Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 741/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 741
Ședința publică de la 01 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Lungu
JUDECĂTOR 2: Doina Vișan
JUDECĂTOR 3: Ioana Bodri
Grefier - -
**************
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G, împotriva sentinței civile nr. 2875/20 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL GORJ și intimații reclamanți, D, I, ). ), ). ), ). ), ). ),., C, G, ). ), ). ), ). ), (, I, C, IA, N, G, G, G, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, că recursurile sunt declarate și motivate în termenul legal și s-a solicitat de către intimații reclamanți, în temeiul art 242 pr.civ, judecarea cauzei în lipsă.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare:
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 2875/20 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a respins excepția privind prescripția dreptului material la acțiune cu privire la petenta pentru perioada august 2004 - 25.10.2004 invocată de intimatul Ministerul Justiției.
S-a admis în parte cererea principală formulată de petenții, (), (), (), (), -a, C, G, (), și, (), -, () -, -, și, (), I, C, -, -a, -a, G, G, G, și, în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B, Curtea de APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL GORJ și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
Au fost obligați intimații la calculul și plata către petenți a diferențelor de drepturi salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din indemnizațiile de încadrare, pentru perioada august 2004 - 01.05.2007 pentru petenta și pentru perioada august 2004 - 28.08.2007 și la plata pentru viitor a acestui spor, pentru ceilalți petenți, sumele urmând să fie actualizate în funcție de indicele de inflație la data plății efective.
S-a respins acțiunea cu privire la petenta pentru perioada începând cu 01.05.2007 și până la data pronunțării prezentei sentințe.
S-au admis în parte cererile de intervenție în interes propriu formulate de, -, -a, și, în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției B, Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL GORJ și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
Au fost obligați intimații la calculul și plata către intervenienții în interes propriu a diferențelor de drepturi salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din indemnizațiile de încadrare, pentru perioada august 2004 - 01.01.2005 pentru și pentru perioada august 2004 - 01.05.2007 pentru, -, -a, și, sumele urmând să fie actualizate în funcție de indicele de inflație la data plății efective.
S-a respins cererea de intervenție în interes propriu pentru perioada începând cu 01.01.2005 și pentru viitor în cazul lui și pentru perioada începând cu 01.05.2007 și pentru viitor în cazurile, -, -a, și.
A fost obligat intimatul TRIBUNALUL GORJ să efectueze în carnetele de muncă ale petenților și intervenienților în interes public mențiunile privind acordarea sporului de confidențialitate.
A fost obligat intimatul Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății în favoarea petenților și a intervenienților în interes propriu a drepturilor bănești mai-sus menționate.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat următoarele:
Petenții îndeplinesc funcțiile de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Tg.J, Judecătoriei Motru, Judecătoriei Novaci și Tribunalului Gorj, calitate în care le-a fost impusă prin lege o obligație profesională imperativă de confidențialitate (art.78 din Legea nr.567/2004 și art.9 din Codul deontologic) care se îndeplinește în cadrul executării raporturilor de muncă.
Activitatea desfășurată de petenți presupune cel puțin contactul cu informații confidențiale, precum: sesizări adresate organelor statului, veniturile salariale, protecția minorilor, secretul bancar, secretul economic, drepturile de proprietate intelectuală, arestări, interceptări de convorbiri telefonice, martori sub acoperire, protecția victimelor, date cu caracter personal al justițiabililor și colegilor de serviciu (art.2 alin.4 și 5 din Legea nr.677/2001), etc.
Astfel, obligația de confidențialitate constituie o noțiune juridică și legislativă cuprinzătoare care este recunoscută de lege tuturor celor care prestează activități în temeiul unui raport de muncă, indiferent de funcția deținută sau activitatea prestată.
Deci, petenții se află sub acest aspect într-o situație identică cu celelalte categorii de personal din unitățile bugetare, deoarece sunt părți ale unor raporturi de muncă și îndeplinesc o obligație de confidențialitate.
Totuși, pentru îndeplinirea acestei obligații, petenților nu li se recunoaște sporul salarial de confidențialitate, așa cum este recunoscut celorlalte categorii de personal bugetar.
In acest sens, sistemul de salarizare nu este echitabil față de petenți întrucât este încălcat principiul egalității de tratament (art. 154 Codul muncii ) și cel al diferențierii de tratament numai în funcție de nivelul studiilor, cu treptele și gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă.
Ca atare, principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate în situații comparabile.
Deci, tuturor persoanelor cărora li se aplică obligația de confidențialitate trebuie să li se recunoască același element salarial: sporul de confidențialitate.
Susținerea intimaților în sensul că petenții nu fac parte din categoriile de personal beneficiare ale sporului de confidențialitate pentru a justifica discriminarea, nu poate fi reținută de instanță, întrucât este total nepertinent și neconcludent, neavând nicio legătură cu fundamentarea sporului de confidențialitate.
Singurele obiective și elemente care pot duce la o diferențiere în sistemul de salarizare sunt nivelul studiilor, treapta sau gradul profesional, calitatea și cantitatea muncii, condițiile de muncă, dar cu sublinierea în mod deosebit a faptului că această diferențiere se poate reflecta numai în salariul de bază, partea fixă, nu și în sporurile salariale, care au obiective și elemente specifice de acordare, precum prestarea muncii peste programul normal, prestarea muncii în timpul nopții, dobândirea unei pregătiri profesionale suplimentare în domeniul de activitate cum ar fi doctoratul, dobândirea unei vechimi în muncă, îndeplinirea unei obligații speciale de confidențialitate, etc.
In concluzie, prin neacordarea sporului de confidențialitate, petenții sunt în mod evident discriminați, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamnează și generează acest spor salarial și pentru restul personalului.
Deci, petenții sunt discriminați în sensul art.2 alin.1-3, art. 6 din nr.OUG137/2000, întrucât le-a fost refuzat sporul de confidențialitate, nu datorită faptului că nu ar îndeplini condiția normativă de acordare a acestui spor, ci sub pretextul că aparțin unei anumite categorii socio-profesională, criteriu declarat în mod expres de lege ca fiind discriminatoriu (art.2 alin.1 din nr.OG137/2000).
Altfel, existența discriminării directe a petenților rezultă și din dispozițiile art.7 și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.14 din Convenția europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr.12, art.4 din Carta socială europeană revizuită, art.20, art.16 alin.1, art.53 și art.41 din Constituție.
Potrivit art.16 alin.1 și 2 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, iar potrivit art.6 alin.2 din Codul muncii, pentru muncă egală este obligatorie o remunerație egală.
De asemenea, potrivit nr.OG137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, principiile egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale a dreptului la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Petenții au mai solicitat actualizarea prejudiciului suferit cu indicele de inflație, cerere pe care instanța o găsește întemeiată având în vedere și dispozițiile art.1082 din Codul civil și art.161 alin.4 din Codul muncii, potrivit cărora, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
In prezenta cauză, intimații sunt în culpă pentru neacordarea sporurilor.
In ceea ce privește cererea de chemare în judecată împotriva intimatului Ministerul Finanțelor Publice, instanța constată că aceasta este întemeiată întrucât potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind instanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar, iar în lipsa rectificării bugetului cu sumele necesare, Ministerul Justiției se află în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata sumelor solicitate de petentă.
Petenta a fost salariata Tribunalului Gorj până la data de 01.05.2007, deci, până la această dată este îndreptățită la sporul de confidențialitate în procent de 15% din salariul de încadrare.
A fost respinsă excepția privind prescripția dreptului material la acțiune cu privire la petenta pentru perioada august 2004 - 25.10.2004 cu motivarea că starea de pasivitate nu este imputabilă petentei și, implicit, în cauză nu a operat prescripția dreptului la acțiune.
Intervenienții în nume propriu au fost încadrați ca personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Gorj astfel, până la data de 01.01.2005, iar, -, -a, și până la data de 01.05.2007, deci, până la datele la care au avut raporturi de muncă cu TRIBUNALUL GORJ, sunt îndreptățiți la sporul de confidențialitate în procent de 15% din salariile de încadrare.
Față de aceste considerente, și cu respectarea dispozițiilor art.7 și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.14 din Convenția europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr.12, art.4 din Carta socială europeană revizuită, art.20, art.16 alin.1, art.53 și art.41 din Constituție și art.269 Codul muncii, instanța a admis în parte cererea principală, a obligat intimații la calculul și plata către petenți a diferențelor de drepturi salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din indemnizațiile de încadrare, pentru perioada august 2004 - 01.05.2007 pentru petenta și pentru perioada august 2004 - 28.08.2007 și la plata pentru viitor a acestui spor, pentru ceilalți petenți, sumele urmând să fie actualizate în funcție de indicele de inflație la data plății efective, a admis în parte cererile de intervenție în interes propriu și a obligat intimații la calculul și plata către intervenienții în interes propriu a diferențelor de drepturi salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din indemnizațiile de încadrare, pentru perioada august 2004 - 01.01.2005 pentru și pentru perioada august 2004 - 01.05.2007 pentru, -, -a, și.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP G, Ministerul Justiției și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
În motivarea recursului Ministerul Economiei și Finanțelor a arătat că nu are calitate procesuală pasivă și că nu trebuie confundat cu Statul român și nici cu bugetul de stat, rolul acestuia fiind acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget și a proiectelor bugetelor cu respectarea procedurii reglementate de art. 21-27 din Legea nr.72/1996, respectiv art. 26-31 din Legea 500/2002.
În motivarea recursului său Ministerul Justiției a arătat în esență că instanța de fond a admis acțiunea reclamanților fără a exista un temei legal pentru acordarea sporului de confidențialitate pentru personalul auxiliar.
Față de data înregistrării acțiunii se reține că instanța de fond a respins în mod netemeinic și nelegal excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a invocat lipsa calității procesuale pasive în ceea ce-l privește întrucât această instituție nu a lezat în nici un fel drepturile și interesele intimaților, nici înainte, nici după introducerea acțiunii acestora, cu atât mai puțin cu cât drepturile încălcate erau în exclusivitate legate de drepturi salariale, iar răspunzător pentru astfel de fapte poate fi numai angajatorul.
Legal citați intimații nu au depus întâmpinare la dosar.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod pr.civilă Curtea a reținut următoarele:
Instanța de fond a constatat existența unei discriminări în conformitate cu dispozițiile Directivei Consiliului Europei 2000/78/CE/21.11.2000 pentru crearea unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, interzicând orice fel de discriminare inclusiv în materia salarizării.
Prin acțiunea introductivă, reclamanții au invocat o faptă discriminatorie, urmare a situației existenței mai multor acte normative prin care se acordă sporul de confidențialitate unor categorii profesionale care au acces la un anumit gen de informații, reclamanții susținând că deși, în calitatea lor de personal auxiliar, prin activitățile desfășurate au acces la informații confidențiale, fiind chiar obligați, conform art.15 din Hot. Consiliului Superior al Magistraturii nr. 328/2005 să nu dezvăluie sau să folosească informațiile obținute în această calitate, iar prin art. 91 din leg. Nr.303/2004 fiind obligați să păstreze secretul profesional, în mod neechitabil și nejustificat nu primesc sporul de confidențialitate.
Potrivit art.2 pct. (1) din declarația Universală a Drepturilor Omului, exercițiul drepturilor este apărat împotriva oricăror discriminări, iar conform art. 29 pct. 2, în exercițiul drepturilor și libertăților, fiecare persoană este supusă doar îngrădirilor stabilite prin lege, în scopul exclusiv al asigurării recunoașterii respectului drepturilor și libertăților celorlalți, în vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice și bunăstării generale într-o societate democratică.
Art.2 pct.2 din Convenția nr. 111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei prevede ca diferențierile, excluderile sau preferințele întemeiate pe calificările cerute pentru o anumită ocupație, nu sunt considerate discriminatorii, dar în speță neacordarea sporului de confidențialitate nu are la bază o astfel de justificare obiectivă și rezonabilă, deoarece restul personalului bugetar nu primește sporul de confidențialitate pentru calificările cerute de ocupația acestora, ci doar pentru că sunt debitori ai obligației de confidențialitate, la fel ca și reclamanților.
Astfel, având în vedere atribuțiile prevăzute în statut, codul deontologic și regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești pentru judecătorii ce funcționează în instanțele românești, rezultă în mod clar și indubitabil ca acestei categorii profesionale îi sunt aplicabile interdicțiile vizând respectarea confidențialității lucrărilor, fără a i se acorda, în contrapondere,sporul de confidențialitate raportat la gestionarea informațiilor prelucrate în cadrul funcției exercitate, fiind privați astfel de un bun în înțelesul art. 1 din Protocolul adițional nr.12, prin discriminarea existentă între diferitele categorii socio-profesionale ce uzitează date cu caracter confidențial sau " secrete profesionale".
În conformitate cu prevederile art. 14 din Convenția Europeană Drepturilor Omului, purtând titlul " Interzicerea discriminării", "exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație", acesta fiind principiul egalității tuturor în fața legii, " lista cuprinsă în art. 14 nefiind limitativă", dreptul la nediscriminare " protejând persoanele fizice și persoanele juridice aflate în situații asemănătoare, împotriva aplicării unui tratament diferit.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului la care România a aderat, trebuie respectată cu prioritate față de dreptul intern, în caz contrar instituindu-se răspunderea pentru neexecutarea obligațiilor pe care și le-a asumat Statul Român.
Conform art. 16, "Egalitatea în drepturi" din Constituția României, potrivit cu care: "cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări", trebuia ca și magistrații să beneficieze de sporul de confidențialitate de 15%, atâta timp cât sunt obligați să păstreze secretul confidențialității ca și alte categorii de persoane, dar fără a beneficia ca și acestea de sporul menționat.
Conform Directivei 2000/EC/78 - legislație comunitară în domeniul prevenirii și combaterii discriminării, în vederea definirii și constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, iar nu neapărat în situații similare.
În speță, reclamanților le-a fost impusă prin lege o obligație profesională imperativă specială și specifică, de confidențialitate, care se îndeplinește în cadrul executării raporturilor de muncă.
Prin Decizia nr. 46 din 15.12.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, reținându-se că în ceea ce privește sporurile la salariul de bază, acestea trebuie să fie acordate tuturor salariaților indiferent de posturile și funcțiile pe care le ocupă și de domeniul în care își desfășoară activitatea atâta timp cât lucrează efectiv în condițiile prescrise de legea care reglementează plata sporurilor respective - acest lucru se referă și la sporul de confidențialitate.
Potrivit art. 329 al. 3.pr.civ. soluțiile se pronunță numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Nu este fondată critica invocată de pârâtul Ministerul Justiției cu privire la excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune, avându-se în vedere data înregistrării cererii introductive pe rolul Tribunalului Gorj la data de 28.08.2007 și față de faptul că drepturile solicitate au fost acordate cu începere din august 2004, deci cu respectarea termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 283alin.1 pct.c Codul muncii.
În ceea ce privește recursul Ministerului Economiei și Finanțelor, acesta urmează a fi respins întrucât prin sentința recurată acesta a fost obligat la alocarea fondurilor necesare plății în favoarea reclamanților și a intervenienților a drepturilor bănești.
Potrivit art. 19 din Legea 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Astfel, rolul MEF este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete.
Referitor la recursul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, Curtea reține că acesta este întemeiat întrucât acesta nu are calitatea de angajator și astfel neputând fi obligat la plata drepturilor salariale, iar potrivit art. 27 din OG nr.137/2000, în astfel de cauze această instituție nu poate fi introdusă și nici să se rețină că are calitate de pârât, ci în aceste situații judecarea cauzei are loc cu citarea obligatorie a CNCD, în sensul stabilirii caracterului discriminatoriu al faptei.
Față de considerentele de fapt și de drept arătate mai sus Curtea reține că recursurile Ministerului Justiției și Libertăților și al Ministerului Economiei și Finanțelor nu sunt fondate, astfel că în baza ar.312 pr.civ. urmează a fi respinse.
Va fi admis recursul CNCD și modificată sentința în sensul că va fi respinsă acțiunea față de acesta.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâții, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G, împotriva sentinței civile nr. 2875/20 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL GORJ și intimații reclamanți, D, I, ).), ).), ).), ).),., C, G, ).), ).), ).), (, I, C, IA, N, G, G, G,.
Admite recursul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, și modifică sentința în sensul că respinge acțiunea față de acesta.
Menține restul dispozițiilor.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Februarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
17.02.2010
Red. -
3 ex/AS
Președinte:Marian LunguJudecători:Marian Lungu, Doina Vișan, Ioana Bodri
