Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 664/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 664/
Ședința publică de la 15 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de CONSILIUL LOCAL G, MUNICIPIUL G, PRIMARUL MUNICIPIULUI G, împotriva sentinței civile nr. 164/30.01.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR G, în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat, reclamanții, -, MIRA, nr. 53 " ", având ca obiect "DREPTURI ".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: pentru intimatul reclamant SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR G, consilier juridic - în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat, reclamanții, -, MIRA, lipsă fiind recurenții CONSILIUL LOCAL G, MUNICIPIUL G, PRIMARUL MUNICIPIULUI G și intimata pârâtă nr. 53 " ".
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează: recursul este la primul termen de judecată, legal motivat și este scutit de taxă judiciară de timbru; intimații, deși citați cu copia motivelor de recurs, nu au depus întâmpinare, după care:
Curtea, din oficiu, invocă excepția de inadmisibilitate a recursurilor declarate de Municipiul G și Primarul municipiului G motivat de faptul că acestea nu au fost chemate în judecată prin cererea introductivă neavând calitatea de părți în dosarul de fond.
Reprezentantul intimatului reclamant solicită admiterea excepției cu privire la instituțiile care au declarat recurs și nu au calitatea de părți solicitând respingerea recursurilor ca inadmisibile.
Față de excepția invocată de pârâtul Consiliul Local G prin motivele de recurs solicită respingerea acesteia motivat de faptul că această instituție are calitate procesuală pasivă fiind ordonator de credite și are obligația de finanțare din bugetul local a unităților administrativ-teritoriale de învățământ din raza sa de competență potrivit 3.1. și 3.2 din Legea nr. 128/1997.
Curtea unește excepția cu fondul.
Părțile prezente întrebate fiind, arată că nu mai au cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în dezbaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Reprezentantul intimaților reclamanți solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâtul Consiliul Local G, menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond care este legală și temeinică și a făcut corect aplicarea dispozițiilor art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997.
Curtea, declară închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului privind conflictul de muncă de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr- la data de 05.12.2008 reclamantele, -, MIRA, reprezentate de SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR G au solicitat, în contradictoriu cu pârâții GRĂDINIȚA nr. 53 " " și CONSILIUL LOCAL G, obligarea acestora la acordarea tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic. Au solicitat plata diferențelor de drepturi salariale rezultate ca urmare a neacordării tranșelor suplimentare de vechime pe ultimii trei ani anteriori introducerii acțiunii, sume actualizate cu rata inflației.
În fapt, s-a arătat că salariații din învățământ - personal didactic - trebuie să beneficieze de trei tranșe suplimentare de vechime care se acordă la 30, 35 și 40 de ani de activitate în învățământ, iar pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime trebuie să li se acorde o creștere a coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime. S-a mai subliniat că Legea nr. 128/1997 nu prevede că cele trei tranșe suplimentare se includ în coeficienții de salarizare prevăzuți în actele normative ce reglementează salarizarea, iar, potrivit principiuluiubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, ei trebuie adăugați celorlalți coeficienți conform dispozițiilor legii speciale.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997.
În dovedirea cererii, reclamanții s-au folosit de proba cu înscrisuri.
Poziția pârâtului - întâmpinarea
Legal citați, pârâții nu au formulat întâmpinare și nici nu au propus probe în combaterea acțiunii.
Sentința civilă nr. 164/30.01.2009 a Tribunalului Galați
Prin sentința civilă nr. 164/30.01.2009 Tribunalul Galația admis acțiunea având ca obiect "drepturi bănești" intervenit între reclamantele, -, MIRA, reprezentate de SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR G și pârâții GRĂDINIȚA nr. 53 " " și CONSILIUL LOCAL
A obligat pârâții, la plata către reclamante, a diferențelor de drepturi salariale neacordate, actualizate cu rata inflației la data plății, reprezentând tranșele suplimentare de vechime, pentru 30, 35 și 40 de ani de activitate în învățământ, calculate începând cu 05.12.2005, corespunzător perioadei lucrate de către fiecare reclamant.
Considerentele sentinței pronunțată de instanța de fond
Reclamantele, membre ale Sindicatului Învățământului Preuniversitar G, sunt angajate ale unității de învățământ pârâte și au o vechime în învățământ de peste 30 de ani, așa cum rezultă din adeverințele depuse la filele 14-20 dosar.
Salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar se stabilește diferențiat, conform dispozițiilor art. 48 și 49 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, în raport cu funcția și norma didactică îndeplinită, cu nivelul studiilor, titlul științific, vechimea recunoscută în învățământ, calitatea activității instructiv-educative și locul și condițiile specifice de desfășurare a activității, la salariul de bază adăugându-se sporurile și drepturile suplimentare. Salariul de bază este constituit din coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexele la Statutul personalului didactic, acești coeficienți fiind diferiți în funcție de vechimea în învățământ.
În afară de acești coeficienți, art. 50 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 prevede că personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ, modalitatea de acordare a acestor tranșe suplimentare fiind reglementată de alineatul 2 al aceluiași articol care prevede că "pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime".
Dispozițiile legale menționate sunt imperative și au caracter special ce derogă de la norma generală care prevede modalitatea de stabilire a salariului, unitatea de învățământ în care sunt încadrați reclamanții având obligația să acorde creșterea coeficientului de ierarhizare raportat la vechimea în învățământ a salariatului.
Art. 287 Codul muncii și art. 75 din Legea nr. 168/1999 consacră obligația angajatorului ca, până la prima zi de înfățișare să depună dovezile în apărarea sa, în conflictele de drepturi sarcina probei fiind răsturnată, întrucât angajatorul este cel care deține documentele și toate celelalte probe pertinente pentru elucidarea conflictului și pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor părților raportului juridic de muncă. Nerespectarea acestei norme imperative conferă instanței de judecată prerogativa de a sancționa angajatorul pentru întârzierea nejustificată în administrarea probațiunii, trecând la soluționarea cauzei.
În speță, având în vedere că dovada acordării acestor tranșe suplimentare de vechime nu putea fi făcută decât prin intermediul statelor de plată, Tribunalul a constatat că angajatorul nu a făcut dovada că ar fi respectat dispozițiile articolului nr. 50 din Statutul personalului didactic și ar fi acordat drepturile cuvenite salariaților.
Având în vedere că, potrivit dispozițiile art. 161 pct. 4 Codul muncii, "întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului", iar neacordarea tranșelor suplimentare de vechime echivalează cu o neplată parțială a drepturilor salariale, Tribunalul a admis și cererea de actualizare a acestor sume cu rata inflației la data plății, cu atât mai mult cu cât principala funcție a indexării este aceea de a atenua efectele inflației asupra nivelului de trai.
Recursul declarat de Consiliul Local G, Municipiul G și Primarul Municipiului
Împotriva acestei sentința au declarat recurs Consiliul Local G, Municipiul G și Primarul municipiului G apreciind sentința Tribunalului ca fiind nelegală și netemeinică, motivat de următoarele considerente:
Consiliul Local G, Municipiul G, Primarul municipiului G și Primăria municipiului nu au și nici nu pot avea calitate procesuală pasivă, invocând în prezenta cauză lipsa calității procesuale pasive în acest litigiu deoarece, într-un litigiu de muncă - cum este și prezentul - pârât nu poate fi decât unitatea care utilizează munca prestată de salariați (art. 1 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă).
În fapt, prin acțiunea introductivă de judecată, reclamantele prin reprezentant Sindicatul Învățământului Preuniversitar G au chemat în judecată Consiliul Local G solicitând obligarea pârâților la plata tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 al. 1 și 2 din Legea nr. 28/1997 pe o perioadă de 3 ani anterioară depunerii cererii de chemare în judecată, actualizată cu indicele de inflație.
Au menționat că prin bugetul local se aprobă bugetele unităților de învățământ structurate pe centre financiare, în baza propunerilor fundamentate ale acestora. Execuția acestor bugete, în speță capitolul de cheltuieli de personal, revine în totalitate, din punct de vedere al legalității și oportunității, centrelor financiare. Cheltuielile de personal ale unităților de învățământ de stat se suportă din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, alocate către bugetul local prin Legea bugetului de stat. Prin urmare, culpa neîndeplinirii procedurii instituite de lege aparține, în exclusivitate, reclamanților.
Între Consiliul Local G și personalul didactic, didactic auxiliar și administrativ nu există raporturi de muncă, așa cum rezultă din organigrama recurentei. Această categorie de personal nu prestează muncă pentru Consiliul Local G, și în consecință, nu este remunerată de către recurentă pentru a se putea justifica o presupusă culpă în privința calculului salariilor. Atât cadrele didactice cât și personalul didactic auxiliar și administrativ sunt angajații instituțiilor de învățământ care au personalitate juridică. În conformitate cu art. 154 și urm. din Codul muncii obligația de plată a drepturilor salariale incumbă angajatorului, adică unității de învățământ.
În consecință, nu poate fi chemată în judecată o autoritate a administrației publice locale - în speță Consiliul Local G sau Primarul municipiului G - pentru a răspunde de fondurile bugetului de stat.
Unitățile de învățământ sunt subordonate Ministerului Educației, Cercetării și T prin intermediul Inspectoratului Școlar al Județului Acest aspect reiese cu claritate din dispozițiile art. 141 și 142 din Legea învățământului nr. 84/1005. Inspectoratele școlare sunt organe descentralizate de specialitate, subordonate Ministerului Educației, cercetării și T, având în principal, următoarele atribuții:
a) urmăresc modul de organizare și de funcționare a rețelei de învățământ preuniversitar, în conformitate cu politica educațională la nivel național;
b) coordonează încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic necesar, în conformitate cu prevederile Statutului personalului didactic.
De asemenea, Hotărârea Guvernului nr. 741/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației, Cercetării și T stabilesc atribuțiile acestui minister, iar printre aceste atribuții se numără și aceea de a asigura și monitoriza modul de formare și utilizare a resurselor umane, materiale și financiare necesare desfășurării procesului de învățământ și educație (art. 2 alin. 1 lit. s).
AU mai precizat recurenții că în aceste condiții în care instanța de fond s-a pronunțat la primul termen de judecată ar fi formulat în temeiul art. 60-63 Cod procedură civilă cerere de chemare în garanție a Guvernului României prin Ministerul d e Finanțe reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice G și Ministerului Educației, Cercetării și T prin Inspectoratul Școlar al Județului G, pentru ca în cazul în care ar cădea în pretenții, instituțiile menționate să fie obligate să-i despăgubească cu fondurile necesare plății drepturilor salariale solicitate de către reclamanți.
Considerentele deciziei instanței de recurs
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea constată următoarele:
Calitatea de parte în dosar, așa cum și-au delimitat reclamantele cadrul procesual, îl au pârâții Consiliul Local G și Grădinița nr. 53 " "
Recursul a fost declarat de Consiliul Local G, de Municipiul G prin reprezentant Primarul Municipiului G și de Primarul
Constatăm că au declarat recurs două persoane străine de proces, Municipiul G și Primarul Municipiului Aceste recursuri nu pot fi analizate ele fiind inadmisibile având în vedere că o hotărâre judecătorească poate fi atacată de părțile din proces și nu de terți.
Prin urmare, vor fi respinse ca inadmisibile recursurile declarate de Municipiul G și Primarul Municipiului
Referitor la recursul declarat de Consiliul Local G, motivele de recurs dezvoltate în cerere de recurentă se referă doar la calitatea procesuală pasivă a Consiliului local deoarece reclamanții nu sunt angajați ai Consiliului Local, iar obligația de plată a drepturilor salariale incumbă angajatorului, adică unității de învățământ.
În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local G, se apreciază că soluția primei instanțe este legală și temeinică pentru următoarele motive:
Potrivit nr.OUG 23/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat, se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
În baza nr.HG 538/2001, dată în aplicarea nr.OUG 32/2001, au fost aprobate Normele metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat care au prevăzut că bugetele instituției de învățământ preuniversitar se aprobă de către Consiliul Local, conform art. 16 din nr.HG 538/2001 și nr.OUG 45/2003.
De asemenea, potrivit aceleiași hotărâri de guvern, execuția bugetelor instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat, respectiv deschiderea creditelor bugetare pentru finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se face de către ordonatorul principal de credite, care este primarul unității administrativ teritoriale, căreia îi este arondată instituția de învățământ preuniversitar.
Este adevărat, că, după aprobarea legilor bugetului de stat, unele din venituri ale bugetului de stat pentru bugetele unităților administrativ teritoriale sunt repartizate de Consiliul Județean, dar în final, derularea tuturor fondurilor pentru cheltuielile pentru salarii ale unităților de învățământ preuniversitar se face prin pârâții Consiliul local și Primar.
De altfel, prin Protocolul anexă la contractul colectiv de muncă pentru anii 2003-2004 la nivel județean, ramură de învățământ, semnat de consiliul local, acesta și-a asumat responsabilitatea asigurării tuturor drepturilor salariale care se cuvin personalului din învățământ conform legislației în vigoare și contractului colectiv de muncă la nivel de ramură iar comisia care urmărește modul de finanțare al unităților de învățământ este condusă de primar în calitate de PREȘEDINTE: Benone Fuică
Deci, având în vedere actele normative mai sus menționate, instanța apreciază că recurenta are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză întrucât aceasta are rolul de a asigura fondurile necesare plății salariului reclamantelor.
Hotărârea primei instanțe este argumentată cu privire la calitatea procesuală a pârâtului iar hotărârea este legală și temeinică.
În consecință, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Local
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca inadmisibil recursul declarat de MUNICIPIUL G și PRIMARUL MUNICIPIULUI G, ambele instituții cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr. 164/30.01.2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de CONSILIUL LOCAL G, cu sediul instituției în G,-, împotriva sentinței civile nr. 164/30.01.2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Iunie 2009.
PREȘEDINTE: Benone Fuică | JUDECĂTOR 2: Mihaela Neagu | JUDECĂTOR 3: Alina Savin |
Grefier, |
: - -/24.06.2009
: 2 ex.//25 Iunie 2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Mihaela Neagu, Alina Savin
