Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 6793/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6793
Ședința publică de la 26 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Elena Stan
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor formulat de reclamanta -, împotriva sentinței nr. 509 din 16 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții COLEGIUL TEHNIC " ", CONSILIUL JUDEȚEAN M, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI DR TR S, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura nelegal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat cererea de judecare în lipsă în conformitate cu prevederile art. 242 Cod procedură civilă, după care;
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin sentința civilă nr. 509 din 16 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de -., în contradictoriu cu pârâții COLEGIUL TEHNIC, CONSILIUL JUDEȚEAN M, și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI DTS .
A fost obligată pârâta Colegiul Tehnic să plătească reclamantului diferență salariale pentru perioada octombrie 2007-30 2008 în sumă de 1842 lei, netă și actualizată în raport de inflație și 1000 lei cheltuieli de judecată.
S-a respins acțiunea față de Consiliul Local DTS și Consiliul Județean
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că reclamantul -. a îndeplinit funcția de profesor titular grad didactic I în cadrul pârâtei Colegiul Tehnic, și o vechime în învățământ de peste 41 ani.
Instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art.48 alin.1 din Legea nr.128/1997, salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, și o parte variabilă constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Art.49 al aceluiași act normativ stabilește salarizarea personalului didactic de predare din învățământul pre-universitar, în raport de anumiți factori expres și limitativ enumerați: funcția și norma didactică, nivelului studiilor cerute pentru ocuparea funcției didactice, vechimea în învățământ, gradul didactic.
Legea nr.128/1997 prevede toate categoriile de sporuri și indemnizații ce se acordă cadrelor didactice: gradație de merit, spor pentru suprasolicitare neuropsihică, spor de stabilitate, salariu de merit, spor de vechime, indemnizația acordată cadrului didactic ce îndeplinește funcția de diriginte, învățător, institutor, educatoare, indemnizație de conducere, toate acestea reprezentând procent din salariul de bază și care se includ în salariul de bază, toate aceste sporuri având aplicabilitate în speță.
Din cuprinsul textelor legale enunțate se deduce, în acord cu conceptul general de salariu din dreptul muncii, că elementele sistemului de salarizare sunt pe de o parte, salariul de bază, care constituie elementul principal al salariului, iar pe de altă parte, sporurile, adaosurile la salariul de bază, care reprezintă elemente accesorii ale salariului.
În raport de reglementările art.155 Codul Muncii și de reglementările speciale ale art.48 din Legea nr.128/1997, rezultă că, inițial un cadru didactic beneficiază pentru munca depusă de un salariu de bază, care corespunde salariului de bază al funcției didactice.
La salariul de bază format din salariul de bază al funcției didactice și indemnizația de conducere (când este cazul) pentru care legea prevede calculul la salariul funcției de bază și includerea în salariul de bază, se calculează următoarele sporuri: spor de stabilitate, spor de suprasolicitare neuropsihică, salariul de merit, indemnizația acordată personalului didactic de predare care îndeplinește funcția de diriginte, învățător, institutor, educatoare, sporuri care se includ în salariul de bază succesiv pe măsura obținerii acestora, fiecare spor la salariul de bază constituie la rândul său baza de calcul pentru sporul următor.
Sporul de vechime, se calculează, conform prevederilor exprese ale legii, la salariul de bază, salariu rezultat în urma aplicării sporurilor în scară la salariul de bază al funcției didactice.
Conform raportului de expertiză întocmit de exp. contabil rezultă că reclamantului nu i s-au calculat corect drepturile salariale aferente perioadei 01.10.2007-30.11.2008 rezultând o diferență de 1842 lei netă și actualizată cu indicii de inflație. Această diferență rezultă din aplicarea incorectă a metodologiei de calcul a orelor suplimentare și neaplicarea adaosului de 1/25 prevăzut în art.50 alin.1 și 2 din /1997 pentru perioada octombrie 2007-decembrie 2007.
De asemenea reiese că modul în care s-au făcut calculele pentru acordarea drepturilor salariale prevăzute de OUG 17/2006, este corect, reclamanta a beneficiat de aceste drepturi, neexistând diferențe datorate calcului necorespunzător, iar plata acestora se efectuează în mod eșalonat.
Potrivit art.50 alin.1 și 2 invocat de reclamant, care prevede că,personalul didactic beneficiază pe lângă tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de 3 tranșe suplimentare ce se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani vechime în învățământ, pentru fiecare tranșă suplimentară de vechime acordându-se o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime", are aplicabilitate în cazul acestuia întrucât până la momentul introducerii acțiunii vechimea acestuia în învățământ era de peste 30 de ani, tranșa suplimentară de spor pentru grupa de vechime 30-35 respectiv 35 - 40, nu i-a fost acordată începând cu data nașterii dreptului (aspect desprins și din raportul de expertiză).
Reclamantul a precizat că solicită drepturile bănești stabilite prin raportul de expertiză.
de cele arătate mai sus, și în raport de expertiza contabilă, care a recalculat drepturile salariale ale reclamantului și care nu a fost contestată de către pârâte, instanța constată că acesta fost prejudiciat cu suma de 1842 lei reprezentând diferențe drepturi salariale nete, cuvenite pentru perioada 01.10.2007-30.11.2008, actualizate cu indicele de inflație.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul, criticile fiind, în esență, următoarele:
Arată că nu este de acord cu expertul ce a fost numit în cauză și cu modalitatea de calcul a drepturilor salariale, în sensul că sunt diferențe foarte mari între sumele de bani calculate de catre expert și sumele de bani calculate de caătre alți experti în cauze similare pentru colegi ai reclamantului, aflați în situații similare.
Totodată mai arată ca nu a fost înștiințat în termenul prevăzut de lege pentru efectuarea expertizei, iar modalitatea de numire a expertului nu a fost respectată de către instanță, ceea ce conduce la nulitatea raportului de expertiză.
Recurentul-reclamant critică și faptul că nu i-au fost acordate drepturile privind plata primelor de concediu de odihnă și invocă disp. art 7 din. nr. 130/1996, prevederile art.12 din CCM și ale art. 243 din muncii, precizând ca legea Nr. 130/1996 nu interzice cuprinderea în CCM a unor drepturi necuprinse în alte legi, iar clauza care prevede acordarea primelor de concediu este ambiguă, iar interpretarea acestei clauze nu poate fi făcută în sensul în care să nu producă efecte. A solicitat casarea sentinței și rejudecarea cauzei prin întocmirea unui raport de expertiză de către un alt expert.
Analizând criticile invocate, în raport de actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor art.3041și art. 304 pct. 8 și 9 din pr. civilă, se apreciază că recursul nu este fondat, din următoarele considerente:
Cât privește numirea expertului și susținerile legate de convocarea părților, sunt aspecte ce trebuiau puse în discuție la prima zi de înfățișare, în fața primei instanțe în raport de dispozițiile art.108 alin. 3 pr.civilă și având în vedere că reclamantul a avut apărare calificată, iar cu ocazia dezbaterilor pe fond a solicitat omologarea raportului de expertiză efectuat în cauză, fără a invoca neregularități privind convocarea, numirea expertului sau modalitatea de calcul a drepturilor bănești, în consecință, criticile formulate în recurs, pe aspectele invocate nu pot fi primite.
Referitor la criticile privind neacordarea primei de concediu pentru iunie 2006-iunie 2008, instanța îl constată neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a făcut o analiză corectă atât a situației de fapt cât și în drept, stabilind în mod just că, prin Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură de învățământ pentru anul școlar 2003-2004 s-a prevăzut prin art. 37 alin. 1 lit. g plata unei prime de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii odată cu indemnizația de concediu.
Salarizarea personalului din învățământ se face în condițiile art. 48-50 din Legea nr. 128/1997 stabilindu-se modalitatea de acordare, componentele salariului personalului didactic, drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic și nedidactic, drepturi ce se negociază în limitele legii prin contractele colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale.
Prin urmare față de aceste dispoziții legale pentru ca prevederea din CCM cu privire la prima de vacanță să poată fi aplicată ar fi trebuit să fie prevăzută de lege, ori dispozițiile legale în materia salarizării nu conțin vreo referire la o primă având caracter de primă de vacanță. În acest sens sunt elocvente dispozițiile alin. 2 al art. 48 din Legea 128/1997 care stabilesc faptul că atunci când cuantumul unor drepturi este stabilit de lege între minim și maxim se negociază, în limitele legii, prin CCM încheiate între angajatori și organizațiile sindicale.
Deci legea nu stabilește în mod expres și imperativ dreptul la primă de vacanță, astfel că dispoziția din CCM nu este aplicabilă și nu are eficiență atâta timp cât nu se corelează cu dispozițiile legale în ceea ce privește salarizarea și celelalte drepturi ale personalului didactic și totodată CCM impune existența fondurilor necesare, respectiv prevederea în bugetul propriu a sumelor necesare din "venituri proprii".
Mai mult prin, OUG nr. 146/2007, act normativ invocat de reclamant, a fost prevăzută aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, pentru anumite categorii de salariați din sectorul bugetar, drepturi prevăzute în acte normative de salarizare ce au fost suspendate prin legi bugetare anuale succesive, fiind totodată enumerată categoria de personal căruia îi sunt aplicabile prevederile ordonanței de urgență, personalul didactic neregăsindu-se în această enumerare.
Personalul didactic nu se încadrează nici în categoria de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, în propriul sistem de salarizare al cadrelor didactice nu este prevăzută acordarea primelor de concediu, acest drept fiind prevăzut doar în CCM.
În ceea ce privește chemarea în judecată, în calitate de pârâte a Consiliul local DTS și Consiliului Județean M, instanța de fond în mod corect a constatat lipsa calității procesuale pasive a acestora, urmând a respinge acțiunea față de aceștia întrucât potrivit Legii nr.84/1995, republicată, fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic, didactic auxiliar și administrativ din unitățile de învățământ și instituțiile de învățământ preuniversitar, sunt asigurate din bugetul de stat și defalcate în bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale, iar conform art.167 alin.1 din Legea nr.84/1995 nitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. Mai mult între aceste instituții și reclamantă nu există raporturi juridice.
Față de cele expuse anterior, în raport de disp. art. 312 alin 1 pr. civ. recursul urmează a fi respins, iar sentința va fi menținută ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanta -, împotriva sentinței nr. 509 din 16 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții COLEGIUL TEHNIC " ", CONSILIUL JUDEȚEAN M, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI DR TR
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.
Tehn.AS/2 ex.
Fl.
Președinte:Florica DiaconescuJudecători:Florica Diaconescu, Cristina Raicea, Elena Stan
