Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 735/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 735
Ședința publică de la 25 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
Judecător - -
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul SPITALUL CLINIC MUNICIPAL "" împotriva sentinței civile nr.4489 din 26 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurentul pârât SPITALUL CLINIC MUNICIPAL "" C, intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care a învederat faptul că recurentul pârât SPITALUL CLINIC MUNICIPAL "" Cas olicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 cod pr.civilă.
Instanța apreciind cauza în stare de judecată a luat în examinare recursul.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
La data de 16.07.2007, reclamanta a chemat in judecata Spitalul Clinic Municipal "" C solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să oblige pârâtul la plata unei despăgubiri reprezentând contravaloarea tichetelor de masă neacordate în perioada 01.10.2004 - 31.01.2006.
În motivarea cererii, reclamanta arată că este angajată a pârâtului Spitalului Clinic Municipal cu locul de muncă la Cabinetul medical al nr.18- Nouă, C.
Cu toate că face parte din personalul încadrat într-o unitate sanitară publică finanțată integral din venituri proprii, realizate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate, pârâtul nu i-a acordat niciodată nici un tichet de masă, încălcând prevederile art. 23 din OUG nr. 115/2004.
Reclamanta precizează că a fost tratată discriminatoriu, în sensul că numai salariații cu locul de munca in secțiile cu paturi, laboratoare, servicii, compartimente funcționale sunt considerați angajați ai unei unități finanțate integral din venituri proprii in timp ce personalul cu locul de munca in cabinete medicale din grădinițe, școli, policlinici sportive sunt considerați a fi angajați ai unei unități finanțate din bugetul de stat.
Procedând constant în acest mod, pârâtul a încălcat prevederile art. 5 alin.1 și art. 39 alin. 1 lit. d din Codul muncii, prin care se instaurează principiul și dreptul la egalitate de șanse și tratament pentru toți salariații.
În drept, cererea s-a întemeiat pe dispozițiile anexelor I și II din Legea nr. 125/2005 și art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii.
Prin sentința nr. 4489/26.10.2007 Tribunalul Dolja admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâtul la plata unei despăgubiri egale cu contravaloarea tichetelor de masă pe perioada 01.10.2004 - 31.01.2006, proporțional cu zilele lucrate, dar nu mai mult de 20 de tichete lunar.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Reclamanta este angajată a pârâtului Spitalului Clinic Municipal, având locul de muncă la Cabinetul medical al nr.18- Nouă, C din cadrul spitalului, având încheiat contract individual de muncă.
Tichetele de masă reprezintă o alocație individuală de hrană acordată titularilor unui contract individual de muncă, suportată integral de persoana fizică ori persoana juridică, ce are calitatea de angajator, așa cum stabilește art. 1 alin 1 din Legea nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masă.
În cazul în care la nivel de ramură de unitate a fost negociat un contract colectiv de muncă, modalitatea și condițiile de acordare a tichetelor de masă sunt stabilite prin intermediul acestui contract.
Deși pârâtul în calitatea sa de angajator a acordat tichete de masă salariaților cu locul de muncă în secțiile cu paturi, în laboratoare, servicii și compartimente funcționale din cadrul spitalului, în mod nejustificat nu a acordat acest drept și celorlalte categorii de salariați.
Această diferențiere în acordarea tichetelor de masă nu rezultă din nici un act normativ, singura condiție pentru a beneficia de tichete de masă fiind aceea a încadrării într-o unitate publică finanțată din venituri proprii.
Astfel, se constată că reclamanta are contract individual de munca încheiat cu spitalul, deci raportul juridic este încheiat cu acest angajator, criteriul locului efectiv de desfășurare a activității neputând avea prioritate, întrucât acesta ar fi un criteriu discriminatoriu care ar încălca grav dispoz. art. 5 alin. 1 și art. 39 alin. 1 lit. d din Codul muncii.
Astfel, Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masa reprezintă dreptul comun in materie, cadrul general pentru toate activitățile din toate ramurile de servicii la nivel național.
În domeniul sanitar, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 270/2003, care in articolul 35 alin 1 definește ˝spitalele publice˝, definiție din care rezultă sursa de finanțare și modul de funcționare, respectiv faptul că sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii, ce funcționează pe principiul autonomiei financiare și, de asemenea, sunt aplicabile disp. OUG nr. 115/2004 potrivit cu care, conf. art. 23, personalul încadrat in unitățile sanitare publice finanțate integral din venituri proprii, realizate prin sistemul asigurărilor sociale de sănătate beneficiază lunar de 20 de tichete de masă.
Nici Legea bugetului de stat nu contravine acestor reglementări aplicabile in domeniul sanitar, deoarece in art. 24 din Legea nr. 379/2005, de exemplu, instituțiile finanțate integral din venituri proprii -cum este situația spitalelor - sunt excluse din categoria instituțiilor publice în bugetele cărora nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă.
De asemenea, contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii sanitare pe perioada 2005-2007, în articolul 139, prevede că angajatorul este obligat să acorde tichetele de masă potrivit Legii nr. 142/1998 și in conformitate cu dispozițiile legale prevăzute pentru unitățile finanțate de la bugetul de stat și de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâtul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, se arată că, potrivit Legii nr. 142/1998 tichetele de masă se acordă în limita bugetelor de venituri și cheltuieli și pot fi acordate ținând seama de posibilitățile financiare proprii ale angajatorilor.
Pentru intervalul octombrie 2004-iunie 2006, tichetele de masă s-au acordat personalului din unitățile sanitare publice finanțate integral din venituri proprii, potrivit art. 23 din OUG nr. 115/2004.
Reclamanta nu a putut beneficia de prevederile ordonanței, deoarece are locul de muncă la un cabinet școlar, astfel că intră sub incidența Legii nr. 512/2005, fiind interzisă acordarea tichetelor de masă pentru personalul din aceste cabinete, deoarece finanțarea acestora se realizează de la bugetul de stat.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate în raport în raport de motivele invocate, de apărările formulate, văzând probatoriu administrat și având în vedere și prevederile art. 3041din Codul d e procedură civilă, se apreciază că recursul pârâtului este nefondat din următoarele considerente:
Tichetele de masă reprezintă o alocație individuală de hrană, acordată titularilor unui contract individual de muncă, suportată integral de persoana fizică ori persoana juridică care are calitatea de angajator, așa cum stabilește art. 1 alin.1 din Legea nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masă.
În cazul în care la nivelul de ramură sanitară a fost negociat un contract colectiv de muncă, modalitatea și condițiile de acordare a tichetelor de masă sunt stabilite prin intermediul acestui contract.
Deși intimatul - pârât în calitatea sa de angajator acorda tichete de masă salariaților cu locul de muncă în secțiile cu paturi, în laboratoare, servicii și compartimente funcționale din cadrul spitalului, în mod nejustificat nu a acordat acest drept și celorlalte categorii de salariați.
Cu toate că salariații au invocat raporturi juridice de muncă, respectiv existența unor contracte individuale de muncă încheiate cu recurentul - pârât, acesta a motivat fără un temei legal, că primii sunt plătiți din veniturile proprii ale unității spitalicești, iar ceilalți de la bugetul de stat.
Această distincție în acordarea tichetelor de masă nu rezultă ca posibilă din nici un act normativ invocat în cauză, singura condiție pentru a beneficia de tichete de masă fiind aceea a încadrării într-o unitate sanitară publică finanțată din venituri proprii. Criteriul angajării într-o subunitate fără personalitate juridică nu este relevant, atât timp cât această "subunitate" este cuprinsă în structura organizatorică a unității sanitare publice.
Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, reprezintă dreptul comun în materie, cadrul general pentru toate activitățile din toate ramurile de servicii la nivel național.
În domeniul sanitar, sunt aplicabile dispozițiile Legea nr.270/2003, care în art.35 alin.1 definește "spitalele publice", definiție din care rezultă sursa de finanțare și modul de funcționare, respectiv faptul că sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii, ce funcționează pe principiu autonomiei financiare și de asemenea, sunt aplicabile dispozițiile OUG nr. 115/2004 potrivit cu care, conf. art. 35, personalul încadrat în unitățile sanitare publice finanțate integral din venituri proprii, realizate prin sistemul asigurărilor sociale de sănătate beneficiază lunar de 20 tichete de masă.
Nici Legea bugetului de stat nu contravine acestor reglementări aplicabile domeniului sanitar, deoarece în art. 24 din Legea nr.379/2005, de exemplu, instituțiile finanțate integral din venituri proprii (cum este situația spitalelor) sunt excluse din categoria instituțiilor publice în bugetele cărora nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Trebuie precizat că sumele alocate pentru tichetele de masă, sunt sume fixe, ce nu se iau în calcul nici pentru angajator și nici pentru angajat la stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial, ele reprezentând alocații individuale de hrană ce se acordă titularilor unui contract individual de muncă și ca atare, nici nu poate fi stabilită o legătură directă și determinantă între aceste sume și salarii, neavând practic relevanță sursa de finanțare a salariilor angajaților, chiar dacă aceasta finalmente ar fi diferită, rămânând obligația legală de acordare a alocației de hrană.
Dacă s-ar adopta un astfel de criteriu, acesta ar fi discriminatoriu față de anumite categorii de angajați ai aceluiași sistem, cum este cel de sănătate publică, fapt ce contravine prevederilor art. 5 alin.1 și art.39 alin.1 lit. d ) din Codul muncii.
În contextul analizei făcute, se are în vedere și conținutul contractului colectiv de muncă la nivelul ramurii sanitare pe perioada 2005 - 2007, unde în art. 139 se prevede că angajatorul este obligat să acorde tichetele de masă potrivit Legea nr. 142/1998 și în conformitate cu prevederile legale prevăzute pentru unitățile finanțate de la bugetul de stat și de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.
În considerarea celor expuse, văzând și dispozițiile art. 269 Codul muncii, în conformitate cu prevederile art. 312 al. 1 Codul d e procedură civilă, recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul SPITALUL CLINIC MUNICIPAL "" împotriva sentinței civile nr. nr.4489 din 26 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamanta .
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 februarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- --- - - - - -
Grefier,
05.03.2008
Red.jud. ---
2 ex/AS
/
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Manuela Preda Popescu
