Drepturi bănești. Practica juridica. Sentința 65/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 65
Ședința din Camera de Consiliu de la 14 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Marin Panduru Cristian Onete
Asistent judiciar: - -
Asistent judiciar:
Grefier:
Pe rol, rezultatul dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 07 octombrie 2008, privind judecarea acțiunii formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL DOLJ, CURTEA DE APEL CRAIOVA, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect "drepturi bănești".
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 07 octombrie 2008, care face parte integrantă din prezenta sentință, și când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 14 octombrie 2008.
În urma deliberării,
CURTEA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
La data de 21.05.2008, reclamanții, au chemat în judecată pârâții TRIBUNALUL DOLJ, Curtea de APEL CRAIOVA, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor, Statul Român, reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând și citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, olicitând obligarea paraților de la poziția 1 2 3 si 4 la plata unor drepturi salariale constând în sporul de periculozitate, respectiv 15% din salariul de baza brut, incepand cu data de 01 aprilie 2005 și în continuare, pentru viitor, drepturi salariale care sa fie reactualizate pana la data plății efective.
Reclamanții au mai solicitat acordarea anuală a 3 zile în plus la concediul de odihna începând cu concediul de odihnă aferent anului 2005, prin compensare în bani pentru trecut și în continuare, pentru viitor.
A] Pentru primul capăt de cerere, respectiv acordarea sporului de
periculozitate, invocă următorul temei:
Reclamanți au calitatea de judecători la Judecătoria Craiova și îndeplinesc o activitate de mare risc social, recunoscut de legiuitor prin OUG 27/2006, fiind expuși la condiții de periculozitate majoră datorită funcției în sine, situație în care pericolul este consacrat și prevăzut în mod cert.
Facând parte din categoria personalului din unitățile din justiție, mai precis categoria personalului judiciar cu statut independent și atribuții deliberative, raporturile juridice de serviciu ale acestora sunt supuse și se circumscriu normelor legale cuprinse în Legea 53/2003 modificată conform art.l, art.295 alin.2 din acest ultim act normativ,cu reținerea incidenței; vederilor cuprinse și în Legea 168/1999-art.67 și urm.
Astfel, acest sistem de salarizare este guvernat printre altele, de două principii fundamentale, cel al egalității de tratament juridic și/sau pecuniar și al diferențierii juste date numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale implicit cu condițiile de muncă.Ca atare, principiul egalității de tratament în salarizarea lunară implică recunoașterea și consacrarea acelorași obiective și elemente de salarizare a tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă.
In prezent reclamanții beneficiază de sporul de condiții vătămătoare sănătății respectiv de sporul de condiții nocive generat exclusiv de analiza dosarelor și actelor provenite de la diverse persoane, prin intermediul cărora se pot contacta microbi și boli, aceste condiții fiind determinate pe bază de expertize administrate către instanță.
Reclamanții solicită sporul de periculozitate pentru riscul vieții și al sănătății, recunoscut art.77 din Legea 303/2007 și de art.27 din OUG 27/2006, pentru care pârâtul Ministerul Justiției în calitate de administrator al justiției și de ordonator principal ii credite trebuia să aprobe condițiile periculoase stabilite potrivit legii. In acest context nu va putea fi primită susținerea conform căreia reclamanții beneficiază de sporul de 15%, pentru condiții vătămătoare sănătății, respectiv sporul de toxicitate, deoarece aceste susțineri nu sunt incidente, în condițiile în care normele de drept aplicabile și mai sus arătate, nu conțin cuvântul singur sau cumulativ, sporurile salariale și procentuale trebuind a fi acordate pe categorii de riscuri și sunt diferențiate în mod clar condițiile nocive și toxice de cele periculoase, conform și art. 40 din la nivel național.[ Conform art.9 din această ultimă normă contractuală obligatorie, in scopul salarizării și a acordării celorlalte drepturi prevăzute în CCM, pentru personalul instituțiilor finanțate de la bugetul de stat, se vor purta negocieri pentru stabilirea fondurilor aferente acestei categorii de personal și pentru constituirea surselor, înainte de adoptarea bugetului de stat, precum și în vederea modificării ulterioare a acestuia. Astfel, părțile contractante, vor purta negocieri în vederea încadrării drepturilor respective în actele normative prin care se reglementează astfel de drepturi, cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate sau cu identificarea altor sume pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare. Pe baza fondurilor aprobate, părțile vor negocia utilizarea acestora pentru stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi ale persoanelor instituțiilor publice.]
Trebuie reținut si faptul că art.32 din OUG 27/2006, nu limitează drepturile numai la reglementările privitoare la magistrați, această normă de drept vizând acordarea în plus față de drepturile prevăzute de acest act normativ și a altor drepturi bănești reglementate expres pentru magistrați. Prin art77 din Legea 303/2004. se recunoaște faptul că magistrații sunt expuși în permanență amenințărilor, violențelor sau a oricăror fapte care pun în pericol viața, sănătatea sau integritatea fizică, familiile sau bunurile magistraților, modul diferențiat de stabilire a sporului pentru condiții periculoase fiind stabilit îh CCM unic nr. 1 116/2003, în acest context fiind avute în vedere prevederile art.241 alin.l lit.c și art.295 alin.2 din Legea 53/2003 modificată și art.ll lit d din Legea 130/1996.
Sporul de pericol este recunoscut pentru magistrați și de art. 7 din OUG 27/2006 în procent de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, dar se referă la condiții periculoase în sensul de a fi vătămătoare și care se dă procentual cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
Personalul din justiție se regăsește în prezența a două categorii de condiții deosebite, respectiv vătămătoare și periculoase, iar ordonatorul de credite a recunoscut pe baza expertizelor de nocivitate numai sporul de condiții vătămătoare.
Gradul de expunere la pericol a vieții și integrității corporale a magistraților este evidențiat expres și fără echivoc inclusiv în prevederile art.27 din OUG 27/2006, unde se disting cu celeritate inclusiv condițiile de invaliditate, acestea fiind corespondente periculozității funcției profesionale.
Conform Directivei 2000/CE/78, privind crearea codului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă, se sancționează atitudinea omisivă în recunoașterea și valorificarea echitabilă prin plata efectivă a drepturilor salariale cuvenite, în acest context fiind și prevederile art.7, art.23 din Carta Universală a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la o recunoaștere echitabilă și satisfăcătoare, art. 14 din Carta Europeană privind garantarea drepturilor omului respectiv Protocolul nr.12 la această convenție, art.4 și urm. din Carta Socială Europeană revizuită, dar și art. 5-8, art.39 alini lit.a, art.40 alin.2 lit.c și j, art. 154 alin.3, art.155, art.165 din Legea 53/2003, art.20, art.16 alin.l, art.53 și art.41 din Constituția României, care garantează dreptul la salariu, drept care face parte din conținutul complex al dreptului constituțional la muncă.
B] Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere, reclamanții susțin că, deși lucrează in condiții grele, periculoase si vătămătoare si beneficiază de sporul corespunzător acestor condiții [spor de condiții vătămătoare /"de -conform art.8, lit.a,din HG 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare], totuși nu beneficiază de cel puțin 3 zile in plus la concediul anual de odihna, încălcându-se astfel dispozițiile imperative ale art. 142 din Codul muncii, respectiv:" Salariații care lucrează in condiții grele, periculoase sau vătămătoare[. ] beneficiază de un concediu de odihnă suplimentar de cel puțin 3 zile lucrătoare."
Reclamanții susțin că acest articol li se aplica, deoarece legislația noastră speciala nu conține dispoziții specifice derogatorii [art.l -alin.2, Codul muncii ]. Mai mult, acest drept la CO suplimentar nu poate face nici obiectul unei renunțări din noastră si nici a unei tranzacționări [art.38- Codul muncii ]. Iar in baza dispoz. art.40, pctul 2,lit.c, din Codul muncii, angajatorul are obligația de a acorda drepturile ce decurg din lege.
De aceea, reclamanții solicită instanței recunoașterea acestui drept legitim al începând cu concediul de odihna aferent anului 2005 [pentru anii 2005-. solicitam compensarea in bani a acestor minim 9 zile de si in continuare, pentru viitor.
La data de 09.06.2008, Ministerul Justiției, a formulat întâmpinare, solicitând instanței să respingă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În apărare, pârâtul arată că într-adevăr, art. 2 din nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției prevede că "Salarizarea și celelalte drepturi ale judecătorilor, ale procurorilor, ale personalului asimilat acestora și ale magistraților-asistenți se stabilesc ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal".
Însă art. 7 din același act normativ stabilește următoarele: "(1) Pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, judecătorilor, procurorilor, magistraților-asistenți și personalului asimilat acestora li se acordă un spor de 15% din încadrare brută lunară, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
Din interpretarea textului de lege sus-menționat, rezultă ca că acordarea sporului de 15% este condiționată de stabilirea pe baza unei expertize de specialitate a unor condiții de muncă, care pot fi deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase și pot de la o situație la alta.
Prin urmare, art. 7 din nr.OUG 27/2006 nu poate fi interpretat în sensul imperativității acordării sporului de 15% de mai multe ori, în cazul existenței cumulative a condițiilor deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase ci, dimpotrivă, sporul în discuție poate fi acordat o singură dată, în urma aprecierii de ansamblu a unui expert de specialitate asupra existenței în cadrul fiecărei in în parte a condițiilor deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase despre care face vorbire art. 7.
Mai susține pârâtul că stabilirea condițiilor și procedurilor de acordare a sporului reprezintă o problemă de legiferare. Este, așadar, vorba despre o opțiune a legiuitorului, întrucât numai el are dreptul să reglementeze criteriile de acordare a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază și, drept urmare, doar legiuitorul este cel care poate aprecia și stabili dacă și ce anume sporuri sau adaosuri se acordă anumitor categorii de salariați, cu singura condiție ca de aceste sporuri să beneficieze toți salariații care se află în situații identice sub toate aspectele funcțiilor în care sunt încadrați.
Totodată, potrivit art. 1 alin. 2 din Codul muncii: "Prezentul cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii."
De asemenea, art. 295 din Codul muncii stabilește că: "Prevederile prezentului cod se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective."
Art. 295 din Codul muncii statuează că prevederile acestuia sunt aplicabile și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, (doar) în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.
Or, potrivit chiar art. 1 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată și completată, dispoziție generală care orientează întreaga reglementare, determinând obiectul și principiile acesteia, rezultă în chip vădit că prevederile contractului colectiv de muncă nu sunt incidente în privința magistraților, norma juridică menționată operând cu noțiunile de patron, respectiv organizație patronală și salariat ori sindicate, categorii neaplicabile magistraților:
Mai mult, atunci când legiuitorul a dorit ca magistrații sau celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești să beneficieze si de alte drepturi decât cele prevăzute în actele normative de salarizare a reglementat expres modalitatea în care aceștia pot beneficia de aceste drepturi suplimentare.
în acest sens, sunt și dispozițiile art. 32 din nr.OUG27/2006, act normativ în baza căruia sunt salarizați în prezent magistrații și care statuează:
"Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți beneficiază și de drepturile stabilite în mod expres pentru aceștia prin alte acte normative speciale."
Cu privire la solicitarea reclamanților referitoare la plata pentru viitor, pârâtul arată pe de o parte că obiectul unei acțiuni civile îl reprezintă protecția unui drept subiectiv civil actual, iar pe de altă paretereclamanții nu sunt titulario ai unui asemenea drept subiectiv.
Cu privire la cererea referitoare la concediul de odihnă suplimentar, pârâtul invocă dispozițiile art. 79 din Legea nr. 303/2004, care cuprind dispoziții cu caracter special, prioritare față de cele ale Codului muncii.
Invocând dispozițiile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, pârâtul susține că acest text instituie regula potrivt căreia prin contractile collective de muncă nu se pot negocia clauze privind drepturi de personal reglementate prin lege.
Prin încheierea din data de 01.07.2008, TRIBUNALUL DOLJa înaintat cauza spre competentă soluționare la Curtea de APEL CRAIOVA, în temeiul dispozițiilor OUG nr. 75/2008.
La data de 02.10.2008, Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii.
Invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că nu are raporturi juridice cu reclamanții, astefl că nu poate avea obligația de plată a acestor sume.
Mai susține că în speță calitatea de ordonator principal de credite o are Ministerul Justiției, acesta din urmă având obligația de a întocmi proiectul propriu de buget.
Cu privire la fondul cauzei, usține că, potrivit art.77 din Legea 303/2004 "(I) Judecătorii și procurorii în funcție sau pensionari au dreptul de a li se asigura măsuri speciale de protecție împotriva amenințărilor, violențelor sau a oricăror fapte care îi pun în pericol pe ei, familiile sau bunurile lor.
(2) Măsurile speciale de protecție, condițiile și modul de realizare a acestora se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Justiției și a Ministerului Administrației și Internelor."
In consecința, prin aceste dispoziții legale nu se recunoaște sporul de periculozitate solicitat de reclamanți ci se prevede dreptul magistraților de a li se asigura masuri speciale de protecție.
In ceea ce privește art.27 din OUG 27/2006 invocat de reclamanți in susținerea cererii acesta nu este aplicabil in speța de fata pentru următoarele considerente:
Astfel, art.27 din OUG nr. 27/2006 așa cum a fost modificat si completat prin se dispune ca: " (1) Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți, care și-au pierdut total sau parțial capacitatea de muncă, fiind încadrați în gradul I sau II de invaliditate, în urma săvârșirii împotriva lor a unor fapte prevăzute de legea penală, în timpul sau în legătură cu serviciul, vor primi pe perioada invalidității o pensie egală cu indemnizația de încadrare brută lunară avută la data survenirii invalidității și vor beneficia o singură dată de o compensație egală cu de cinci ori aceeași indemnizație brută.
(2) Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți, care și-au pierdut parțial capacitatea de muncă, în condițiile alin. (1), fiind încadrabili în gradul III de invaliditate, și care nu își mai pot exercita în continuare profesia vor beneficia de o pensie egală cu cel puțin J din indemnizația de încadrare brută avută în ultima lună de activitate, de o compensație egală cu de trei ori aceeași indemnizație brută, precum și de dreptul de a cumula, în condițiile legii, pensia cu salariul pe care îl pot primi dintr-o altă activitate desfășurată.
(2 I) Dacă pierderea totală sau parțială a capacității de muncă a survenit din alte cauze decât cele prevăzute la alin. (1) și (2), neimputabile salariatului, persoanele din categoriile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență vor beneficia pe perioada invalidității, la cerere, în condițiile prevăzute de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, de o pensie egală cu 80% din indemnizația de încadrare brută lunară avută la data survenirii invalidității. La data îndeplinirii condițiilor prevăzute de Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, beneficiarii pensiei de invaliditate pot solicita pensie de serviciu.
(3) celor decedați în condițiile prevăzute la alin. (1): soțul supraviețuitor/soția supraviețuitoare, copiii minori și copiii majori aflați la studii până la împlinirea vârstei de 26 de ani beneficiază, pe perioada cât îndeplinesc condițiile prevăzute de reglementările legale referitoare la pensiile de asigurări sociale din sistemul public, de o sumă unică egală cu indemnizația de încadrare brută lunară pe care a avut-o persoana respectivă la data decesului, plătită de angajator.
Partea din pensia de invaliditate prevăzută de prezenta ordonanță de urgență, care depășește nivelul pensiei de invaliditate din sistemul public al asigurărilor sociale, se suportă din bugetul de stat."
Astfel, având in vedere si dispozițiile acestui articol nu rezulta ca reclamanții ar fi îndreptățiți la acordarea unui spor de periculozitate in cuantum de 15%.
Prin dispozițiile acestui articol legiuitorul a prevăzut masuri de protecție speciala in cazul in care împotriva lor s-au săvârșit fapte de natura penala in timpul sau in legătura cu serviciul.
Reclamanții arata ca sporul de pericol este recunoscut pentru magistrați si de art.7 din OUG 27/2006 in procent de 15% din indemnizația de încadrare bruta lunara, dar se refera la condiții periculoase in sensul de a fi vătămătoare si care se da proporțional cu timpul efectiv lucrat in aceste condiții.
În ceea ce privește concediul de odihnă suplimentar, pârâtul invocă dispozițiile art. 79 din Legea nr. 303/2004, invocând faptul că în cazul reclamanților se aplică exclusiv această dispoziție specială.
Analizând actele si lucrările dosarului, Curtea retine următoarele:
Cu privire la primul capăt de cerere, se constata ca reclamanții invoca in susținerea legalității acordării "sporului de periculozitate", art.77 din 303/2007, art. 27 din OUG 27/2006 si art.7 din OUG 27/2006. Potrivit art. 77 (1) din 303/2007, judecătorii și procurorii în funcție sau pensionari au dreptul de a li se asigura măsuri speciale de protecție împotriva amenințărilor, violențelor sau a oricăror fapte care îi pun în pericol pe ei, familiile sau bunurile lor. (2) Măsurile speciale de protecție, condițiile și modul de realizare a acestora se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Justiției și a Ministerului Administrației și Internelor. Potrivit art. 27 (1), din /2006, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți, care și-au pierdut total sau parțial capacitatea de muncă, fiind încadrați în gradul I sau II de invaliditate, în urma săvârșirii împotriva lor a unor fapte prevăzute de legea penală, în timpul sau în legătură cu serviciul, vor primi pe perioada invalidității o pensie egală cu indemnizația de încadrare brută lunară avută la data survenirii invalidității și vor beneficia o singură dată de o compensație egală cu de cinci ori aceeași indemnizație brută. (2) Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți, care și-au pierdut parțial capacitatea de muncă, în condițiile alin. (1), fiind încadrabili în gradul III de invaliditate, și care nu își mai pot exercita în continuare profesia vor beneficia de o pensie egală cu cel puțin J din indemnizația de încadrare brută avută în ultima lună de activitate, de o compensație egală cu de trei ori aceeași indemnizație brută, precum și de dreptul de a cumula, în condițiile legii, pensia cu salariul pe care îl pot primi dintr-o altă activitate desfășurată. (2 1) Dacă pierderea totală sau parțială a capacității de muncă a survenit din alte cauze decât cele prevăzute la alin. (1) și (2), neimputabile salariatului, persoanele din categoriile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență vor beneficia pe perioada invalidității, la cerere, în condițiile prevăzute de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, de o pensie egală cu 80% din indemnizația de încadrare brută lunară avută la data survenirii invalidității. La data îndeplinirii condițiilor prevăzute de Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, beneficiarii pensiei de invaliditate pot solicita pensie de serviciu. (3) celor decedați în condițiile prevăzute la alin. (1): soțul supraviețuitor/soția supraviețuitoare, copiii minori și copiii majori aflați la studii până la împlinirea vârstei de 26 de ani beneficiază, pe perioada cât îndeplinesc condițiile prevăzute de reglementările legale referitoare la pensiile de asigurări sociale din sistemul public, de o sumă unică egală cu indemnizația de încadrare brută lunară pe care a avut-o persoana respectivă la data decesului, plătită de angajator. (4) Partea din pensia de invaliditate prevăzută de prezenta ordonanță de urgență, care depășește nivelul pensiei de invaliditate din sistemul public al asigurărilor sociale, se suportă din bugetul de stat. Art. 7 - (1) Pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, judecătorilor, procurorilor, magistraților-asistenți și personalului asimilat acestora li se acordăun sporde 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții. (2) Condițiile de acordare a sporului prevăzut la alin. (1) se aprobă de ordonatorul principal de credite sau, după caz, de procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție, în funcție de condițiile deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase stabilite potrivit legii.
In ceea ce privește dispozițiile art. 77(1) din 303/2007, este adevărat legiuitorul consacra principiul protecției magistratului, de către stat, împotriva amenințărilor, violențelor sau a oricăror fapte care îi pun în pericol pe ei, familiile sau bunurile lor.
Insa tot legiuitorul prevede ca respectivele masuri urmează sa fie stabilite prin acte normative.
Aceasta prevedere este consecința principiului prestabilirii drepturilor salariale prin lege in autoritățile si instituțiile publice( art. 157 alin.2 Codul muncii ), principiu care se regăsește si in dispozițiile rt. 74 (2) din 303/2007,potrivit cu care salarizarea judecătorilor și procurorilor se stabilește prin lege specială.
In consecința, pentru acordarea dreptului salarial solicitat de către reclamanți este necesar ca acest drept sa-si aibă izvorul intr-un act normativ de reglementare a unor astfel de drepturi in favoarea reclamanților.
Nu pot fi reținute dispozițiile art.27 din OUG 27/2006, atât timp cat aceste dispoziții reglementează o alta instituție juridica si anume pensia de invaliditate si nu sunt in măsura sa fundamenteze legal acordarea sporului de periculozitate.
In ceea ce privește dispozițiile art. 7 din OUG nr. 27/2006, acestea se interpretează in sensul ca sporul se acorda in cuantum fix si unic de 15%, pentru condițiile cumulat considerate ca întrunite si nu cate un spor pentru fiecare din condiții separat.
Aceasta concluzie rezulta si din modul in care este descris de către legiuitor: "se acordăun sporde 15% din indemnizația"
In raport de cele mai sus menționate, instanța constata ca acest capăt de cerere este neîntemeiat.
In ceea ce privește al doilea capăt de cerere referitor la acordarea a 3 zile in plus la concediu de odihna, se rețin următoarele:
Potrivit rt. 140 (1) Codul muncii, durata minimă a concediului de odihnă anual este de 20 de zile lucrătoare. (2) Durata efectivă a concediului de odihnă anual se stabilește prin contractul colectiv de muncă aplicabil, este prevăzută în contractul individual de muncă și se acordă proporțional cu activitatea prestată într-un an calendaristic.
Potrivit rt. 142 Codul muncii, alariații care lucrează în condiții grele, periculoase sau vătămătoare, nevăzătorii, alte persoane cu handicap și tinerii în vârstă de până la 18 ani beneficiază de un concediu de odihnă suplimentar de cel puțin 3 zile lucrătoare. Potrivit rt. 1 (1) Codul muncii, prezentul cod reglementează totalitatea raporturilor individuale și colective de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum și jurisdicția muncii. (2) Prezentul cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii.
Potrivit rt. 79 din 303/2004 judecătorii si procurorii beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 35 de zile lucrătoare.
Așa cum se observa din dispozițiile legale mai sus menționate, norma cadru in materia duratei concediului de odihna e reprezentata de prevederile art. 140 alin. 1 Codul muncii, potrivit cu care durata minima a concediului de odihna este de 20 de zile, in aceasta materie aplicându-se principiul negocierii duratei efective a concediului de odihna.
De la aceasta norma exista o excepție, stabilita in favoarea anumitor categorii de salariați si anume cea prevăzuta de art. 142 Codul muncii, care instituie concediul de munca suplimentar, supus de asemenea principiului negocierii.
Concediu de odihna suplimentar se adăuga la concediu de baza reglementat de norma cadru si numai in ceea ce privește concediul de odihna reglementat de Codul muncii.
Prin acte normative speciale au fost stabilite durate de concediu speciale, anumitor categorii de salariați si care sunt derogatorii de la prevederile Codului muncii.
Acesta este si cazul magistraților din cadrul instanțelor judecătorești si al parchetelor, unde prin lege s-a stabilit o durata a concediului de odihna de 35 de zile de odihna, stabilindu-se o durata mai mare a acestuia tocmai in considerarea specificului activității desfășurate.
Fiind dispoziții specifice derogatorii, devin incidente prevederile cuprinse in art. 1 alin.2 Codul muncii, durata concediului fiind cea stabilita prin actul normativ respectiv si nu cea cuprinsa in Codul muncii.
Având in vedere cele mai sus menționate, instanța constata ca prevederile art. 142 Codul muncii, nu sunt aplicabile in cazul reclamanților, situație in care urmează sa fie respins si acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Pe cale de consecința a celor mai sus arătate, va fi respins si al treilea capăt de cerere, privind efectuarea mențiunilor din carnetul de munca.
Opinia asistentilor judiciari este conforma cu hotararea si considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL DOLJ, CURTEA DE APEL CRAIOVA, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Octombrie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Asistent judiciar, Asistent judiciar,
- -
Grefier,
Red. Jud. BL/14.11.2008
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Marin Panduru Cristian Onete
