Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 7123/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5597/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7123R
Ședința publică de la 04 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - SA - membru Grup, împotriva sentinței civile nr.916 din data de 13.05.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta, prin avocat ce depune împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009, lipsind intimata.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Recurenta, prin avocat depune la dosar set înscrisuri.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Recurenta, prin avocat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, arătând că drepturile salariale pretinse au fost incluse în salariul de bază.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.916 din data de 13.05.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost admisă excepția prescripția dreptului material de acțiune al reclamantei, pentru perioada sărbătorii de C 2004 și invocată din oficiu de instanță, și pe cale de consecință a fost respinsă acțiunea ca prescrisă pentru perioada sărbătorii susmenționată,
A fost admisă, în partea, acțiunea civilă formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta - SA, și pe cale de consecință a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a drepturilor salariale cuvenite și neacordate pentru sărbătorile de Paște pe anii 2005, 2006 și 2007 și C pe anii 2005 și 2006 în cuantum de 7119 lei, sumă ce va fi actualizată cu rata inflației la data plății efective și,
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 301,70 lei, cheltuieli de judecată - onorariu expert contabil.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, potrivit dispozițiilor art.168 din Contractul colectiv de muncă încheiat între patronat și sindicatul reprezentativ al reclamanților, în forma aplicabilă la data de 05.02.2003 "cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA".
Cu ocazia negocierilor între părțile contractante în anul 2003 s-a convenit pe calea unui act adițional la, contractul colectiv de muncă prelungirea cu un an a vechiului contract cu modificări și completări.
S-a constatat că, la art.168 s-a introdus alin.2 prin care s-a stipulat că "pentru anul 2003 suplimentările salariale privind primele de Paște și de C sau introdus în salariul de bază al fiecărui salariat".
Pentru anii următori, respectiv 2004-2007, în actul adițional la Contractul colectiv de muncă, art.168 alin.2, a avut următoarea formulare: în anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
S-a considerat că, din interpretarea fie doar literală a acestor prevederi contractuale rezultă în mod neechivoc că voința părților semnatare ale contractelor colective de muncă și actele adiționale din anii 2004-2007a fost în sensul includerii suplimentărilor salariale în salariul de bază al reclamanților numai pentru anul 2003, nu și pentru anii ulteriori.
Dacă suplimentările salariale în cauză ar fi fost incluse în salariile de bază ale reclamanților începând cu anul 2003 și nu doar pentru acest an, clauza contractuală care consacră aceste drepturi pentru anii 2004-2007 trebuia să prevadă în mod expres că pentru anul precedent suplimentările au fost incluse în salariul de bază, ceea ce nu s-a întâmplat.
În condițiile în care în mod expres părțile contractante au stipulat că numai pentru anul 2003 suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază al reclamanților, nu se poate pune problema că pentru anii 2004-2007 aceste drepturi le au preferat.
Această interpretare nu poate înfrântă de împrejurarea invocată de pârâtă, în sensul că la nivelul Comisiei paritare părțile contractuale au convenit în anul 2008 că începând cu anul 2003 suplimentările-salariale au fost incluse în salariul de bază al angajaților, aceasta fiind interpretarea art.168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2006.
În primul rând față de formularea neechivocă-a art.168 alin.2 din actele adiționale la contractul colectiv de muncă pe anul 2004-2007 este de observat că interpretarea făcută de Comisia paritară este de fapt modificarea a articolului precizat, modificare care insă nu poate produce efecte întrucât a intervenit după expirarea duratei anuale a contractului colectiv de muncă.
În al doilea rând, chiar dacă am admite că de fapt Comisia paritară sindicat -patronat a făcut o modificare tardivă a clauzei contractuale privind suplimentările salariale ci a interpret o clauză îndoielnică, nu există vreun; impediment legal-pentru ca instanța să poată face aprecieri dacă în fapt clauza respectivei comisii are corespondent, acest demers neavând semnificația susținerii voinței părților contractante.
Prin sentința civilă nr.466/30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Teleormans -a admis acțiunea formulată de reclamata și a fost obligată pârâta la plata drepturilor bănești suplimentare cu actualizarea sumelor în raport de indicele de inflație.
Prin decizia civilă nr. 3768/R/06.-. a Curții de Apel Bucureștii -a fost admis recursul declarat de - SA B, casându-se hotărârea instanței de fond cu trimitere spre rejudecare.
În baza art.283 alin.1 lit.c, din Codul muncii instanța va respinge ca fiind prescris de cerere având ca obiect prima de C pe anul 2004 întrucât față de data introducerii acțiunii - 03.12.2007 aceasta excede termenului de 3 ani.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, recurenta - Membru Grup, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că promovarea acțiunii este prematură, întrucât dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut, cât timp nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit. S-a susținut că, potrivit dispozițiilor la art.168 alin.1 din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale, ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice înaintea celor două evenimente anuale - Paște și
A mai arătat recurenta că dreptul la acțiune este prescris, față de dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, având în vedere că drepturile pretinse nu au natură salarială, nu au caracter continuu și nu reprezintă contraprestația oferită salariatului corespunzător activității desfășurate, ci sunt exclusiv drepturi acordate prin contractul colectiv de muncă salariaților, în scopul de a le oferi protecție socială.
Un alt motiv de recurs este în sensul că sumele solicitate au fost incluse în salariul lunar acordat, societatea achitând toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă, împrejurare confirmată atât de reprezentanții salariaților, cât și de instanțele învestite cu soluționarea unor litigii similare.
În fine, în ultimul motiv de recurs recurenta a criticat modalitatea de calcul invocată în susținerea acțiunii, întrucât aceasta se raportează la nivelul salariului mediu brut pe societate, deși, potrivit dispozițiilor la art.168 alin.1 din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2004-2007, baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu la nivel de, ale cărui valori, au fost diferite de valorile prezentate de către reclamantă.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Cu privire la excepția prematurității acțiunii, Curtea constată că nu poate fi reținută susținerea recurentei potrivit căreia dreptul de a formula acțiunea nu este născut, întrucât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor datorate cu titlu de primă de Paște și de C ar fi trebuit stabilit.
Temeiul pentru invocarea de către recurentă a acestei excepții a fost absența negocierilor dintre patronat și sindicate, împrejurare ce presupune culpa angajatorului și care nu poate fi imputată reclamantei, a cărui drept de a beneficia de suplimentările salariale prevăzute în contractele colective de muncă nu poate fi negat. Mai mult decât atât, prin invocarea prevederilor art.283 lit.e din Codul muncii, în susținerea excepției prescripției dreptului la acțiune, recurenta a recunoscut, implicit, că dreptul la acțiune este născut și actual, astfel încât nu se putea afirma că acțiunea este prematur formulată.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, Curtea reține că, în mod greșit, recurenta a avut în vedere dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, câtă vreme obiectul conflictului individual de muncă privește plata unor drepturi salariale neacordate, ceea ce atrage incidența prevederilor art.283 alin.1 lit.c din același Cod. Așa fiind, cererea poate fi formulată în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În privința fondului cauzei, Curtea reține că prin acțiunea dedusă judecății s-a solicitat obligarea la plata unor drepturi bănești reprezentând suplimente salariale de Paște și de C, în temeiul art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății.
Potrivit art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2003 invocat drept temei al acțiunii deduse judecății, salariații SNP SA cu ocazia sărbătorilor de Paști și C aveau dreptul la o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA, urmând ca înainte cu minimum 15 zile de fiecare eveniment, să se înceapă negocierile cu în stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii drepturilor suplimentare.
Cu ocazia negocierilor contractului de muncă aplicabil la nivelul societății pârâte, prin actul adițional la contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003, părțile contractante au hotărât prelungirea cu un an aplicarea vechiului contract, adăugând la art.168 un nou alineat, potrivit căruiapentru anul 2003, suplimentările de la aliniatul 1vor fi introduseîn salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Prin urmare, rezultă că părțile contractante (patronatul și sindicatul) au convenit ca suplimentările salariale privind primele de Paști și de C să fie introduse în salariul de bază al fiecărui salariat pentru anul 2004, de vreme ce au menținut și pentru acest an prevederile art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003.
În anul 2005, patronatul și sindicatul au stabilit printr-un act adițional prelungirea celui existent anterior, la care au adus unele modificări, care au vizat și alin. 2 al art.168, în care s-a stipulat că " în anul 2003, suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articolau fost introduse în salariul de bazăal fiecărui salariat".
Aceeași formulare a prevederilor art. 168 din Contractul colectiv de muncă anterior, cu modificările adăugate, s-a menținut și în contractul colectiv de muncă încheiat pentru anul 2006, înregistrat la. B sub nr. 1054/24.02.2006, precum și în contractul colectiv pentru anul 2007.
De subliniat că în cauză nu s-a contestat faptul că pentru anul 2003 suplimentările salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Curtea reține că voința reală a părților la data negocierii și încheierii contractelor de muncă la nivel de unitate aplicabile pentru perioada anilor 2004-2007 fost aceea de a evidenția că drepturile suplimentare acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C au fost incluse în salariul de bază încă din anul 2003 și că în aceeași modalitate urmează a fi achitate și în anii 2004-2007.
Pentru acest considerent au fost menținute și pentru anul 2004 prevederile art.268 alin.2 din contractul colectiv de muncă aplicabil pe anul 2003, iar ulterior a fost reformulată această clauză, începând cu anul 2005, în sensul că în anul 2003, suplimentările de la art.168 alin.1 au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Fiind o clauza îndoielnică, Curtea apreciază că interpretarea clauzei cuprinse în art.168 alin.2 din Contractului colectiv de muncă se face potrivit art.978 Cod civil, în sensul în care produce un efect, respectiv acela că suplimentările de Paști și C au fost incluse în salariile de bază începând cu anul 2003.
De asemenea, nu poate fi ignorat nici principiulin dubio pro reo, potrivit căruia clauza trebuie interpretată în favoarea celui care s-a obligat, în speță angajatorul.
Prin urmare, se poate concluziona că în contractele colective la nivel de unitate valabile pe anii 2004 - 2007 s-au menținut prevederile art.168 alin.1 și s-a stabilit prin art.168 alin.2, că începând cu anul 2003 suplimentările salariale de Paști și C să fie incluse în salariile de bază.
Această clauză a art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003 fost interpretată în același sens și de către Comisia Paritară, ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Astfel, Comisia Paritară a reținut că respectiva clauză înscrisă la art.168 alin.2 din Contractul colectiv de muncă aplicabil, așa cum a fost modificat prin actele adiționale încheiate în anii 2004 - 2006, se interpretează în sensul că începând cu anul 2003, părțile au înțeles să includă în salariul de bază al angajaților suplimentările salariale prevăzute la alin. 1, drepturile urmând a fi acordate sub această formă.
Concluzia Comisiei Paritare a fost în sensul că, începând cu anul 2003, față de împrejurarea că primele au fost incluse în salariile de baza ale angajaților, părțile contractante au considerat clauza înscrisă la art.168 alin. 1 ca rămasă fără obiect, întrucât primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază. ulterioare au privit majorarea salariului de bază așa cum acesta a rezultat după includerea primelor.
Împrejurarea că introducerea în salariul de bază a suplimentărilor salariale acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C în anul 2003 fost menținută și în următorii ani este evidențiată prin faptul că salariile de bază au avut o evoluției crescătoare, astfel cum rezultă din analiza mențiunilor efectuate în carnetul de muncă.
În urma aplicării prevederilor contractului colectiv de muncă din 2003, avut loc o reașezare a salariilor medii de bază, în sensul majorării acestora, care nu au scăzut în perioada 2004-2007.
Dacă s-ar fi avut în vedere că începând cu anul 2004 să se excludă salariile acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, atunci s-ar fi înscris în carnetul de muncă un salariu diminuat față de salariul acordat în anul 2003, or din actele dosarului nu a rezultat o astfel de micșorarea a salariului începând cu anul 2004.
Prin urmare, acțiunea dedusă judecății greșit a fost admisă de către prima instanță, în condițiile în care din actele dosarului a rezultat că suplimentările salariale de Paști și C au fost introduse în salariul de bază în anul 2003, iar în anii 2004-2007 nu s-au înregistrat diminuări ale salariului de bază, drepturile pretinse fiind achitate de către angajator, potrivit clauzelor Contractului colectiv de muncă aplicabil pe perioada în litigiu.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va admite recursul, va modifica, în parte, sentința atacată, în sensul că va respinge, ca neîntemeiată, acțiunea, în tot și vor fi menținute dispoziția primei instanțe referitoare la admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta - "" SA - Membru Grup, împotriva sentinței civile nr.916 din data de 13.05.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata.
Modifică, în parte, sentința atacată, în sensul că:
Respinge, în tot, acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta - SA, ca neîntemeiată.
Menține dispoziția primei instanțe referitoare la admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
14.12.2009
Jud. fond:;
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Enache Daniela Georgeta
