Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 75/2009. Curtea de Apel Brasov

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

de conflicte de muncă și asigurări sociale

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ Nr. 75

Ședința publică de la 28 Ianuarie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Ligia Vâlcu

JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi

JUDECĂTOR 3: Anca Pârvulescu

Grefier - -

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, și, împotriva sentinței civile nr. 1779 din 17 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 22 ianuarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.

În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 28 ianuarie 2009.

CURTEA

Constată că prin sentința civilă nr. 1779/2008 a Tribunalului Brașova fost admisă acțiunea formulata de reclamanții, și,in contradictoriu cu parata Poliția Comunitară

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Brașov sub nr- reclamanții, și, au solicitat în contradictoriu cu pârâta Poliția Comunitară B, obligarea acesteia să calculeze și să plătească drepturile bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu data încadrării.

Reclamanții au calitatea de angajați, personal contractual, în cadrul Poliției Comunitare B, pârâta în cauza de față.

Indemnizația de dispozitiv este reglementată de Legea nr. 138/1999, care prevede la art. 1 că acest act normativ se aplică personalului militar și civil din cadrul Ap.., și Ministerul Justiției.

Prin Ordinul nr. 496/2003, emis de Ministerul Administrației și Internelor, s-a prevăzut că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, iar la pct. 3.1.1. se prevede că, prin personal civil, în înțelesul acestui ordin se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din MAI.

În consecință, ordinul se referă numai la structurile fostului Minister al Internelor, ori personalul contractual din cadrul primăriilor și serviciilor publice subordonate consiliilor locale nu se încadrează în prevederile legale menționate, întrucât administrația publică locală nu este subordonată Ministerului d e Interne (actualmente Ministerul Internelor și Reformei Administrative).

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 18 alin. 1 din nr.OUG 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, posturile Ministerului Internelor și Reformei Administrative se compun din cele ale fostului Minister al Administrației și Internelor, precum și din cele ale Administrației Naționale a de Stat, ale Oficiului Central de Stat pentru Probleme Speciale și ale Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice.

Pe de altă parte, potrivit prevederilor Legii nr. 215/2005 republicată, administrația publică locală are la bază principiul autonomiei locale și pe cel al descentralizării, iar în contextul dispozițiilor legale citate mai sus este evident că organele administrației publice locale nu se subordonează

Astfel fiind, rezultă că personalul contractual din cadrul POLIȚIEI COMNITARE nu se încadrează în categoria personalului civil din, categoriile respective fiind expres și limitativ determinate de actul normativ care reglementează organizarea și funcționarea acestui minister.

A acorda acestora drepturile salariale solicitate ar echivala cu o interpretare extensivă a legii, prin aplicarea acesteia la categorii de persoane la care actul normativ invocat ca temei al acțiunii nu se referă.

Împotriva sentinței au formulat recurs reclamanții în termen, motivat.

În motivele de recurs sentința este criticată pentru nelegalitate.

Instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile Legii 138/1999. Dispozițiile referitoare la acordarea indemnizației de dispozitiv lunare de 25% sunt aplicabile și reclamanților, în calitate de personal civil.

Consideră că sunt discriminați față de alți reclamanți care au același statut juridic cu al lor, însă au obținut aceste drepturi tot prin hotărâre judecătorească, practica instanțelor nefiind unitară.

Analizând recursul formulat, Curtea apreciază că nu este întemeiat.

Statutul juridic al personalului contractual din cadrul Poliției Comunitare B descris în motivele de recurs. Nu impune aplicarea dispozițiilor 9.2 din Ordinul MAI 496/22.07.2003, Ordin ce devine desuet în condițiile reorganizării intervenite legislativ în structura organizatorică a MAI devenit actualmente Ministerul d e Interne și al Reformei Administrative.

Pretențiile solicitate prin acțiune sunt reglementate de art.13 din Legea 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții. Acest text de lege prevede că "indemnizația de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază se acordă cadrelor militare în activitate, militarilor angajați pe bază de contract și salariaților civili".

Prin Ordinul nr.496/28.07.2003 emis de MAI s-a specificat că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".

Potrivit pct.31.1 din acest ordin prin "prin personal civil" se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor. Prin urmare, în mod evident ordinele se referă numai la structurile MAI, ori personalul contractual din cadrul primăriilor și din cadrul serviciilor publice subordonate consiliilor locale nu se încadrează în textul legal invocat și nu pot beneficia de indemnizația de dispozitiv.

Poliția Comunitară B este un serviciu public în cadrul administrației publice locale

De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că administrația publică din unitățile administrativ teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei locale și pe cel al descentralizării serviciilor publice iar autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe sunt consiliile locale ca autorități deliberative și primării ca autorități executive (prevederi cuprinse în Legea 215/2001 privind administrația publică locală art.1, art.2, art.21).

Aceasta înseamnă că administrația publică locală nu este subordonată Ministerului d e Interne iar dispozițiile legale arătate mai sus nu se aplică angajaților acestor instituții.

În prezenta speță, reclamanții sunt angajați în baza contractului individual de muncă, este subordonat Consiliului Local B, conform Hotărârii CL nr. 122/2005 în ceea ce privește organizarea, funcționarea și finanțarea acestuia. Dat fiind regimul juridic al acestuia, instanța apreciază ca fiind nelegală extinderea efectelor art.31.1 din Ordinul MAI 496/2003 și asupra personalului contractual din cadrul acestui serviciu.

Nu poate fi considerată discriminatorie situația reclamanților în raport cu categoria de personal contractual din fostul MAI care beneficiază de indemnizația de dispozitiv în baza Ordinului mai sus invocat deoarece nu sunt îndeplinite condițiile expuse de art.2 din OG 137/2000 pentru ca o faptă să fie considerată "discriminatorie".

Nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.2 alin.1 și respectiv art.3 din Directiva 2000/78 a Consiliului Uniunii Europene care reglementează condițiile de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.

Prin această directivă se stabilește un cadru general de combatere a discriminării în ceea ce privește încadrare în muncă și ocuparea forței de muncă, în vederea punerii în aplicare, în statele membre a principiului egalității de tratament.

Se stabilesc reguli de remunerare egale în condiții de încadrare și de muncă egale.

Însă, în speță nu este îndeplinită condiția "muncă egală" deoarece, reclamanții în cauză au atribuții distincte, deosebite de cele ale personalului contractual din cadrul fostului MAI care au beneficiat și beneficiază de indemnizația de dispozitiv.

Soluțiile de practică judecătorească invocate de recurenți au fost depuse în probațiune însă, practica judiciară nu este izvor de drept și nu poate impune pronunțarea unei soluții identice și în prezenta cauză. Doar în situația uniformizării practicii pe calea recursului în interesul legii, instanțele sunt ținute să respecte și să aplice deciziile pronunțate în acest scop.

Pentru toate aceste considerente, curtea apreciază că soluția instanței de fond are la bază o interpretare corectă a dispozițiilor legale aplicabile.

În baza art.312 Cod procedură civilă recursul reclamanților va fi respins.

Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de recurenții reclamanți, și, împotriva sentinței civile nr. 1779/2008 a Tribunalul Brașov pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 28 ianuarie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

Grefier,

- -

Red. - 2.02.09

Dact. - 3.02.09

2 ex.

Red. fond -

Președinte:Ligia Vâlcu
Judecători:Ligia Vâlcu, Camelia Juravschi, Anca Pârvulescu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 75/2009. Curtea de Apel Brasov