Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 6635/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6635
Ședința publică de la 23 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Lucia Petria Mitran
JUDECĂTOR 2: Lucian Bunea
Judecător - -
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta SC RO SRL c O, împotriva sentinței civile nr. 523 din 06.04.2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații reclamanți, asistați de avocat, lipsind recurenta pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat, pentru intimații reclamanți, invocă excepția nulității recursului, arătând că nu au fost respectate dispozițiile art.303 alin.1 și 2 cod pr.civilă, în sensul că motivele de recurs au fost depuse peste termenul prevăzut de lege. Consideră că data de pe plic privește cererea de recurs și nu motivele.
Instanța respinge excepția nulității recursului având in vedere ca motivele de recurs au fost trimise prin Curier la data de 27.04.2009(data depunerii) așa cum rezulta din borderoul de la fila 7, deci in termenul de recurs și constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru intimații reclamanți, susține oral motivele invocate în întâmpinare, arătând că expertiza a fost depusă în termenul legal, instanța nefiind obligată să o comunice părților. Pe de altă parte recurenta nu aduce nicio critică raportului de expertiză. Consideră că prin plata parțială a drepturilor reclamanților, chiar și după încetarea raportului de muncă, pârâta recunoaște creanța față de aceștia. Pune concluzii de respingerea recursului, cu obligarea la cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Olt prin sentința civilă nr. 523 din 06.04.2009 a admis acțiunea formulată de reclamanții, și, și a obligat pârâta SC RO SRL la plata sumei de 1470 Euro, respectiv 1110 Euro către reclamantul și 360 Euro către reclamanta, reprezentând drepturi bănești pe perioada 17.05.2008 - 05.08.2008 și respectiv 28.05.2008 - 05.08.2008.
A obligat pârâta la 930 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
eclamanții în perioada 17.05.2008 - 05.08.2008 ( ) și 28.05.2008 - 05.08.2008 ( ), au desfășurat activitate în cadrul unității pârâte, îndeplinind funcția de șoferi autocamion / mașină de mare tonaj. Prin contractele individuale de muncă încheiate între părți s-a prevăzut și plate de indemnizații, respectiv diurnă pentru deplasările efectuate în străinătate, reclamanții arătând cuantumul acesteia de 42 euro/zi, indemnizație pe care pârâta nu o contestă, așa cum rezultă si din raportul de expertiză întocmit.
După o deplasare în străinătate, respectiv în Italia, care a durat 58 de zile, la întoarcerea în țară reclamanților nu le-a fost achitată diurna în totalitate, pârâta reținându-le 500 euro pentru alimentarea cu motorină a autocamionului, cheltuială care însă trebuie suportată de societate, 250 euro amendă primită, respectiv câte 360 euro pentru fiecare pentru întârzieri neimputabile la descărcarea mărfii, toate aceste rețineri neputându-se efectua conform fișei postului depusă la dosar. Prin reținerea sumei totale de 1470 euro din diurnă, societatea pârâtă practic recunoaște cuantumul neplătit al acesteia și mai mult așa cum reiese din raportul de expertiză pârâta este de acord cu plata indemnizațiilor solicitate, dar după prezentarea documentelor justificative. La dosarul cauzei au fost depuse și aceste documente justificative, respectiv diagramele deplasării în Italia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC RO SRL criticând-o pentru nelegalitate.
In motivare se arata ca expertiza contabila a fost depusa la dosar in data de 02.04.2009, iar pronunțarea a avut loc in data de 06.04.2009, fara ca aceasta proba sa fie comunicata unitații.
Astfel s-au incălcat principiul contradictorialității si principiul dreptului la apărare.
Prin urmare hotărârea este nula conform prevederilor art. 105 Codul d e procedura civila.
Pe fond se arata ca cererea de chemare in judecata a fost prematur introdusa pentru următoarele considerente:
Sumele nu sunt exigibile deoarece angajații aveau obligația de a prezenta societatii documentele aferente transportului, pentru a se putea face decontul si a se stabili diurna.
Faptul ca au fost depuse la dosarul cauzei, foi de parcurs etc. nu face altceva decât sa dovedească ca acestea nu au fost depuse la societate așa cum prevedea fisa postului.
Ca nu s-a făcut nicio proba din care sa rezulte ca angajatorul ar fi obligat la plata diurnei.
Analizând motivele de recurs in raport cu sentința recurată, Curtea retine următoarele:
Cu privire la primul motiv de recurs:
Potrivit art. 201 Codul d e procedura civila - Când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt instanța consideră necesar să cunoască părerea unor specialiști, va numi, la cererea părților ori din oficiu, unul sau trei experți, stabilind prin încheiere punctele asupra cărora ei urmează să se pronunțe și termenul în care trebuie să efectueze expertiza. Termenul va fi stabilit astfel încât depunerea expertizei la instanță să aibă loc conform dispozițiilor art. 209.
Potrivit art. 209 Codul d e procedura civila - Expertul numit este dator să-și depună lucrarea cu cel puțin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată.
Potrivit art. 129 Codul d e procedura civila - Părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1, precum și să-și probeze pretențiile și apărările.
Potrivit art. 105(2) Codul d e procedura civila - Actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie. Potrivit art. 108 Codul d e procedura civila - Nulitățile de ordine publică pot fi ridicate de parte sau de judecător în orice stare a pricinii. Celelalte nulități se declară numai după cererea părții care are interes să o invoce. actelor de procedură se acoperă dacă partea nu a invocat-o la prima zi de înfățișare ce a urmat după această neregularitate și înainte de a pune concluzii în fond. Nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuită prin propriul său fapt.
Așa cum se observa din dispozițiile legale mai sus menționate, nu exista obligația legala a instanței de judecata de a comunica părtilor un exemplar al raportului de expertiza, ci doar obligația expertului de a depune raportul întocmit la dosarul cauzei.
Nedepunerea raportului de expertiza in termenul prevăzut de lege, da posibilitatea partii sa solicite termen in vederea studierii acestuia, atrăgând o neregularitate ce conduce la nulitatea relativa a actului de procedura.
Aceasta înseamnă ca partea o poate invoca pana la prima zi de infatisare si înainte de a se depune concluzii in fond.
Potrivit art. 129 Codul d e procedura civila, partile au obligația sa urmărească desfășurarea procesului si sa-si exercite drepturile si obligațiile in condițiile legii.
Prin urmare unitatea recurenta avea obligația ca la primul termen de judecata după savarsirea neregularității sa invoce acest lucru.
Or, la primul termen după depunerea raportului de expertiza, unitatea nu a ridicat niciun fel de excepții fiind lipsa.
Prin urmare nefiind invocata neregularitatea in termenul prescris de art. 108 alin. 3, nu mai poate fi invocata in recurs ca motiv de nulitate a hotărârii.
De altfel se observa ca nici prin motivele de recurs, unitatea nu a aduse argumente contrare precizărilor tehnice formulate de către expert.
Curtea constata ca recursul sub acest aspect este neîntemeiat.
Pe fond instanța are in vedere următoarele: Potrivit art. 154 (1) Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă. (2) Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.
Potrivit art. 155 Codul muncii, alariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Potrivit art. 161(1) Codul muncii, salariul se plătește în bani cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz.
Potrivit art. 163 (1) Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Potrivit art. 287 Codul muncii, arcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Prin acțiunea formulata reclamanții au solicitat plata diurnei pentru perioada mai - august 2008, perioada in care aceștia au efectuat deplasare in Italia, precizând cuantumul acesteia.
Deplasarea s-a făcut sub controlul si îndrumarea angajatorului, in exercitarea raporturilor de munca si nu din inițiativa salariatului.
are caracter salarial si ca atare se plătește in termenii si condițiile legii, la datele stabilite pentru plata salariala.
Obligația de probațiune revine unitații angajatoare, potrivit art. 287 Codul muncii.
Pe parcursul derulării cauzei la instanța de fond unitatea recurenta nu a făcut dovada contrara susținerilor formulate de către salariat si nici nu a contestat efectuarea deplasării in Italia, durata acesteia si cuantumul diurnei.
In aceste condiții in mod temeinic si legal instanța de fond a constatat dreptul reclamanților la plata diurnei.
Nedepunerea actelor, menționate de către recurenta, nu înlătura dreptul salariaților la plata, acest drept fiind contraprestația muncii depuse de către aceștia.
De altfel, nici prin motivele de recurs recurenta nu a contestat faptul deplasării, perioada si cuantumul diurnei, elemente care conturează dreptul salariaților si obligația de plata a unitații.
La dosarul cauzei exista suficiente înscrisuri care coroborate cu celelalte probe sa conducă la concluzia îndeplinirii obligației de către reclamanți.
Odată îndeplinite obligațiile de serviciu de către salariați, se naște obligația de plata a drepturilor salariale in sarcina angajatorului si ca atare nu se poate pune problema prematuritatii acțiunii.
Având in vedere toate cele mai sus menționate, Curtea constata ca motivele de recurs invocate de către recurenta sunt neîntemeiate si urmează sa respingă recursul ca atare.
In raport de prevederile art. 274 Codul d e procedura civila, urmează sa fie obligata recurenta la 500 lei cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC RO SRL O, împotriva sentinței civile nr. 523 din 06.04.2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, având ca obiect drepturi bănești.
Obligă recurenta pârâtă la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimații reclamanți.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 23 2009
Președinte, - - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
2ex/
Red.jud..12.2009
Jud.fond /
Președinte:Sorina Lucia Petria MitranJudecători:Sorina Lucia Petria Mitran, Lucian Bunea
