Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 667/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 667/2008
Ședința publică de la 09 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Doriani JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- - - președintele Curții de Apel
- - - grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții SINDICATUL MATERNALI PROFESIONIȘTI A, în numele și pentru membrii săi, G, A, împotriva sentinței civile nr. 157/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Se constată că s-a depus la dosar din partea recurentului concluzii scrise.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 2 iunie 2006 care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
În deliberare se constată că prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, sub dosar nr-, reclamantul SINDICATUL MATERNALI PROFESIONIȘTI A, în numele și pentru membrii săi, G, A, a chemat în judecată pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să fie obligată pârâta la plata către reclamanți a unei despăgubiri egale cu suma actualizată a indemnizațiilor de concediu, aferente anilor 2004, 2005, 2006 și 2007;
- să se dispună obligarea pârâtei la plata actualizată a sporului de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru aferent sărbătorilor legale, pentru care nu s-a acordat timp liber;
- să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, a arătat că membrii sindicatului reclamant, enumerați în cererea introductivă de instanță, au fost angajați ai pârâtei, în baza contractelor individuale de muncă încheiate cu pârâta, ca asistenți maternali și că, deși Constituția României și Codul muncii consacră dreptul fiecărui salariat la un concediu de odihnă anual plătit, aceștia nu au efectuat concediile de odihnă începând cu anul 2004 și nu au primit nici indemnizația de concediu aferentă.
Au mai susținut că, potrivit art.36 din încheiat între părți la data de 11.07.2006, sunt îndreptățiți pentru munca prestată în zilele de legală la un spor de 100% din salariu de bază corespunzător muncii prestate, peste programul normal de lucru.
Pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Aas olicitat, prin întâmpinarea depusă, respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată deoarece asistenții maternali și-au efectuat concediile anuale de odihnă și au încasat indemnizațiile aferente acestuia astfel după cum rezultă din cererile de concediu depuse la dosar și din statele de plată care atestă încasarea indemnizațiilor.
În drept, a invocat art.115-118 Cod proc.civ.
Prin sentința civilă nr.157/15.02.2008 pronunțată de Tribunalul Alba, s- admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Maternali Profesioniști A, în numele și pentru membrii săi, G, A, în contradictoriu cu pârâta A și pe cale de consecință:
- pârâta a fost obligată la plata actualizată a sporului de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru aferent sărbătorilor legale pentru care nu s-a acordat timp liber, respectiv pentru zilele de 1 2007, 25-26 2007 și 1-2 ianuarie 2008;
- s-a respins în rest acțiunea formulată de reclamant;
- pârâta a fost obligată să plătească suma de 1000 RON, cu titlu cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî în acest mod, prima instanță a reținut, după examinarea actelor și lucrărilor dosarului, că reclamanții sunt salariați ai instituției pârâte, ca asistenți maternali profesioniști, conform contractelor individuale de muncă încheiate cu direcția și că aceste contracte de muncă au un caracter special, fiind reglementate de nr.HG679/2003 iar drepturile de salarizare, de Legea nr.25/2003.
S-a mai reținut că fiecare dintre acești asistenți maternali beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit, garantat tuturor angajaților și poate opta între a petrece acest concediu împreună cu minorul pe care îl are în grijă sau separat de acesta.
În consecință, cum contractele de muncă ale acestei categorii socio - profesionale au un caracter special, conferit prin Legea nr.272/2004, pârâta este împuternicită ca, direct sau cu acordul instanței de judecată, în vederea integrării copilului în familie și în societate să încuviințeze acestuia să petreacă perioade de timp în familia naturală, în familia extinsă sau în alte familii care îndeplinesc cerințele impuse de lege, perioade care se suprapun în special cu perioada vacanțelor școlare sau a sărbătorilor legale.
În speță, unii asistenți maternali au solicitat ca pe perioada concediului lor de odihnă, copiii aflați în grija lor să fie încredințați altor familii sau să intre în alt tip de protecție socială, iar ceilalți au solicitat în mod expres ca pe perioada efectuării concediului de odihnă să fie însoțiți de copiii aflați în grija lor.
La dosar, pârâta a depus un centralizator, necontestat de reclamanți, cuprinzând perioadele în care asistenții maternali au efectuat concediul de odihnă și au beneficiat de plata indemnizațiilor aferente concediului de odihnă precum și cererile de concediu depuse de aceștia la sediul pârâtei.
Prin urmare, susținerile reclamanților potrivit cărora li se cuvine indemnizația pentru concediul de odihnă pentru anii în care în concediu au fost însoțiți de minorii pe care îi aveau în grijă sunt nefondate atât timp cât reclamanții au efectuat concediile de odihnă potrivit opțiunii lor exprimate prin cererile de concediu, respectiv fără copil sau împreună cu copilul minor. Mai mult decât atât, potrivit art.53 din, asistentul maternal profesionist, ca salariat, asigură continuitatea desfășurării activității și în perioada concediului anual de odihnă cu excepția cazului în care direcțiile angajatoare autorizează separarea copilului de asistentul maternal.
În plus, cererea a fost apreciată ca fiind nefondată și față de prevederile art.38 din, potrivit cărora pe perioada în litigiu, compensarea în bani a concediului de odihnă rămas neefectuat este posibilă doar în cazul încetării contractului individual de muncă al salariatului.
Față de aspectele mai sus relevate, cererea vizând plata indemnizației de concediu pe perioada 2004-2107 fost apreciată ca nefondată.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere, s-a apreciat că pretențiile maternali sunt întemeiate deoarece prin încheiat la 20.11.2007 au fost prevăzute sărbătorile legale în care nu se lucrează precum și modul de plată al acestora în condițiile în care nu sunt compensate cu timp liber corespunzător, respectiv un spor de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.
În consecință, față de data intrării în vigoare a, instanța de fond a apreciat că pretențiile reclamanților pentru 1 2007, 25-26 2007 și 1-2 ianuarie 2008, sunt fondate, conform dispozițiilor art.35 și 36 din
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea ei, în sensul admiterii în totalitate a pretențiilor formulate.
În dezvoltarea motivelor sale de recurs, au susținut că instanța de fond a apreciat greșit că nu li se cuvin despăgubiri egale cu suma actualizată a indemnizațiilor de concediu aferente anilor 2004 - 2007.
Astfel, au arătat că deși au fost pontați ca fiind în concediu de odihnă, în fapt aceștia prestau munca de asistent maternal, conform atribuțiilor și sarcinilor care le revin.
Prin urmare, recurenții au arătat că în realitate sumele de bani cuprinse în centralizatorul depus la dosarul cauzei de către pârâta intimată, nu reprezintă indemnizația de concediu ci contraprestației muncii lor depuse în calitate de asistenți maternali.
Referitor la așa zisele verificări ale reclamanților, efectuate de către reprezentanții intimatei, legate de disciplina, prezența în localitate și îndeplinirea obligațiilor ce le revin maternali, aceștia au învederat că aceste controale nu se fac săptămânal sau lunar, cum susține pârâta, ci raportat la evoluția și la comportamentul asistentului maternal.
În legătură cu cererile de concediu, recurenții au susținut că astfel de cereri au fost întocmite doar în anul 2007, nu și în anii anteriori și că ele au fost depuse la recomandarea expresă a pârâtei și din voința maternali.
Ultima critică a vizat plata sporului de 100 % corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru aferent sărbătorilor pentru care nu s-a acordat timp liber.
Cu privire la acest capăt de cerere, recurenții au arătat că a fost admis doar în parte, pentru anumite sărbători legale și că instanța de fond nu a arătat care sunt considerentele pentru nu acordat acest spor aferent celorlalte sărbători, respectiv, prima și a doua zi de Paști, 1 Mai și 1.
Cererea de recurs nu a fost motivată în drept.
Prin întâmpinarea depusă, intimata Aas olicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanți față de împrejurarea că a depus la dosar înscrisuri cu care a demonstrat că aceștia au efectuat concediile de odihnă și au beneficiat de indemnizațiile aferente acestei perioade.
A mai învederat că potrivit art.53 din la nivel de unitate, asistentul maternal este obligat să asigure continuitatea desfășurării activității și în perioada efectuării concediului de odihnă, cu excepția situațiilor în care angajatorul a autorizat separarea copilului de asistentul maternal.
Cât privește sporul de 100%, a arătat că cererea nu are temei legal deoarece dacă legiuitorul ar dorit să prevadă acest spor ar fi făcut-o printr-un act normativ.
În drept, a invocat art.115 Cod proc.civ.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, atât prin prisma criticilor formulate și conform art.304/1, precum și din oficiu, în limitele stabilite de art.306 alin.2 Cod proc.civ. Curtea constată că prezentul recurs este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.139 din Codul muncii, dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaților iar acest drept nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunțări sau limitări.
În situația recurenților, care sunt asistenți maternali, exercitarea acestui drept este una aparte, derivând din caracterul special al contractului de muncă încheiat de către asistentul maternal profesionist, conform art.8 din nr.HG679/2003 privind condițiile de obținere a atestatului, procedurile de atestare și statutul asistentului maternal profesionist.
Una dintre obligațiile asistentului maternal profesionist prevăzută la art. 10 alin.1 din nr.HG679/2003 și la art.53 alin.3 din la nivel d eunitate pe anii 2007-2010, constă în asigurarea, creșterea, îngrijirea și educarea copiilor, în vederea asigurării unei dezvoltări armonioase fizice, psihice, intelectuale, inclusiv în perioada efectuării concediului legal de odihnă, cu excepția cazului în care separarea de copiii plasați sau încredințați pentru această perioadă este autorizată de către angajator.
În cauză, din actele și lucrările dosarului, respectiv din cererile olografe depuse în copie la dosar și din pontajele pe anii 2004-2007, rezultă cu claritate că reclamanții au beneficiat de concediu de odihnă pe această perioadă și că au încasat indemnizația de concediu aferentă.
Susținerile recurenților potrivit cărora aceste cereri sunt formale, fiind întocmite la insistențele reprezentanților iar ei, în fapt, au prestat activitate în tot acest timp, urmează să fie înlăturate ca nefondate față de înscrisurile depuse de angajator și care demonstrează o stare de fapt contrară.
Prin urmare, sub acest aspect soluția primei instanțe este temeinică și legală.
Cea de-a doua critică, vizând acordarea în parte a sporului de 100 %, este de asemenea nefondată întrucât încheiat la nivel de unitate care prevede acordarea acestui drept, a fost încheiat la 20.11.2007, astfel că în mod corect instanța a dispus acordarea sporului doar pentru sărbătorile legale enumerate în dispozitiv, respectiv până în luna ianuarie 2008.
În raport de cele ce preced se constată că soluția instanței de fond este la adăpost de criticile formulate, motiv pentru care în temeiul art.312 alin.1 Cod proc.civ. Curtea va dispune respingerea ca nefondat a recursului formulat de reclamanți.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul SINDICATUL MATERNALI PROFESIONIȘTI A, în numele și pentru reclamanții, G, A, împotriva sentinței civile nr. 157/15.02.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iunie 2008.
PREȘEDINTE: Ana Doriani - - | JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica - - | JUDECĂTOR 3: Adriana Petrașcu Elena Truță - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored. 11 Iunie 2008
Jud. fond.;
Președinte:Ana DorianiJudecători:Ana Doriani, Manuela Stoica, Adriana Petrașcu Elena Truță
