- pentru perioada 1 aprilie 2005 - 30 septembrie 2005, la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei, conform OG9/2005;
- pentru perioada 1 octombrie 2005 - 31 ianuarie 2006, la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei, conform OG9/2005;
- pentru perioada 1 februarie 2006 - 31 august 2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei, conform OG3/2006;
- pentru perioada 1 septembrie 2006 - 31decembrie 2006, la valoarea de referință sectorială de 331 lei, conform OG3/2006;
- pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2007, la valoarea de referință sectorială de 358 lei, conform OG10/2007;
- pentru perioada 1 aprilie 2007 - 31 septembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 365 lei, conform OG10/2007;
- pentru perioada 1 octombrie 2007 - 31 decembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 405 lei, conform OG10/2007, în raport cu valoarea de referință sectorială la care au fost calculate drepturile salariale pentru perioadele de referință mai sus precizate.
În temeiul prevederilor nr.HG 83/2005 și ale Legii nr. 304/2004, care stipulează că activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătind proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare, urmează să se admită și cererea de obligare a acestui pârât la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor bănești dispuse prin prezenta hotărâre.
Constatând că pârâtul Ministerul Apărării, obligat la plată prin prezenta hotărâre, nu se poate îndrepta împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor cu o cerere în garanție sau în despăgubire, cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de pârâtul Ministerul Apărării Naționale în condițiile art. 60-63 Cod proc. civilă, va fi respinsă.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții Ministerul apărării, în nume propriu și pentru Direcția Instanțelor Militare și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Admite acțiunea, astfel cum a fost completată, formulată de reclamanții:, și G, în contradictor cu pârâții MINISTERUL APĂRĂRII, cu sediul în B,--5, sector 5, DIRECȚIA INSTANȚELOR MILITARE, cu sediul în B, bulevardul, nr. 13, sector 5, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, prin I, cu sediul în mun. I,- și CONSILIJL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Obligă pârâții MINISTERUL APĂRĂRII ȘI DIRECȚIA INSTANȚELOR MILITARE, la plata către reclamanți a diferențelor de salarii, calculate pe baza următoarelor valori de referință sectorială:
- pentru perioada 01 aprilie 2005 - 30 septembrie 2005, la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei, conform OG9/2005;
- pentru perioada 01 octombrie 2005 - 31 ianuarie 2006, la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei, conform OG9/2005;
- pentru perioada 01 februarie 2006 - 31 august 2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei, conform OG3/2006;
- pentru perioada 01 septembrie 2006 - 31 decembrie 2006, la valoarea de referință sectorială de 331 lei, conform OG3/2006;
- pentru perioada 01 ianuarie 2007 - 31 martie 2007, la valoarea de referință sectorială de 358 lei, conform OG10/2007;
- pentru perioada 01 aprilie 2007 - 31 septembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 365 lei, conform OG10/2007;
- pentru perioada 01 octombrie 2007 - 31 decembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 405 lei, conform OG10/2007, în raport cu valoarea de referință sectorială la care au fost calculate drepturile salariale pentru perioadele de referință mai sus precizate.
Obligă pârâtul Ministerul Economiei și finanțelor să aloce fondurile necesare efectuării plăților sumelor rezultate din prezenta hotărâre.
Respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de Ministerul Apărării.
Prezenta hotărâre este opozabilă Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, nr. 1-3, sector 1.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.10.2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, ASISTENȚI JUDICIARI:
cu opinie în sensul prezentei hotărâri,
Grefier,
Red.
Tehnored. /
31.10.2008
2 ex.-
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu Adela Baboi
