Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 762/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.762/CM
Ședința publică de la 28 Octombrie 2008
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Eleonora Spiridon
Grefier - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarele și -, ambele cu domiciliul procesual ales în C,-, județul C, împotriva deciziei civile nr.597/CM din 7 iulie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ, cu sediul în bd.- nr.145, județul C și, cu domiciliul în C,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimatul spitalul Clinic Județean de Urgență C, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.97473/27.10.2008, lipsind contestatorii și și intimata.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu disp.art.87 și următoarele cod procedură civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Apărătorul intimatului Spitalul Clinic Județean de Urgență C depune la dosarul cauzei întâmpinare.
Instanța invocă inadmisibilitatea cererii de intervenție accesorie în susținerea Spitalului Clinic Județean de Urgență C, formulată de numita.
Avocat solicită admiterea excepției invocate de instanță, considerând că cererea de intervenție accesorie este inadmisibilă.
Cu privire la contestația în anulare formulată de contestatoarele și - solicită respingerea acesteia, ca neîntemeiată.
Solicită apărătorul intimatului să se observe că instanța de recurs a analizat judicios cauza dedusă judecății, reținând în paragraful 7 că analiza modalității de anulare a celor două dispoziții excede cadrului procesual instituit prin petitul acțiunii introductive.
URTEA:
Asupra contestației în anulare de față:
Reclamantele, și au chemat în judecată Spitalul Clinic Județean de Urgență C pentru a fi obligat la plata drepturilor salariale constând în spor de mobilitate în cuantum de 15% și spor de confidențialitate în cuantum de 15% începând cu data de 01.10.2004 respectiv 01.06.2006, actualizate cu indicele de inflație și obligarea la înscrierea în carnetul de muncă a acestor drepturi salariale.
Au arătat că în calitate de consilieri juridici și potrivit art.60 al.2 din Statutul profesiei de consilier juridic au dreptul la aceste sporuri raportat la prevederile art.25 și 26 din Codul Muncii iar potrivit art.24 al.2 din Legea nr. 514/2003 angajatorul avea obligația să opereze modificările corespunzătoare conform Statutului.
Dealtfel, cererea de acordare a acestor sporuri a fost aprobată de conducerea unității, astfel încît prin Dispozițiile nr. 1537 și 1538 din 18.10.2004 li s-a acordat un spor de 35%, însă ulterior, au fost anulate fără temei legal.
Prin sentința civilă nr.1928 din 31 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța s-a luat act de renunțarea la judecarea acțiunii formulate de reclamanta și s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantele și - în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic Județean De Urgență.
Instanța de fond a reținut că, potrivit art. 60(2) din Statutul profesiei de consilier juridic, acesta poate negocia prestații suplimentare în bani sub forma clauzei de mobilitate și clauzei de confidențialitate.
Acest text nu instituie un drept la plata sporurilor de confidențialitate și mobilitate, ci enunță numai posibilitatea negocierii acordării acestor sporuri, astfel încât textul în sine nu naște un drept în favoarea consilierilor juridici
Pe de altă parte, în conformitate cu art. 24 (2) din Legea nr. 514/2003, privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, autoritățile publice, instituțiile și toate celelalte persoane juridice de drept public sau privat vor opera modificările prevăzute de prezenta lege în încadrarea și stabilirea statutului, a drepturilor și obligațiilor consilierilor juridici pe care îi au numiți sau angajați în slujba lor.
Așadar, obligația angajatorilor vizează punerea de acord cu prevederile legii iar nu cu prevederile statutului adoptat de o organizație profesională.
Ca urmare angajatorii nu au nici o obligație derivată din acest Statut. Din prevederile Legii nr. 514/2003 rezultă că acest Statut are caracter obligatoriu numai pentru consilierii juridici, fiind adoptat de organizațiile profesionale ale acestora - art.6 din lege.
Este adevărat că prin deciziile nr.1537 și 1538 din 18.10.2007 ale directorului general al Spitalului Clinic Județean de Urgență s-a stabilit ca începând cu data de 01.10.2004 reclamantele și să primească un spor de confidențialitate de 35% dar astfel cum susțin chiar reclamantele, aceste decizii au fost anulate ulterior, iar reclamantele nu au probat că ar fi contestat în fața instanței de judecată măsura anulării deciziilor respective, astfel încât ele sunt lipsite de efecte.
Ca urmare tribunalul a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantele și, inclusiv cererea de actualizare cu rata inflației a drepturilor salariale pretinse, cerere care are un caracter accesoriu.
În conformitate cu art.264 cod pr.civilă a luat act de renunțarea la judecată în ceea ce o privește pe reclamanta.
Prin încheierea din 20 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr.1928/31.10.2007, în sensul că pronunțarea hotărârii s-a făcut în ședința publică din 31.10.2007 și nu din 24.10.2007, cum din eroare s-a trecut.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele care au formulat următoarele critici:
Reclamantele sunt consilieri juridici angajați în muncă cu statut de salariat, au apreciat că cererii îi sunt aplicabile dispozițiile Codului Muncii, ca normă generală, dar și normele speciale conținute de Legea nr.514/2003.
Drepturile și obligațiile consilierilor juridici sunt reglemente prin disp. art.6 din Legea nr.514/2003, modificată care prevăd:"consilierii juridici au drepturile și obligațiile prevăzute de lege, potrivit statutului profesional și reglementările legale privind persoana juridică în serviciul căreia se află sau cu care are raporturi de muncă".
Dispozițiile art.60 alin.1 și 2 din statut și art.13 lit.b din același act normativ prevăd posibilitatea pentru consilierul juridic de a negocia în afara remunerației, prestații suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate.
Aceste drepturi sunt reglementate expres prin dispozițiile art.20, alin.1 și 2, lit.c și d din Codul Muncii constituind clauze specifice, negociate de părți, altele decât clauzele generale ale contractului individual de muncă stabilite de ar.17 din Codul Muncii și sunt definite de disp. art.25 și art.26 din acest act normativ.
Și art.30 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate sanitară, prevede dreptul salariatului la negociere colectivă și individuală, negociere care s-a finalizat prin aprobarea acestor sporuri în cuantum de 35% din salariul de bază lunar și menționarea lor în cartea de muncă.
Dispozițiile prin care au fost acordate aceste sporuri nu au fost anulate, ci numai consemnările din cartea de muncă.
Dealtfel, nu au fost comunicate deciziile de anulare a celor doua dispozitii astfel ca neacordarea acestor sporuri este nelegala.
Recurentele au susținut că solicitările lor sunt confirmate și de Hotărârea nr.677/C/161/2007 a - Secțiile Unite, cu privire la recursul în interesul legii.
În ceea ce privește OUG nr.115/2004, modificată și completată prin Legea nr.125/2005, ca lege specială ce se aplică într-o unitate medicală, recurentele au precizat că la art.13 sunt prevăzute o serie de sporuri ce pot fi acordate cadrelor medicale, iar aceste prevederi nu înlătură obligația conducerii de a acorda și drepturile (sporuri) prevăzute prin legi speciale care reglementează statutul unor profesii (auditor intern, consilier juridic).
Prin decizia civilă nr. 5971/CM/2008, s-a respins ca nefondat recursul, reținându-se următoarele considerente:
Art.60(2) din Statutul profesiei de consilier juridic dispune că:"Deosebit de remunerația de bază stabilită, în considerarea specificului muncii și a importanței sociale a serviciilor profesionale, în temeiul art.25 li 26 din Legea nr.53/2003 ( Codul Muncii cu modificările și completările ulterioare), consilierul juridic poate negocia prestații suplimentare în bani, reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate.
Articolul 25 din Codul Muncii dispune:"Prin clauza de mobilitate părțile, în contractul individual de muncă stabilesc că, în considerarea specificului muncii, executarea obligațiilor de serviciu de către salariat nu se realizează într-un loc stabil de muncă. În acest caz salariatul beneficiază de prestații suplimentare în bani sau în natură".
Clauza de mobilitate trebuie să-și aibă o prevedere expresă în contractul de muncă întrucât ea trebuie să cuprindă, pe lângă menționarea unităților, subunităților, localităților în care se va face deplasarea salariatului și precizarea naturii și cuantumului prestațiilor suplimentare de care va beneficia.
clauzei în contract este necesară întrucât părțile trebuie să stabilească faptul că, în considerarea specificului muncii, executarea obligațiilor de serviciu de către salariat nu se realizează într-un loc de muncă stabil.
Prin urmare, dacă specificul muncii salariatului implică deplasări permanente ale acestuia, mențiunea în acest sens din cuprinsul contractului individual de muncă nu constituie clauză de mobilitate.
În lipsa unor prevederi contractuale care să reglementeze existența clauzei de mobilitate, instanța de judecată nu se poate substitui voinței părților, nici sub aspectul adăugirii acestei clauze, nici sub aspectul cuantificării prestațiilor suplimentare la care ar avea dreptul salariatul întrucât acestea ar avea caracter pur aleatoriu.
În mod obișnuit, mobilitatea va presupune delegări frecvente ale salariatului și poate, uneori, detașarea lui.
Delegarea salariatului în virtutea clauzei de mobilitate nu se confruntă cu delegarea salariatului de către angajator în primul rând, pentru că în cazul clauzei de mobilitate delegarea se face prin acordul de voință al părților, pe când la delegarea în temeiul art. 43 Codul Muncii, nu este necesar consimțământul salariatului.
Prin urmare, deplasările efectuate de către consilierii juridici în fața organelor judiciare se realizează în virtutea specificului muncii,
Și critica care vizează clauza de confidențialitate,a fost respinsă, Curtea reținând următoarele:
Articolul 26 din Codul Muncii dispune:
"Prin clauza de confidențialitate părțile convin ca, pe toată durata contractului individual de muncă și după încetarea acestuia, să nu transmită date și informații de care au luat cunoștință în timpul executării contractului, în condițiile stabilite în regulamente interne, în contractul colectiv de muncă sau în contractele individuale de muncă".
La fel ca și în cazul clauzei de mobilitate, aceasta nu a fost prevăzută în contractul individual de muncă al nici uneia dintre reclamantele intimate ci numai în fișa postului.
acestei obligații de confidențialitate în fișa postului își are izvorul în dispozițiile art. 39 alin. 2 lit. f din Codul Muncii și ea constă în obligația salariatului de a respecta secretul profesional prin natura funcției.
Obligația prevăzută de art. 39 alin. 2 lit. f Codul Muncii vizează numai informațiile care au caracter de secret de serviciu sau care sunt considerate confidențiale, potrivit dispozițiilor legale, regulamentului intern sau contractului colectiv de muncă, ori sunt informații clasificate, potrivit legii.
Dincolo de reglementarea expresă în cadrul contractului individual de muncă, care are menirea de aoa ccentua, extinde sau prelungi, obligația de confidențialitate reprezintă un element al obligației generale de fidelitate ce incumbă oricărui angajat.
Astfel, în cazul reclamantelor s-a inserat obligația de confidențialitate a cărei încălcare ar atrage răspunderea disciplinară.
de obligația de a plăti daune-interese pentru paguba dovedită de angajator, salariatul care a încălcat obligația contractuală de confidențialitate răspunde și disciplinar.
Rezultă indubitabil că sunt îndreptățiți la acordarea sporurilor de mobilitate și confidențialitate consilierii juridici care au negociat asemenea clauze contractuale, întrucât legea lasă această posibilitate părților, nefiind vorba de sporuri al căror izvor să fie numai legea.
Contractul individual de muncă, cât și actele adiționale ale acestuia, trebuie întocmite în formă scrisă.
Aceasta este o cerință prevăzută de Codul Muncii (art.16 alin.1) și conform căreia contractul de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română.
Acceptarea susținerii recurentelor că se poate modifica contractul individual de muncă prin dispoziția unilaterală a angajatorului, chiar și atunci când este vorba de acordarea unor drepturi, creează premisele unei practici nelegale, întrucât s-ar încălca principiul consensualismului și deschide posibilitatea pentru angajator de a emite și dispoziții unilaterale prin care poate lua drepturi salariatului.
Întrucât angajatorul a emis aceste dispoziții cu caracter unilateral, ce nu s-au finalizat printr-un act adițional, tot în mod unilateral a și dispus anularea măsurii din carnetul de muncă.
Pe cale de consecință, având în vedere că nici prin art.13 din OUG nr.115/2004 modificată și completată prin Legea nr.125/2005, nu este prevăzută obligativitatea acordării unor sporuri decât pentru cadrele medicale, apreciem că, deși prin legile speciale consilierii juridici sunt îndreptățiți la spor de mobilitate și confidențialitate, nu pot primi aceste drepturi în lipsa negocierii contractuale.
Împotriva acestei decizii au formulat contestație in anulare contestatoarele reclamante care au solicitat aplicarea disp. art.318 cod procedură civilă si anularea deciziei atacate cu consecința rejudecării recursului.
In motivarea contestației în anulare, se arată că instanța de recurs a omis din greșeală să analizeze toate motivele de recurs invocate și anume:
- Nu s-a analizat dacă dispozițiile angajatorului, înregistrate sub nr. 1537 si 1538 au fost sau nu anulate prin alte dispoziții care să fie comunicate reclamantelor.
- A omis să analizeze acordul angajatorului exprimat prin aprobarea dată -prin semnătură și ștampilă - urmare referatului nr. 1186/19.01.2006 și dacă acesta a fost sau nu anulat sau dacă mai producea efecte la data soluționării recursului ținând cont că acest înscris a fost depus la instanța încă de la data formulării cererii pe fond.
- Nu s-a examinat motivul de recurs care viza incidența în cauză a deciziei pronunțată de ICCJ prin care s-a soluționat recursul în interesul legii, decizia care asigura interpretarea unitara a legii pe întregul cuprins al țării cu referire la cele doua sporuri solicitate.
Contestatoarele precizează că deși s-au formulat aceste critici, instanța de control judiciar a omis să le analizeze, făcând trimitere în motivarea soluției la alte aspecte cu care nu a fost investită să le analizeze și în aceste condiții se impune rejudecarea recursului urmare admiterii contestației în anulare de față.
Intimatul parat a solicitat respingerea contestației în anulare arătând că instanța de recurs a tratat toate problemele supuse judecății și nu sunt îndeplinite condițiile pentru ca o asemenea cerere să fie admisibilă.
Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate și de dispozițiile art. 318 cod procedură civilă, Curtea constata ca prezenta contestație în anulare este întemeiată.
Potrivit art. 318 (1) cod procedură civilă "hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare"
Analizând considerentele deciziei atacate în raport de motivele de recurs formulate de recurente, se constată că in cauză sunt incidente dispozițiile legale mai sus arătate.
Astfel, instanța de control judiciar a omis să răspundă la toate criticile formulate, rămânând fără răspuns motivele de recurs care vizau incidența in cauza a deciziei pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la acordarea celor doua sporuri, precum și critica referitoare la nelegalitatea refuzului de a se plăti aceste sporuri din moment ce ele au fost aprobate de conducătorul unității prin două dispoziții care nu au fost anulate.
Deși aceste critici au fost preluate ca motive de recurs, instanța nu a arătat considerentele pentru care le înlătură, mai ales că reclamantele s-au prevalat în motivarea cererii lor de aceste aspecte încă din faza judecării acesteia la instanța de fond.
Având în vedere aceste aspecte, în temeiul art. 318-320 cod procedură civilă va fi admisă contestația în anulare de față, cu consecința anulării deciziei civile nr. 597/CM/07.07.2008 pronunțată de aceasta instanța urmând să se rejudece cauza în recurs, sub toate aspecte invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestația în anulare formulată de contestatoarele și -, ambele cu domiciliul procesual ales în C,-, județul C, împotriva deciziei civile nr.597/CM din 7 iulie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ, cu sediul în bd.- nr.145, județul C și, cu domiciliul în C,-, județul
Anulează decizia civilă nr.597/CM/07.07.2008 și fixează termen pentru soluționarea recursului la 2 decembrie 2008 pentru care vor fi citate părțile.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 octombrie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
- jud. -/27.11.2008
Dosar nr-
Termen 02.12.2008, ora 9,00
Contestatoare
,cu domiciliul procesual ales în C,-, județul
Intimați
SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C, cu sediul în bd.- nr.145, județul C
, cu domiciliul în C,-, județul
Emis 4 citații/30.10.2008
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Maria Apostol, Eleonora Spiridon
