Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 6539/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 4174/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6539R
Ședința publică de la 13 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind recursurile formulate de recurenții, împotriva sentinței civile nr.173 din 04.02.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Primarul Comunei și Consiliul Local, având ca obiect-drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, văzând că s-a solicitat judecarea pricinii în lipsă, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberand asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.173 din 04.02.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Primarul Comunei și Consiliul Local.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanții nu-și pot întemeia acțiunea pe dispozițiile Ordinului nr.496/2003 emis de Ministerul Administrației și Internelor, deoarece acest ordin modifică un alt Ordin, cu nr.275/2002, care reglementează salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne.
Aceste dispoziții legale nu pot fi analizate de sine stătător, ci în raport de dispozițiile OUG 30/2007 privind unificarea ministerelor, care prevăd expres instituțiile ce fac parte din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, prevăzute limitativ.
Astfel, la art.13 alin.1 din OUG 30/2007 se prevăd în mod expres instituțiile publice și organele de specialitate ale administrației publice centrale ce fac parte din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, fără ca printre acestea să se regăsească " administrația publică locală", așa cum este definită de Constituția României la secțiunea a 2-a din capitolul
Întrucât instituția cu care reclamanții se află în raporturi de muncă nu se regăsește, în această categorie de instituții, nu se poate susține că reclamanții pot beneficia de o indemnizație acordată doar categoriilor de salariați din aceste instituții, cu atât mai puțin și pentru perioada anterioară intrării în vigoare a OUG nr.30/2007.
Susținerea reclamanților în sensul că se cuvine sporul de dispozitiv în conformitate cu Ordinul MAI nr.496/2003, este neîntemeiată, întrucât prin acest ordin nu a fost reglementată salarizarea personalului din cadrul unor autorități publice locale.
Textele de lege invocate de reclamanți nu conțin nici o dispoziție referitoare la competența Ministerului Administrației și Internelor de reglementare a unor drepturi salariale pentru autoritățile publice locale.
S-a constatat din înscrisurile depuse la dosar că reclamanții au calitatea de funcționar public în aparatul administrației publice locale, care nu face parte din structurile Ministerului Internelor și Reformei Administrative și nici nu sunt angajați ai vreunui serviciu desprins din acest minister și trecuți în subordinea autorității locale până la finalizarea reformei administrative. Ori, numai categoria funcționarilor publici cu statut special și personalul contractual, trecuți în subordinea autorităților locale/județene pot beneficia de indemnizația de dispozitiv, întrucât au beneficiat și înainte de declanșarea procesului de restructurare și de descentralizare a serviciilor ce se află în subordinea fostului Minister de Interne.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304ind1 pr.civ. recurenții arătă că prin sentința civilă nr. 1537 din 12 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr- și sentința civilă nr. 1863 din 07.04.2008 pronunțată de același Tribunal in dosarul nr-, in spețe similare s-a statutat că este legală acordarea sporului de dispozitiv în procent de 25% la salariu de încadrare.
Sentința civilă recurată este netemeinică și nelegală fiind dată cu încălcarea greșită a legii (art.304,punct 9, Cod proc.civila ), si încălcarea art. 1 alineat (2) din OG nr. 137/2000 republicată,referitoare Ia prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare, consacrată principiului egalității intre cetățeni si care prevede excluderea privilegiilor,discriminarilor acestea fiind garantate si in exercitarea drepturilor economice.
Mai precizează recurenții că prin sentința civilă nr. 1537/2008 Tribunalul Teleormana admis cererea formulată de ei privind acordarea sporului de dispozitiv de 25% pentru perioada 2006-decembrie 2007, având la bază prevederile pct.9.2 din Ordinul 496/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională,ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și pentru modificarea și completarea Ordinului nr. 275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din cadrul Ministerului d e Interne, indemnizația de dispozitiv acordându-se și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice " fără a specifica administrație publică centrală sau locală.
În același ordin Ia pct.3.11 este definit personalul civil și se face precizarea conform căreia personalul din domeniul administrației publice beneficiază doar de dreptul prevăzut la art.13 din legea nr. 138/1999, cu referire strictă Ia sporul de dispozitiv.
Arată recurenții ca au obținut sporul de dispozitiv de 25% prin sentința nr. 1537/2008 pentru o perioada de un an și prin sentința civilă nr. 173/04.02./2009 s-a încalcat dreptul privind acordarea sporului respectiv pentru o perioada mai veche de 3 ani de zile calculați de la data introducerii acțiunii, recurenții fiind discriminați pentru o perioada de doi ani, deși Codul muncii prevede că salariații beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate și de temeiul de drept invocat de către recurenți, Curtea reține următoarele:
Legea nr. 138/1999 este aplicabila personalului militar si civil din cadrul Ministerului Apararii Nationale, Ministerului d e Interne, Serviciului R de Informatii, Serviciului de protectie si, Serviciului de Telecomunicatii Speciale si Ministerului Justitiei.
De drepturile (sporuri, indemnizatii si prime) acordate cadrelor militare beneficiază și personalul civil din ministerele și instituțiile centrale mai sus menționate care desfășoară activitate în condiții similare cu cele ale cadrelor militare.
Tribunalul a facut o interpretare corecta a prevederilor Ordinului nr. 275/2002, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 496/2003 in sensul ca aceste drepturi nu sunt aplicabile tuturor categoriilor de personal civil din administratia publica, ci doar personalului civil din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor ce isi desfasoara activitatea in domeniul administratiei publice.
Ordinul nr. 496/2003 invocat de recurenți in susținerea pretențiilor lor nu trebuie privit distinct de Legea nr. 138/1999, el fiind emis in scopul modificării Ordinului nr. 275/2002 care aprobă normele metodologice de aplicare a acestei legi. Prin urmare, nu poate avea o aplicare generala privind personalul din administratia publica, fara nicio distinctie, deoarece pe aceasta cale nu ar putea fi extins domeniul de aplicare a Legii nr. 138/1999.
Nu sunt fondate nici afirmațiile recurențiilor în sensul că sunt discriminați deoarece ei nu se află în situații comparabile cu salariații cărora li se aplică prevederile Ordinului nr. 496/2003, legiuitorul având dreptul de a stabili regimuri diferite de salarizare pentru diferite categorii de salariați.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții, împotriva sentinței civile nr.173 din 04.02.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Primarul Comunei și Consiliul Local, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /9ex.
03.12.2009
Jud. fond:;
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Enache Daniela Georgeta
